Linkuri accesibilitate

Prejudecățile transfrontaliere - balastul basarabean și pizma românească


Iulian Ciocan: „Românul poate vedea în moldovean un frate scump, nedreptățit de istorie, sau, dimpotrivă, un seamăn alterat, un fel de rus mediocru și petrecăreț”

Doamnelor şi domnilor bine v-am găsit. Intrarea României în Uniunea Europeană a însemnat transferul pe Prut a graniţei Europei. Republica Moldova şi Ucraina sunt două state care aspiră la un loc în marea familiei europeană. Pe parcursul aflării mele la hotarul de Est şi cel de Vest mi-am dat seama că cetăţenii din statele vecine au multe prejudecăţi şi stereotipuri unii faţă de alţii. Cât timp ar trebui să treacă, până când oamenii nu vor mai fi priviţi prin prisma acestor stereotipuri şi prejudecăţi?

*

Am ajuns la Otaci tocmai când era zi de târg. O mare mulţime de oameni şi produse bloca piaţa în străduţele, intersecţiile şi ieşiri. Vite mari, cai, oi, porci, gâşte, coşuri cu fructe, saci cu grâne, vânzători de mărunţişuri, de diverse licori şi de mâncăruri, căruţele se îngrămădiseră unele în altele, toate acestea provocând o forfotă şi o mare vânzoleală. Aici, la târg, ţăranii scapă periodic de singurătatea forţată în care trăiesc, complăcându-se în această îmbulzeală. Pentru a vedea un asemenea spectacol, trebuia să ajung tocmai la frontiera moldo-ucraineană, la o distanţă de aproape 300 kilometri de Chişinău.

Europa Liberă: Mai multă marfă se aduce din Ucraina în Moldova: produse de cofetărie, unt...

Voce: „Ketciup, maionez.”

Voce: „Chiar şi îngheţata diferă cu acea de la Ucraina.”

Voce: „Pe piaţă ce vedeţi – totul ucrainesc.”

Voce: „Da la dânşii kapcionca-i, slănina afumată la dânşii, da, aşa e, cu piper.”

Europa Liberă: Preferaţi mai degrabă marfa din Ucraina?

Voce: „Dacă-i mai bună, de ce nu? Şi-i mai ieftină. Ne mai ducem la Mojilăi, mai facem cumpărături.”

Voce: „Orice moldovan înţelege ucraineana, numai nu orice ucrainean înţelege moldoveneasca.”

Europa Liberă: Da de ce?

Voce: „Din cauza fostei Uniune Sovietice, nu? E rusificată majoritatea populaţiei.”

Voce: „Îs buni ucrainenii. Îs oameni blânzi. Ca şi noi, nişte oameni simpli, se poate de comunicat cu dumnealor, se poate de ajutat unul cu altul.”

Voce: „Ne ajutăm, lucrăm împreună. N-avem niciodată probleme. Ce ne uneşte? Omenia.”

Voce: „Şi destul de veseli şi prietenşte.”

Europa Liberă: Cum sunt ucrainenii? Aveţi prieteni printre ei?

Voce: „Nu avem probleme, că suntem moldoveni, ori ucraineni.”

Voce: „Şi cu cântece, cu voie bună, cu vorbe. Toţi sunt oameni ospitalieri, ca şi noi.”

Europa Liberă: Se mai joacă nunţi moldoveneni cu ucraineni?

Voce: „Da, iaca chiar acuma am dat fata după ucrainean. Băietul e tare bun. O mers nunta veselă. Am cântat şi ucraineşte şi moldoveneşte.”

Voce: „Moldovenii se însoară cu ucrainenii. Şi invers.”

Voce: „Nu ştiţi? Dacă trăim împreună, şi ruşi, şi ucraineni, suntem o credinţă şi tot e normal.”

Europa Liberă: Cum îi caracterizaţi pe ucraineni? Aţi cunoscut pe cineva din Ucraina?

Voce: „Suntem chiar la graniţă, sunt nişte oameni cu inimă deschisă, vecini adevăraţi.”

Voce: „Minunat se înţeleg.”

Voce: „Soţul meu lucrează acolo şi tare mult ajută ucrainenii la moldovenii, care lucrează acolo.”

Europa Liberă: Da mulţi moldoveni sunt acolo?

Voce: „Tare mulţi moldoveni. La construcţie.”

