Zeci de copii se înghesuiau astăzi în preajma penitenciarului pentru femei de la Rusca ca să-şi revadă mamele. Tradiţional, de 1 iunie, administraţia închisorii le permite mamelor-deţinute să petreacă câteva ore alături de copii. Diana Răileanu a fost şi ea la Rusca şi a stat de vorbă cu mamele care după luni sau chiar ani de despărţire şi-au revăzut copii.
Împodobită cu baloane şi flori ograda penitenciarului nr. 7 de la Rusca ar fi trebuit să arate ca un loc de şezătoare. Numai că sârma ghimpată nu-i lăsa pe vizitatori să uite că se află într-un loc de detenţie. Presupun că cele mai mari emoţii le-a trăit femeia care astăzi pentru prima dată şi-a văzut băiatul, după ce în urmă cu 16 ani îl abandonase în maternitate.
„Soţul meu a fost la Cernobâl şi nu-şi dorea acest copil, credea că se va naşte cu malformaţii. De aceea mi-a spus să scap de copil. Astăzi nu ştiu cum arată acum băiatul. Atunci îmi era ruşine să-l iau acasă mai ales că deja aveam o vârstă înaintată, îmi creşteam nepoţii”
Mama băiatului „nedorit” a fost închisă, de fapt, pentru escrocherie. După care, tot la Rusca, a ajuns şi fiica ei, Marina. Ea ne spune că a încercat să-şi caute fratele, pe când era încă în libertate, dar fără succes. „L-am căutat o singură dată, când copilul avea jumătate de an. Mi s-a spus că băiatul va fi înfiat şi că nu are rost să-l mai caut. Aşa şi am făcut”
La insistenţa administraţiei penitenciarului, dar mai ales a asistentei sociale de la internatul din Hânceşti unde a crescut băiatul, astăzi cele două femei l-au putut cunoaşte.
„E trist fără mama şi fără tata. Eu mă culcam seara şi plângeam ca să-mi găsesc părinţii, măcar pe mama şi pe sora. Iaca până în ziua de azi nu i-am ştiut, azi am aflat”
„Eu i-am fost ca a doua mamă. Mi-a fost milă de el. El a fost adus din grupa pregătitoare. Pe parcursul vacanţelor copii orfani erau repartizaţi prin familii. Mie întotdeauna îmi ea milă de el. Foarte bine se împăca cu fetele mele. Aveam oi, mergeam la stână şi lor le era foarte interesant. El chiar şi dumincă o fost, vine permanent ca la el acasă”
Vizita copiilor la închisoarea pentru femei se datorează, în mare parte, activiştilor de la Societatea Internaţională a Drepturilor Omului, secţia din Republica Moldova, care colaborează de 11 ani cu administraţia penitenciarul de la Rusca pentru organizarea unor astfel de întrevederi.
De la directorul adjunct al penitenciarului, Victor Deviza am aflat că în prezent la Rusca sunt deţinute 265 de femei, majoritatea având copii minori. Regulamentele le permit să-şi vadă copii o dată în lună pe durata cîtorva ore, iar o dată la trei luni li se permite o vizită de câteva zile. Numai că mamele nu sînt foarte încîntate să-şi lase copii pe noapte în închisoare.
