Secretarul de stat american, doamna Hillary Clinton şi-a încheiat turneul în Europa de Răsărit si Caucazul de Sud. In cele 5 zile, şefa diplomaţiei americane s-a aflat in Ucraina, Polonia, Azerbaijan, Armenia şi Georgia. Mesajul transmis pe întreg traseul acestui turneu a fost că Statele Unite, administraţia democrată de la Washington nu a abandonat această zonă a lumii în schimbul reluării şi întăririi relaţiei cu Moscova. A fost înţeles acest mesaj ? Oana Serafim:
In cursul vizitei la Kiev doamna Clinton declara: „Noi credem că ucrainienii trebuie să îşi decidă singuri soarta şi viitorul. Si, făcînd acest lucru, puteţi să contaţi pe sprijinul şi prietenia Statelor Unite.”
Iar doua zile mai tîrziu, în Azerbaijan: „Statele Unite sunt hotărîte să sprijine cetăţenii acestei ţări pentru a construi un Azerbaijan prosper, independent, democratic şi suveran.”
Si, mesajul de final din Georgia a sunat astfel: „Statele Unite vor face totul pentru a-şi ajuta partenerii din cadrul guvernului Georgiei şi din afara lui, în întărirea instituţiilor şi proceselor democratice.”
Mai mult, la Tbilisi, Kiev, Erevan si Baku, doamna Clinton a vorbit despre neacceptarea de către Statele Unite a „sferelor de influenţa” în aceasta regiune iar la Tbilisi despre „ocupaţia” unei părţi a teritoriului Georgiei.
Mesajul a fost aşadar clar transmis - Statele Unite nu vor abandona zona în schimbul unei mai bune şi mai trainice relaţii cu Moscova. Reacţia Moscovei nu a întirziat însă şi a fost la fel de clară.
Ministerul rus de externe a respins astazi, într-un comunicat, planurile americane de construire a unui scut defensiv in Europa, care să apere întregul continent de o potenţială ameninţare din partea Iranului, drept „nefondat”. La Varşovia, semnînd acordul de amplasare a unor interceptoare de rachete americane în Polonia, doamna Clinton repetase că acest scurt defensiv nu este îndreptat împotriva Rusiei.
Ieri, premierul de la Moscova, Vladimir Putin a vorbit despre „eliberarea” Osetiei de Sud contrazicînd viziunea americana asupra războiului ruso-georgian din 2008: „Unii cred că a fost ocupaţie, dar alţii cred că au fost eliberaţi. Acesta este un subiect de dialog între poporul georgian si cel sud osetin şi acest dialog trebuie să se desfăşoare fără a se face referiri la o a treia parte.”
In ciuda acestei retorici „de stil vechi”, relaţia Rusiei cu Statele Unite s-a îmbunătăţit în ultimul an, ca şi relaţia dintre Moscova şi foştii ei sateliti. Ucraina sub Ianukovici nu mai este un bastion al opoziţiei împotriva liderilor de la Moscova, Polonia a lăsat la o parte resentimentele istorice şi pare convinsă să promoveze dialogul în relaţia sa cu Moscova. Azerbaijanul, îngrijorat de eforturile americane pentru încălzirea relaţiei dintre Armenia şi Turcia îşi pune acum speranţele în Moscova, pentru a rezolva conflictul îngheţat din Nagorno-Karabach.
In toate aceste ţări, şefa diplomaţiei de la Washington a căutat să stabilească un dialog „paralel” cu al Moscovei, dar nu împotriva Moscovei. La Tbilisi, mesajul doamnei Clinton a fost cel mai clar şi cel mai răspicat: a vorbit despre nevoia ca Rusia să îşi respecte angajamentele asumate şi să se retragă pe poziţiile pe care le-a deţinut înainte de războiul din 2008, despre suveranitatea si integritatea teritoriala a Georgiei, dar a şi sfătuit guvernul georgian să nu întreprindă nici un fel de acţiuni militare ce ar putea provoca, din nou o reacţie militară a Rusiei.
In concluzie, se poate spune că mesajul turneului a fost clar si Moscova, prin reacţiile avute, l-a înţeles... in stilul propriu.
