Bazele ortodoxiei: obiect de studiu opțional sau cu otuzbirul?

Mitropolia Moldovei se pregăteşte de un plebiscit în problema predării obligatorii a religiei în şcoli. Pentru ca referendumul să poată avea loc, trebuie adunate cel puţin 200 de mii de semnături. Grupul de iniţiativă a elaborat deja un proiect de lege, care a fost prezentat Parlamentului şi Ministerului Educaţiei. În societate părerile sunt împărţite – în timp ce unii susţin predarea religiei în şcoli în mod obligatoriu, alţii se împotrivesc. Aşadar, bazele ortodoxiei: opţional sau obligatoriu?

*

Majoritatea moldovenilor susţin ideea introducerii religiei ca obiect de predare în şcoli. În acelaşi timp, mai mult de jumătate din populaţie consideră, că această disciplină ar trebui să fie studiată la alegere şi nu obligatoriu. 76% din persoanele chestionate în cadrul unui sondaj, realizat de Institutul pentru politici publice acum o lună, consideră că religia trebuie predată în şcoală, în timp ce 15 procente au fost împotrivă. Totodată, 57% din cele 1 115 persoane intervievate cred, că religia ar trebui să fie un obiect opţional, 14 procente un obiect obligatoriu doar în clasele primare, 10% sunt pentru predarea acestei discipline în ciclul gimnazial, iar 19 procente şi în clasele liceale. Europa Liberă a căutat să afle ce cred oamenii întâlniţi ocazional în stradă despre predarea religiei în şcoală.

Voce: „Trebuie să fie benevol. Cu forţa nimic nu se face. Sunt diferiţi, sunt musulmani, şi încă mai sunt religii, asta o să vrea şi ei. Eu socot că credinţa trebuie să fie de la inimă.”

Voce: „Nu, eu cred că ar trebui să fie facultativ, fiindcă, conform Constituţiei, fiecare are dreptul să-şi aleagă singur confesiunea. Aşa ca să fie impusă nu cred că este oportun.”

Voce: „Nu e obligatoriu. Asta e ceva individual. Dar trebuie.”

Voce: „Trebuie omul să aibă posibilitatea de a alege. Trebuie să fie opţional.”

Voce: „Eu sunt în stat laic. De ce ar trebui să predăm religia ca obiect obligatoriu în şcoli? Dacă e stat laic.”

Voce: „Păi, suntem o ţară creştină şi să nu ne sperie pe noi, că dacă va fi predată religia corect, sigur că, corect în şcoală, de feţe bisericeşti, cărturare, atunci asta nu ne va încurca. Din contra, ne va face mai uniţi, mai mult cu încredere, cu dorinţă de a-l iubi pe Dumnezeu, o generaţie plăcută, de care avem nevoie în continuare.”

Voce: „Nu, nu este atât de bine. În primul rând, nu avem cadre pregătite în domeniu. Plus la asta, fiecare îşi are religia sa şi vor fi minorităţi acele religii, care nu se vor preda în şcoli.”

Voce: „Trebuie să fie opţional, deoarece chiar şi primul ministru Filat tot aşa a spus, că copiii lui amândoi au studiat religia, dar au studiat-o opţional.”

Voce: „Trebuie să fie şi cadre didactice şcolite, sau reprezentanţi ai preoţimei, sau persoane cu studii teologice.”

Voce: „Trebuie să aibă practică de a lucra cu copii.”

Voce: „N-are cine preda.”

Voce: „Nu sunt materiale didactice, nu sunt manuale, nu sunt cadre didactice.”

Mitropolia Moldovei propune ca obiectul să se numească „Bazele ortodoxiei” şi să fie predat obligatoriu, o dată pe săptămână, de către preoţi, parohi din localităţi, absolvenţii instituţiilor teologice, sau de către persoanele laice, care vor trece un curs special de instruire. Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei pledează pentru introducerea în programa şcolară a unui curs de religie opţional.