Europa Liberă: De ce au ales anume în Ucraina să meargă?

Voce: „E mai aproape de casă. Chiar acum vin de acolo. Controlează de cinci ori paşapoartele şi e tare greu.”

Voce: „Acuma am venit de acolo şi tare-s răi. Şi ne obijduiesc tare.”

Voce: „La hotare e tare greu.”

Europa Liberă: Sunteţi o generaţie mai tânără – ce credeţi că ar putea să ne apropie?

Voce: „Ne-ar apropia mai bine relaţiile politice. Dacă se împacă politicienii, poporul de rând se împacă fără vorbă între dânşii.”

Europa Liberă: Ştiţi pe cineva dintre politicienii de acolo? Cine conduce cu Ucraina?

Voce: „Nu. Cum îi spune, că am uitat. Aista...”

Voce: „N-am ce răspunde, că nu-i ştiu, nu-i cunosc, slab îi cunosc.”

Europa Liberă: Cine-i preşedinte în Ucraina, ştiţi?

Voce: „Am uitat, prosto.”

Voce: „Nu-s puternică în politică şi nu prea aş vrea să dau greş.”

Voce: „Se băteau acum, când au fost alegerile, da pe noi...Ianucovici, sau cum îi zice.”

Europa Liberă: Cunoaşteţi politicieni de acolo?

Voce: „Cunoaştem, cum să nu-i cunoaştem.”

Europa Liberă: Cine conduce cu Ucraina?

Voce: „Am uitat cum îl cheamă. Ianucovici”

Voce: „Iulia Timoşenco. Ea e Jana D'Arc. Revoluţii, ce mai face ea acolo.”

Voce: „Timoşenco, ca femeie, ca politician, da, ea e bravo.”

Europa Liberă: Cine e preşedinte acolo?

Voce: „Măi...că am uitat.”

Voce: „Iuşcenco, Ianucovici.”

Europa Liberă: Da oameni de cultură?

Voce: „Toţi îmi plac.”

Voce: „Sofia Rotaru.”

Voce: „Poţi să spui că-i şi româncă, şi moldoveancă, şi ucraineancă, şi rusă. Ea în toate limbile.”

Voce: „Cântă frumos Sofia Rotaru, da.”

Voce: „Când eram mai mică le îngânam foarte bine.”

Europa Liberă: Vorbim ascultătorilor, în ce măsură se cunosc vecinii. Vecinii de la Est. Ce calităţi bune, ce defecte găsesc moldovenii la ucraineni şi invers: cum îi caracterizează ucrainenii pe moldoveni.

Voce: „Moldovanî oceni trudolibivîi narod. Oni cac muravi. Moldovenii sunt foarte muncitori, sunt ca nişte furnicuţe. Ce am observat, că moldovenii s-au împrăştiat prin toată lumea. Pleacă în Occident cu tot cu familiile. Îi întâlnim şi aici, în Ucraina. Foarte mulţi bărbaţi din Moldova muncesc la construcţii. Vin şi femei la scos cartofi sau sfeclă. Aud de la moldoveni că mulţi divorţează. Nevestele lor sunt plecate în Grecia, Italia. Înţeleg că o duceţi greu.”

Voce: „Îmi place mie nunţi. Îmi place muzica, cântece. Îmi place moldovenească, tare îmi place. Eu de fapt tot jucăuş.”

Voce: „La Izmail toată vremea noi vorbim limba română.”

Voce: „Poziţia mea – Transnistria se duce în Ucraina, fiindcă graniţa este comună şi Moldova, eu cred, că să fie în România.”

Voce: „S Prednistrovie nema cem soedineatse, ibo tam nicivo netu.”

Voce: „Ia nadeiusi cito s Moldaviei mî vsegda budem horoşie sosediami i partniorami.”

Voce: „O seară la Constanţa, ce n-o mai pot uita...Or: – La umbra nucului bătrân, pe-o bancă învechită, tu mă rugai să mai rămân, să te mângâi, iubito.”

*

Am mers la Sculeni, o localitate din imediata apropiere a României. Mulţi localnici de aici trec zilnic frontiera, pentru că acolo câştigă un ban, ducându-şi preponderent pentru comercializare producţia agricolă. I-am întrebat cum îi caracterizează ei pe cei care le sunt cumpărători, adică pe români.

Voce: „Fraţi români, fraţi români. Ce fel de fraţi români, dacă te duci acolo, te calcă în picioare, nici nu se uită la tine.”

