Revista britanică „Economist” publică în numărul său de astăzi un amplu articol despre „ameninţările de pe internet”, sugerînd că a venit momentul ca ţările lumii să discute despre „dezarmarea spaţiului cibernetic”. Un articol rezumat de Mircea Ţicudean.
„Economist” scrie că spaţiul cibernetic a devenit al cincilea domeniu de război al planetei, după uscat, mare, aer şi spaţiul cosmic. Unii îşi imaginează scenarii catastrofale, în care căderea unei reţele de computere duce la explozii în uzine chimice, la deraierea sateliţilor pe orbite şi aşa mai departe.
„Majoritatea experţilor, scrie revista britanică, spun că asemenea scenarii sunt alarmiste. Dar infiltrarea reţelelor de computere este o sarcină relativ uşoară pentru cei care au voinţa, mijloacele şi timpul necesar, fie că sunt hackeri, fie că sunt angajaţi ai guvernelor. Iar urmele sunt şi ele uşor de şters”.
„Economist” aminteşte că atacurile cibernetice împotriva Estoniei, din 2007, şi împotriva Georgiei, din 2008, au fost atribuite de mulţi Kremlinului, dar cercetările au dus doar la cibercriminali mărunţi. Multe din computerele folosite în atacuri aparţineau de fapt unor americani nevinovaţi, victimele hackerilor. „Unul din motivele pentru care guvernele occidentale au ezitat până acum să combată spionajul cibernetic este acela că guvernele însele îl practică”, scrie „Economist”.
În opinia revistei, armele cibernetice sunt la fel de periculoase ca arma atomică, dacă nu chiar mai periculoase, inclusiv pentru că ele se planifică şi dezvoltă în secret şi nu sunt tema vreunor negocieri globale, ca în cazul arsenalelor nucleare. „Un răspuns la această ameninţare în creştere – scrie „Economist” – a fost riposta militară. Iranul susţine că are a doua cea mai mare ciber-armată din lume, Rusia, Israelul şi Coreea de Nord se mândresc şi ele cu asemenea realizări, iar Statele Unite au înfiinţat un „comandament cibernetic” care apără reţelele proprii şi pregăteşte atacuri împotriva celor ostile. Iar NATO discută în ce măsură atacurile cibernetice trebuie considerate agresiuni militare, de felul celor care activează datoria tuturor membrilor de a sări în ajutorul membrului agresat”.
„Economist” este de părere că în mod paradoxal cea mai mare putere militară a lumii este şi cea mai vulnerabilă la agresiuni cibernetice. Asta pentru că Statele Unite depind în mai mare măsură decât alte ţări de computere. Şi tocmai pentru că Statele Unite sunt o putere militară convenţională covârşitoare, adversarii lor sunt mai tentaţi să încerce căi alternative de atac. De aceea, crede revista britanică, Statele Unite ar trebui să preia iniţiativa negocierii unor acorduri globale în privinţa spaţiului cibernetic. NATO şi UE ar trebui să spună limpede că atacurile de acest fel, ca şi cele convenţionale, vor provoca riposte, iar ONU sau semnatarii Convenţiei de la Geneva vor trebui şi ei să echivaleze ciberatacurile cu atacurile convenţionale.
„Economist” atrage însă atenţia că internetul nu este un bun public – este o reţea de reţele aflate în majoritate în proprietate particulară, aşa că pentru instaurarea unei ordini cibernetice acceptabile va fi nevoie de cooperarea guvernelor cu sectorul privat. „Aceste măsuri nu vor eradica delictele, spionajul sau războaiele în spaţiul cibernetic, dar vor face lumea un loc ceva mai sigur”, conchide revista britanică „Economist”.