Învăţătoare la clasele primare la Liceul „Mircea Eliade” din Chişinău, Galina Andruh, spune că are chiar în familia ei un membru neortodox: „Chiar nu mi-i ruşine să spun, că eu sunt ortodoxă, dar fratele meu este baptist. Şi atunci când noi ajungem la o masă de sărbătoare şi discutăm despre religie, de multe ori avem păreri diferite. Cu toate că Dumnezeu este Unul şi Biblia este una. Aici eu consider, că vor fi multe semne de întrebare. Depinde cum noi vom explica copiilor din alte confesiuni, cum le vom explica. Şi cum îl vom aduce la oră, ca el să se simtă bine. Să-şi spună şi el părerea, adică să nu fie ignoraţi cei din alte confesiuni, şi să nu fie, undeva, intimidaţi. Fiindcă atunci când el îşi va spune părerea lui, cum consideră el, să nu râdă de el, să nu-l ignoreze. Fiindcă marea majoritate a poporului nostru sunt ortodocși, dar unii copii sunt baptişti. Fiindcă, iată copiii fratelui meu, baptişti, ei nu citesc unele cărţi, pe care le citesc copiii noştri, deci lor le sunt interzise. Ei nu privesc toate emisiunile, sunt totul reglementat şi multe alte lucruri, care noi, învăţătorii, le propunem copiilor, dar ei au restricţii.

Aici rămâne de văzut, dacă este obligatoriu sau este o oră opţională, dar că ea trebuie, numaidecât, ora aceasta de religie. Noi avem nevoie de ea să o studiem în şcoală. Este o necesitate. În primul rând, noi am devenit mai reci, am devenit străini unii cu alţii. Nouă, profesorilor ne vine uneori chiar greu să găsim cheia spre sufletul copilului şi, atunci când el are o frică de Dumnezeu, atunci când el cunoaşte mai mult, poate că şi acele norme ale educaţiei vor ajunge mai uşor la sufletul copiilor. Şi din exemplele frumoase, putem lua frumosul. Eu nu zic frica asta de Dumnezeu, dar cunoaşterea legilor ne-ar face şi pe noi să fim mai aproape. Dacă vom fi mai aproape de Dumnezeu, vom fi mai aproape de dragoste, de bunătate, de omenie, de cultură. Mie chiar îmi pare rău, că eu la vârsta pe care o am, acum am început să merg mai des la biserică, să studiez mai mult şi câte lucruri frumoae am învăţat la vârsta pe care o am. Fiindcă atunci când eram copil, era interzis de a merge la biserică şi astăzi, împreună cu copiii, şi eu descopăr atâtea lucruri frumoase, peste care este păcat să treci, chiar fiind copil.”

Despre suspiciunile legate de posibila confiscare politică a mişcării pentru introducerea bazelor ortodoxiei în şcoli am discutat cu Alexei Busuioc, fost primar al satului Capaclia, Cantemir.

Alexei Busuioc: „Foarte bună ideie, dar să fie curs opţional. Să nu fie obligatoriu. La sate, hai să zicem aşa cam 90-95%, au încredere în biserică. Totuşi, unii nu înţeleg, de fapt, până în profund, unde poate duce lucrurl ăsta. Ei nu înţeleg nici cuvântul obligatoriu câteodată, unde poate să ducă, ca să fie religia obligatorie. Lucrul ăsta eu nu l-aş dori. Opţional – da.”

Europa Liberă: Dar în Capaclia sunt doar ortodocşi?

Alexei Busuioc: „Da, sută la sută cred că-s ortodocşi. Să spui că ai o altă religie, nu s-ar uita bine la tine. Adică, oamenii cam te-ar respinge, aşa. Totuşi este o problemă. Toleranţa religioasă la sat ea nu prea există. Îmi pare rău, dar asta este.”

Europa Liberă: De ce?

Alexei Busuioc: „Părinţii sau popii.”

Europa Liberă: Preoţii.

Alexei Busuioc: „Preoţii, pardon, da.”

Europa Liberă: Feţele bisericeşti.

Alexei Busuioc: „Feţele bisericeşti deseori cam se impun cu religia, ştiţi, o bagă pe gât populaţiei. Lucrul ăsta, vezi că toţi au frică de Dumnezeu, şi feţele bisericieşti deseori cam sperie populaţia: că dacă aşa, uite aşa, dacă aşa, avem aşa, Dumnezeu te bate, Dumnezeu te bate. Nu prea lasă societatea, sau satul nu prea lasă să gândească, să cugete. Şi sunt profesori, care îi am acolo, sunt ateişti. El spune, eu sunt ateist şi nici nu vreau să vă văd cu feţele voastre bisericeşti. Adică este ori alb, ori negru.”

Europa Liberă: Cum explică faptul că e mai degrabă ateist? Pentru că ateismul era caracteristic comunismului.

Alexei Busuioc: „Ba nu, ba nu. Ateişti sunt şi în Europa. Eu am prieten în Franţa, care el e ateist. Nu se duce la biserică, nu nimic. El spune că dacă este Dumnezeu, este, bine, lasă-l să fie, eu îs ateist şi gata. Bun, comunismul a accentuat un pic, a vrut să facă societate complet ateistă, dar să dăm acum tot pe coada comunismului cu ateismul, n-aş zice. Pentru că eu ştiu precis că sunt ateişti şi în Europa. Pentru mine e foarte bună ideea cu religia, pentru că ea totuşi, vrei nu vrei, te obligă la nişte responsabilităţi, o frică faţă de Dumnezeu.”