Europa Liberă: Şi tot acolo mergeţi.

Voce: „Fiindcă greutăţile de aici te impun să te duci, ca să faci un ban. Nu ne preţuiesc deloc. Ne socot rusofoni. Ne spune: uite wăi, o venit rusoaicele! Ruşi suntem. Moldoveni exact ca dânşii, vorbim aceeşi limbă. Ne înţelegem cu ei. Poate noi nu vorbim corect limba română, pentru că noi am fost cândva cu Uniunea Sovietică. Unele cuvinte le încurcăm cu rusa. Dacă noi, moldovenii, vrem să vorbim ceva, ca să nu înţăleagă ei, vorbim în ruseşte. Ceva-ceva din cuvinte ei înţeleg. Spune: ce mă, ne vorbiţi? Poate mai ducem nişte marfă, care nu se mai dă voie şi mai facem ceva, ne întrebăm unul pe altul, cum o vinde, cu cât ai dat-o, cum ai dat-o. Ne întrebăm ruseşte şi ei atunci: da, măi, voi vorbiţi ruseşte de acu, să nu înţelegem noi.”

Voce: „Să ne tratăm ca fraţi.”

Voce: „Nu sameni a româncă, copchilul lui Dumnezeu.”

Voce: „Da? Mata ştii biografia mea? Tata meu e vasluean şi mama mea e de la Huşi. Şi eu ce să fac?”

Voce: „Ei, sameni a moldoveancă. Şi nu a moldovenacă, da a rusoaică sameni. Aşa îţi spui eu.”

Voce: „Suntem oricum legaţi sufleteşte, că originea de neam este.”

Voce: „Sunt drăguţi, cumsecade.”

Europa Liberă: În ce măsură se cunosc românii şi basarabenii?

Voce: „Mai mult prin mici relaţii comerciale, de troc – mâncare, ce se mai aduce de la ei.”

Voce: „Sunt din partea Galaţului, de la Matcani şi cunosc foarte mulţi moldoveni. Calităţile bune? Prima dată - credinţa.”

Europa Liberă: Se cunosc suficient românii şi moldovenii?

Voce: „Se cunosc. Avem şi calităţi bune şi calităţi rele. În comparaţie cu dânşii, îmi pare că noi suntem mai muncitori, mai cinstiţi. Ei sunt mai cu două feţe, îmi pare că.”

Voce: „E mai uşor cu Rusia să trăieşti, decât cu România. Nu-s pizmătători. Nu înşeală lumea, aşa cum înşeală românii.”

Voce: „Pădure fără uscătură nu-i. Că se uită răutăcios la moldoveni? Nu toţi. Exact cum şi ai noştri nu se uită bine la români toţi. Aşa-i natura omului.”

Voce: „Când mă duc în partea ceea, când trec hotarul, mă jupoaie, pentru ce? Că ai, deatâta că te duci la fraţi. Da cu ce mă duc eu la fraţi? Nu dau voie cu marfă multă. Ne mai stopează, da mai închid şi ei ochii.”

Europa Liberă: E greu să treci hotarul?

Voce: „E foarte greu. Da vrau în euro, vrau.

Voce: „În România sunt aproape de două ori pe săptămână. Ne oprim în Iaşi şi vindem. E o ţară foarte primitoare. Sunt nişte oameni foarte buni. Nu-s invidioşi, nu-s răutăcioşi. Îs oameni foarte buni, foarte primitori. Exact cum sunt şi la noi.”

Europa Liberă: Ce ştiţi despre români şi România?

Voce: „Noi trăim mult mai rău ca românii.”

Voce: „Pensia-i mică, salarii n-avem, tineretul nu are de lucru.”

Voce: „Ar fi mai bine să intrăm şi noi în Europa.”

Voce: „Să fie o lege.”

Voce: „Să nu fie rău în Moldova iasta. Să fie o Moldovă curată, să fie să plece şi ea în Europa.”

Voce: „Să fim oleacă mai bogaţi, că tare săraci suntem.”

Voce: „S-o ducem şi noi cum o duce Europa. În Europa am să intrăm şi noi. Noi încă nu suntem gata, fiindcă Pridnistrovia ne încurcă.”

Europa Liberă: De câteori treceţi hotarul moldo-român?

