Linkuri accesibilitate

Avem o criză de natură internă


Iurie Gotișan
Iurie Gotișan

Iurie Gotișan: Guvernarea comunistă a direcționat în ultimii ani cheltuielile mai mult spre salarii sociale și a evitat o politică de reformă socială





Iurie Gotişan : Chiar dacă avem o economie deschisă şi care reactionează în mare parte la tot ceea ce se întîmplă pe pieţele regionale şi internaţionale, deocamdata aceasta nu prezintă semne sigure de recesiune similare celora din Grecia, Spania sau mai recent România. Dar repet, deocamdată…

Europa Liberă: E un cuvînt de precauţie, „deocamdată » ar însemna oare că s-ar putea întîmpla ca şi Moldova să fie nevoită să ia măsuri de austeritate dură pe care le-a luat România ?

Iurie Gotişan : Bineînţeles, cînd spun asta am în vedere sectorul productiv care nu prea ne oferă semne clare de relansare. Ma refer aici şi la volumul exporturilor moldoveneşti în afară, exporturi care nu avansează precum se prognoza şi se aştepta de către autorităţi pentru acest an. La rîndul lor şi importatorii nu mai sînt mulţumiţi de vînzări rămînînd cu productia în stocuri, şi probabil că asta se explică prin scăderea consumului agregat (atît a celui public, cît şi privat), populaţia a devenit mai raţională, cred eu, cu cheltuitul banilor. Mă refer şi la problemele de competitivitate, de disciplină fiscală, a economiei informale – fenomen care este estimat oficial de către statistică la circa 25% din PIB. Deci toate acestea înseamnă venituri ratate la buget, buget care cu greu îşi va onora partea de cheletueili, în particular cele pentru plata salariilor, pensiilor, indemnizaţiilor sociale etc.

Europa Liberă: Prin urmare s-ar putea presupune că administratorii acestui buget care va fi mai mic vor fi puşi în situaţia să tăie cu securea în salarii şi pensii. Or acesta este capitolul cel mai vizibil ?

Iurie Gotişan : Nu s-ar exclude o asemenea situaţie. Dar, în acelaşi timp, cu toate că mai mulţi donatori instituţionali au oferit asistenţă financiară Moldovei, în particular şi pentru onorarea unor plăţi sociale, vorba aia «sac fără fund nu există», iar grosul asistenţei financiare a FMI, CE, de la alţi donatori cred eu va merge mai degrabă către acele ţări care prezintă riscuri majore pentru sistemul economic si financiar regional si international, or ţări ca RM au o importanţă strategică destul de mică.

Europa Liberă: Şi atunci ce soluţii există ?

Iurie Gotişan : Cred că noi avem o criză de natura internă şi pentru asta trebuie să ne facem griji. Cei care au îngrijit bugetul public în ultimii ani au direcţionat cheltuielile mai mult spre salarii sociale şi nu pe politici de reformă socială, ghidaţi probabil de alte scopuri.

Sigur, nu orice subvenţie este risipă de ban public, însă în raport cu întreaga populaţie ocupată, şi asta arată cifrele, sectorul public foloseşte un număr supradimensionat de personal. O spun direct că avem un aparat public, administrativ clientelar şi în marea majoritate neeficient.

Europa Liberă: Reducerea acestui « balast » ar fi inevitabilă ?

Iurie Gotişan : Da, ar fi asta o soluţie, dar cred eu nu se poate elibera, să zic, dacă s-ar merge pe disponibilzarea forţei de mncă cu ochii închişi. Mai ales cînd economia privată nu crează locuri de muncă, de aia cred că este firesc să se recurgă la metoda de scurtare a timpului de lucru, ca formulă de solidaritate socială. Această metodă se foloseşte în mai multe ţări europene. Mă refer aici şi la sistemul de pensii care este « hrăpăreţ » şi supradimensionat. Se vorbeşte mult despre reforma acestuia, prin intrarea pe piaţă a acelor fonduri private de pensii, dar mai nimic nu s-a întîmplat în acest sens. Pe de altă parte, să tai din salarii şi pensii, mai ales în actualele condiţii de instabilitate politică, este ca şi cum ţi-ai tăia creanga de sub picioare, ţinînd cont de faptul că pensionarii sînt electoratul cel mai disciplinat.

Europa Liberă: Deci, ce fel de intervenţii sau corecţii de politici sociale trebuie să fie făcute?

Iurie Gotișan: Cred eu că în mare parte de iscusinţa autorităţilor privind reformarea sau raţionalizarea cheltuielilor publice va depinde foarte mult şi acesta va fi un exerciţiu real pentru suflul economiei şi, de ce nu, pentru evitarea unor probabile tensiuni sociale. Totuşi în cazul în care nu se va reuşi raţionalizarea cheltuielilor, probabil o creştere de taxe ar putea fi inevitabilă, deşi o asemenea măsură nu este deloc de dorit într-un astfel de moment. Sigur că nu este o soluţie optimă, însă cred ca ar produce mai puţine efecte negative în economie decît s-ar merge pe taierea salariilor nominale.
XS
SM
MD
LG