Europa Liberă: Valori morale.

Alexei Busuioc: „Valorile morale, în primul rând. Dar să nu fie obligatoriu. Pentru că atunci văd alte lucruri, care poate să se întâmple. Unica ce pot să vă spun, că dacă devine obligatoriu, poate să devină straşnic mai târziu. El, efectul, n-are să fie acuma în cinci-şapte-zece ani, dar cam după o generaţie, 15-20 de ani lucrurile poate să se agraveze tare.”

Europa Liberă: Dumneavoastră n-aţi învăţat religia în şcoală?

Alexei Busuioc: „N-am învăţat. Pentru că la mine erau părinţii profesori şi eu am fost botezat abea la 13 ani, pe furiş m-a botezat mămica.”

Europa Liberă: Păi, până la urmă, educaţia creştină e în familie, e la biserică, e în şcoală?

Alexei Busuioc: „Părerea mea este - în familie. În şcoală, bun, ce are să-ţi predea? Are să înceapă a citi Biblia, poate nişte tălmăciri să-ţi dea. Şi are să-ţi dea tălmăcirile, apropo, iaca asta e rău, că are să-ţi dea tălmăcirile aşa cum le vede el. Da tălmăcirea poate fi şi alta, mă înţelegeţi? Iaca aici e riscul ăsta, de care spun eu, că pe urmă poate să înceapă a denatura, să aducă nişte efecte, hai să zicem aşa, din centrifugă să sară prin părţi. Adica, părintele X, venind la şcoală şi predând religia obligatoriu.”

Europa Liberă: Preotul satului.

Alexei Busuioc: „Da, el are să-şi impună părerea lui.”

Europa Liberă: Cum înţelege el şi cum vrea el, mesajul lui să fie acceptat.

Alexei Busuioc: „Aşa, bravo. Şi copiii ăştea, neavând alte opţiuni, pentru că e obligatoriu şi are de dat un examen şi aşa mai departe, el are să fie nevoit să se conformeze la ceea ce spune preotul X. Nu ştiu, eu am o frică faţă de Dumnezeu, mă duc la biserică, dar nu accept lucrul ăsta, ca să-mi bage pe gât religia. Adică să mă impună pe mine să fac ceva. Eu îs fiinţă umană liberă. Iesă aşa: ca să fii om bun, să fii om cinstit, numaidecât trebuie să fii religios. Deci, dacă eşti în afara religiei, dacă nu furi, nu bei, nu fumezi, nu..., şi aşa mai departe, nu umbli cu prostiile în cap, deci acela nu-i om bun. Dar dacă eşti religios, şi câte o dată şi furi, şi bei, şi faci toate astea, Dumnezeu ţi le iartă. Mă înţelegeţi? Nişte lucruri sensibile, pe care eu n-aş vrea ca să hulesc ceva, că eu nu hulesc pe nimeni până la urmă, dar nu sunt de acord. Părerea mea personală, că numai religia în şcoală trebuie să fie obţională, nu obligatorie. E foarte bună ideea.”

Bazele ortodoxiei ca obiect obligatoriu încalcă principiul separării bisericii de stat, este de părere Victor Ţvircun, fost ministru al Educaţiei.

Victor Ţvircun: „Ce spune Constituţia? Noi suntem stat laic, unde biserica este divizată de stat. Asta nu înseamnă că biserica e divizată de cetăţeni, de popor. Inclusiv şi şcoală, sau învăţământul în întregime este parte componentă a statului.”

Europa Liberă: Deci, părerea Dumneavoastră e pentru?

Victor Ţvircun: „Ca disciplină opţională – da. Dacă e vorba de disciplină obligatorie, sigur că nu. Nu trebuie să uităm încă de o chestie. Da, peste 90 la sută din populaţia Republicii Moldova sunt creştini ortodocşi, dar sunt şi alte confesiuni religioase. Şi dacă noi deschidem poarta pentru o confesie, noi nu putem închide pentru alte confesiuni. Trebuie să ne gândim la chestia aceasta.”

Europa Liberă: Dar în opinia Dumneavoastră, cine ar trebui să predea această disciplină?

Victor Ţvircun: „Disciplina respectivă, ea numaidecât trebuie să fie predată din partea corpului didactic, din partea profesorilor pregătiţi, cu studii pedagogice şi psihopedagogice.”