Voce: „Of, de două-trei ori pe lună. Uneori mai uşor, uneori mai greu. E mai mare controlul poate că, eu ştiu? Domnul Băsescu zice, că România va fi un avocat al Republicii Moldova, a basarabenilor adica, de a se integra şi ei în Uniunea Europeană. Zice, că chiar acolo o să ne întâlnim. Poate că acolo o să fie şi integrarea noastră.”

Europa Liberă: Cine conduce România?

Voce: „România conduce...of-of-of, da am uitat de-amu. Îîî-amuş-amuş, m-am emoţionat, of-of-of, cum îi spune? Stai-stai-stai.”

Voce: „Am uitat. Iliescu? Domnul Iliescu.”

Voce: „Mircea Jioană, Nastase?

Europa Liberă: Cine conduce România?

Voce: „Cine a condus-o până acuma – Iliescu.”

Voce: „Băsescu.”

Voce: „Băsescu.”

Europa Liberă: Care-i imnul României?

Voce: „Imnul României e Tricolorul. Da? Tricolor cunosc pe lume.”

Voce: „Deşteaptă-te române.”

Europa Liberă: L-aţi cântat?

Voce: „Când eram mai copchil şi nu înţelegem tot. Da acum nu-l mai cânt. Că nu-i nici un imn, că nu-i nici unul drept. E acela, care l-am învăţat pe vreamea soizului, iaca acela mă întorc înapoi şi-l cred. Strângeţi-vă toţi grămadă şi făceţi o dreptate. Uniţi-vă toţi şi făceţi un drum drept, o cale dreaptă.”

Europa Liberă: Vreţi la Est sau la Vest?

Voce: „Mă duc şi la Est şi la Vest, unde-i dreptatea.”

Europa Liberă: Au fost opiniile moldovenilor pe care i-am întâlnit, trecând graniţa în România. Traversez şi eu hotarul, ajungând la Iaşi. Am fost curioasă să aflu, ce cred românii despre moldovenii de dincoace de Prut.

Voce: „Sunt români ca şi noi. Poate mai mult decât noi.”

Voce: „Eu mă împac foarte bine cu dânşii. Îi văd aici, în piaţă mai mult, că în altă parte nu mă duc.”

Europa Liberă: Şi care sunt calităţile bune?

Voce: „Vorbesc frumos, de la suflet, asa, nu ştiu. Mie îmi plac.”

Voce: „Foarte corecţi.”

Voce: „ Sunt ospitalieri. Au o bucurie aşa pe faţă şi un optimism, care îţi dă speranţă.”

Europa Liberă: Ştiţi ceva despre moldovenii de dincolo de Prut?

Voce: „Ştim că sunt parte din partea nostră, tot de ai noştri.”

Voce: „Oameni buni.”

Voce: „Îi accept ca fiind fraţii noştri, însă n-aş fi de acord să ne unim cu ei, să fim iarăşi o ţară. Pentru că noi deja ne-am dezvoltat puţin şi ei sunt puţin mai înapoiaţi ca noi, din punct de vedere al economiei.”

Voce: „Părerea mea e că sunt oameni foarte, foarte gospodari. Am fost în casă la dânşii şi am văzut cam cum se organizează ei. Eu zic, că ne-ar ajuta, schimb de experienţă – cum faceţi voi, cum facem noi. Ai mei au învăţat foarte multe de la dânşii, cum fac ei mâncărurile, sau murăturile. Au un stil aparte. Vin şi vând aici.”

Europa Liberă: Ce ştiţi despre moldovenii de dincolo de Prut?

Voce: „Sunt neserioşi. Ba cu Moscova, ba cu România.”

Voce: „Eu nu-i consider umili pe ei, sau mă consider mai sus decât ei, că n-am pus problema niciodată aşa. Deşi o doamnă moldoveancă a spus că la noi se mănâncă mult mai bine decât la voi. Şi am zis că nu-i adevărat.”

Voce: „Se face risipă. Doar nu poate mânca un om mai mult decât poate mânca.”

Voce: „Sunt oameni cumsecade, îmi sunt dragi. Republica Moldova ar trebui să vină aici, pentru că-s rudele noastre. Dar să fie prieteni şi cu Rusia, pentru că e o ţară puternică.”

Voce: „Să taie graniţa. Simplu. S-o desfacă, cum au făcut nemţii.”

