Găsesc deunăzi, în ziarul Comunistul, un mesaj disperat al unor locuitori ai satului Micleuşeni, Străşeni. Povestea acelor micleuşeneni, care semnează apelul în numele a 800 de gospodării, e tristă şi absurdă.
Vasăzică, acum 3 ani, oamenii aceia au adunat „bănuţ cu bănuţ”, investind fiecare cîte 5-6 mii de lei în construcţia conductei de gaze naturale. Gazoductul vital a fost construit, s-a extins pînă în gospodăriile oamenilor, dar... lipsesc cu desăvîrşire gazele naturale!
De aceea, gospodarii deznădăjduiţi solicită ajutorul redacţiei ziarului Comunistul: „Ne-am adresat de foarte multe ori la toate instanţele superioare de conducere, dar nimeni nu ne ascultă şi nu ne ajută. Oamenii s-au jertfit, au cheltiut bani în zadar. Toţi sîntem dezamăgiţi. Situaţia se tensionează la maximum. Vă rugăm frumos să ne ajutaţi”.
Ce să spun? E uşor bizară situaţia, nu? Să construieşti un gazoduct şi să nu ai gaze. Păi, unde o fi dispărut gazele naturale? Sau poate gospodarii mai au nişte datorii de care nu-şi amintesc? Sau poate e şi mai trist? Poate gazele, în ciuda existenţei conductei, nici nu pot să ajungă acolo? Habar nu am, dar în spaţiul nostru ciudat-miraculos orice e posibil.
Şi mai există aici două amănunte ciudate. Aşadar, oamenii se adresează timp de 3 ani de zile unor organe de resort, dar nimeni nu-i ajută. Păi, de ce sînt atît de reticente organele cu pricina? Şi o ultimă observaţie. Nu au greşit cumva gospodarii din Micleuşeni adresa? Păi, dacă organele de resort i-au ignorat pe vremea cînd la putere erau comuniştii, ar putea oare să-i ajute acum ziarul Comunistul cînd la putere sînt liberalii? E doar o presupunere. Poate apelul disperat trebuia publicat într-un alt ziar? Vom trăi şi vom vedea.