Europa Liberă: Are Moldova asemenea cadre didactice astăzi, dacă vorbim?

Victor Ţvircun: „Iaca vedeţi? La acest capitol apar mai multe întrebări. Deci, avem noi cadre suficiente? Este prevăzut în program de învăţământ superior pregătirea acesror cadre? Sunt alocate surse financiare respective? Apare un complex de întrbări, de probleme.”

Europa Liberă: Fără răspunsuri, deocamdată.

Victor Ţvircun: „Absolut. Noi deseori pornim o iniţiativă, o idee, nevăzând un suport material, uman şi financiar.”

Europa Liberă: În condiţiile, care s-au creat, ce trebuie de făcut?

Victor Ţvircun: „Trebuie să ne aşezăm şi să ne gândim. Toţi. Şi în cadrul Ministerului Educaţiei, în cadrul direcţiilor de învăţământ raionale, orăşeneşti, din cadrul corpului didactic. Fiindcă eu n-am auzit, că cineva a solicitat opinia lor vis-a-vis de această iniţiativă. Sunt directorii de şcoli, licee sau gimnazii, sunt gata să realizeze această iniţiativă sau nu? Al doilea moment: haideţi să ne gândim şi la partea materială şi financiară: avem noi posibilitatea respectivă, de a acoperi această solicitare, sau nu avem? Şi cât timp trebuie pentru a pregăti cadrele respective, dar şi suportul financiar?”

Europa Liberă: Întâi septembrie ar fi o dată potrivită?

Victor Ţvircun: „Pentru?”

Europa Liberă: Pentru a începe studierea religiei în şcoli?

Victor Ţvircun: „Până nu o să ajungem la un numitor comun în cadrul societăţii, până nu o să ştim care sunt consecinţele şi al treilea moment – care este costul. Fiindcă nici nu pun la îndoială că problema educaţiei moral-spirituale în societate este foarte acută, deaceea că se deteriorează nişte valori, şi nu doar nişte valori naţionale, dar general umane, general acceptate. Aici noi trebuie să ne gândim ce trebuie de făcut. Cum trebuie de valorificat acel potenţial, care există.”

Europa Liberă: Ce răspuns aveţi?

Victor Ţvircun: „Noi nu trebuie să ne grăbim la acţiuni, care nu sunt analizate, nu sunt chibzuite până la amănunt. Unde ne grăbim? Să n-avem după aia probleme, divergenţe în societate, care va dezbina. Chestia asta poate provoca aprofundarea acestei dezbinări. Şi în genere, mentalitatea societăţii noastre este militantă. În mare parte agresivă. Noi vorbim peste tot, la fiecare intersecţie, la fiecare colţ despre toleranţă, vorbim de necesitatea de conciliere, dar când e vorba de acţiuni concrete ciocnim cap în cap că iese scântei.”

Europa Liberă: Se ajunge la extremităţi.

Victor Ţvircun: „Din păcate.”

Episcopul bisericii romano-catolice, preasfinţitul Anton Coşa, spune că el salută iniţiativa Mitropoliei Moldovei privind legiferarea prin referendum a obiectului bazele ortodoxiei în şcoli. El consideră, totuşi, că denumirea disciplinei nu ar fi trebuit să ţină de o confesiune şi poate ar suna mai bine „ora religiei”. În acelaşi timp, preasfinţitul Anton Coşa nu prea crede că această iniţiativă va putea trece în Parlament, întrucât acolo extistă reprezentanţi din bisericile protestante.

Anton Coşa: „Această iniţiativă aparţine bisericii ortodoxe şi de aceea biserica noastră, în principiu, se consideră un partener al bisericii ortodoxe. De aceea încercăm să înţelegem acest gest al bisericii ortodoxe în mod pozitiv, având în vedere faptul că ştim că biserica are o vocaţie, o misiune de a forma conştiinţele. Ştim că acest lucru nu s-a prea făcut, cel puţin într-un mod organizat până acuma. Şi, de aceea este un merit, dacă biserica ortodoxă ar putea să intre, în acest sens, în şcoli, fiind într-adevăr majoritară în Republica Moldova, şi de aceea având o misiune importantă pentru formarea conştiinţelor cetăţenilor Republicii Moldova. Noi o susţinem, o înţelegem şi vom colabora, atunci când ni se va cere părerea sau aportul, pe parcursul acestei iniţiative.

Cât priveşte denumirea acestui obiect, bazele ortodoxiei, nu suntem chiar foarte liniştiţi, având în vedere, că o lege ar putea să oblige şi credincioşii, tinerii, copiii noştri catolici să facă acest curs în mod obligatoriu. Sunt vreo câteva localităţi, mai mici, e adevărat, unde majoritatea sunt catolici. Părinţii ne-au întrebat: o să vină părinte ortodox să facă la noi religia? Care este poziţia noastră, ne întreabă şi tot noi am încercat să-i liniştim şi să le spunem, că nu se va face aşa ceva.

Cu atât mai mult, cu cât am avut o întâlnire cu mitropolitul Vladimir, care, într-un fel, ne-a liniştit, spunând că vor fi foarte înţelegători în ceea ce priveşte alte culte şi acolo unde sunt majoritari de alte culte, şi credincioşii noştri desigur, că nu vor fi impuneri de acest gen. Credincioşii noştri sunt, însă, în aşteptarea unor luări de poziţie din partrea noastră. Vom face toate demersurile care se cuvin. Dar vă spun de la început, cu acea intenţie de a nu strica partea bună a iniţiativei bisericii ortodoxe, care este de susţinut.”

Făcând uz de prerogativele sale, Legislativul poate stabili data referendumului. Poate să respingă iniţierea plebiscitului, chiar dacă vor exista suficiente semnături în favoarea acestuia, aşa cum s-a mai întâmplat. Sau Parlamentul poate găsi alte soluţii, evitând confruntările. Despre religia în şcoli, disciplină opţională sau obligatorie, am discutat şi cu preşedintele interimar Mihai Ghimpu, şeful Legislativului.

Mihai Ghimpu: „Nu cred că obligatorie. Chiar vreau să vă spun, că am discutat subiectul ăsta şi la Roma. Mai diplomatic, am fugit de răspuns.”

Europa Liberă: Şi acum hai să nu fugiţi.

Mihai Ghimpu: „Ne-a dat de înţeles, că noi decidem. Clar că biserica, creştinismul nu promovează politica obligatorie. De aici pornim: însăşi biserica, creştinismul, asta nu e o politică, care să-l oblige pe om. Biserica promovează valori creştineşti şi, vrei, aderi la aceste valori, vrei, nu aderi. De aici trebuie să pornim şi cred, că aici trebuie să ajungem. Reieşind din faptul, că noi suntem democraţi şi vrem să funcţioneze democraţia, ceea ce înseamnă, că trebuie să fie nu obligatoriu.”

Europa Liberă: Bine, dar se vorbeşte acum, că ar putea fi convocat şi un referendum.

Mihai Ghimpu: „Să nu uităm, că referendumurile au loc atunci, când este o hotărâre de Parlament. Pot fi colectate semnături.

Europa Liberă: 200 de mii de semnături.

Mihai Ghimpu: „Ei, dacă luăm după norma actuală constituţională, sunt trei sute şi ceva de mii. Vrem acum, apropo, vom corecta şi aceasta la referendum, ca să nu fie această disproporţie. Un articol să prevadă 200 de mii, altul 340 de mii. Vom corecta şi aceasta, ca să fie clar dreptul constituţional al cetăţenilor în înaintarea unor iniţiative legislative.”

Europa Liberă: Până la urmă Dumneavoastră sunteţi pentru curs opţional al religiei în şcoală?

Mihai Ghimpu: „Da, eu sunt pentru curs opţional. Haideţi să ne gândim împreună – poate un an doi, încă ştiţi, comunismul a distrus biserica, s-a distrus credinţa în Dumnezeu în foarte mulţi. Foarte mulţi la noi continuă să fie pe valul cela, care a fost pe timpul Uniunii Sovietice, ateişti, ş.a.m.d. Şi se transmite din tată în fiu. Dar oricum eu sunt pentru disciplină opţională în şcoală. E o educaţie. Ce ni se spune nouă tot timpul şi în toate manualele de psihologie, de la Platon încoace? Ceea ce e impus cu forţa, niciodată nu e sănătos şi nu dă rădăcini. Deci, noi trebuie să facem totul ca să-i atragem, da nu să-i impunem.”

Europa Liberă: Şi apoi trebuie să ne mai gândim la faptul, cine va preda religia în şcoală?

Mihai Ghimpu: „Nu cred eu că ar trebui preoţii să fie pedagogii, care să predeie religia. Fiindcă ei sunt preoţi şi nu pedagogi. Toate acestea demonstrează, că trebuie să medităm foarte bine, ca să nu se încheie, că noi democraţii, călcăm pe greblă. Vorbim de democraţie, dar luăm decizii ca în perioada sovietică, comunistă, decizii care impun cetăţeanul. Nu, aici trebuie să fim foarte atenţi.”