Voce: „Suntem răciţi ca şi relaţii, poate şi din cauză că noi încercăm către Vest, iar Moldova e un pic dezorientată. Este foarte greu pentru populaţia matură să decidă, dacă-i spre Veste sau e spre Est. Toată experienţa a avut-o către Est, către Rusia, şi e foarte greu să schimbi mentalitatea unui om, care a trăit într-un anumit sistem. Jumătate din mentalitatea moldoveanului este deja parcă spre Rusia. De acolo venea, practic, forţa economică. Şi atunci evident, cine-ţi dă să măninci, lui ăla îi pup mâna, ca să zic aşa.”

Voce: „Calităţile moldovenilor? Gospodari, muncesc, îs buni, da...”

Europa Liberă: Şi nişte defecte?

Voce: „Moşteniri de la ruşi – cu paharul, cu vodca, cu băutura.”

Voce: „Pe timpul comunismului a vorbi limba română era o ruşine, se chema chiar că e o limbă ţigănească şi atunci lumea, fără să vrea, s-a rusofonit, ca să zic aşa. Deci, îs rusofoni.”

Europa Liberă: Ce ştiţi despre Republica Moldova?

Voce: „Prea multe ştiu, că-s profesor de istorie. Întotdeauna noi am fost în aceeaşi ţară, nu?”

Europa Liberă: Cine conduce Moldova?

Voce: „Ei, ia uitaţi-vă că nu-mi mai aduc aminte. Adică cine e preşedintele Dumneavoastră? Dumneavoastră îmi spuneţi, că nu-mi aduc acum aminte.”

Europa Liberă: Cine-i preşedintele Moldovei?

Voce: „Putin.”

Voce: „Am uitat cum îi spune. Asta... nu-mi vine în minte acum, parcă-s...Cum îi spune preşedintelui?

Voce: „Ceva cu „S.”

Voce: „Snegur?”

Voce: „Nu ştiu cum îl cheamă.”

Voce: „Cred că Snegur.”

Voce: „Cine conduce? Da nu pcus, Voronin?

Europa Liberă: Ce politicieni de dincolo de Prut sunt cunoscuţi aici?

Voce: „Prim-ministru de orientare mai înspre Occident, mai spre Vest.”

Europa Liberă: Ştiţi care este imnul Republicii Moldova?

Voce: „Imnul? Da, e Tricolorul. L-am ascultat şi eu.”

Europa Liberă: Cunoaşteţi imnul Republicii Moldova?

Voce: „Aşa-mi vine câte odată, să-mi vând casa şi pământul.”

Europa Liberă: Cunosc românii realităţile de peste Prut?

Voce: „Nu. Se face mult prea puţin. În sensul că vedeţi de foarte mult timp nu a existat nici un fel de emisiune la televizor, să vedem şi noi, domnule, care sunt frământările poprului, cum gândeşte poporul, fratele nostru, în fond. Este exact ca un frate, care doreşti să-l vezi, să-l săruţi, să fie aproape de tine. E peste gard, dar nu poţi să sari gardul şi te trezeşti, că nu l-ai văzut de zeci de ani de zile. Nu se poate. Şi în privinţa asta mass media face mult prea puţin.”

*********

Felul în care se văd unii pe alţii diferă de vârstă, educaţie, cunoştinţe, mentalitate şi experienţa personală a individului, - este părerea colegului Iulian Ciocan, scriitor.

Iulian Ciocan: „Uite, bunăoară, mi se pare, că românul poate vedea pe cetăţeanul din Republica Moldova ca pe un frate scump, nedreptăţit de istoria vitregă, ca pe un sufletist, un om bun şi drept la suflet, om muncitor. Dar, în acelaşi timp, şi ca pe un fel de român alterat, care vorbeşte prost româneşte, un incult şi grobian. La limită, moldoveanul poate fi considerat un fel de rus, mediocru şi petrecăreţ. Care ia cu asalt cabanele din Carpaţii româneşti.”

Europa Liberă: Am propus interlocutorilor, pe care i-am avut, să spună nume de scriitori, să spună un nume de oameni de cultură şi s-au împotmolit. Adică s-au blocat. Adică nu au putut.

Iulian Ciocan: „Lucrul ăsta nu este foarte uimitor, din simplul motiv, că, în genere, literatura este un domeniu al secundarului. Simplul muritor nu este interesat de literatură.”

Europa Liberă: De literatură nu, de politic nu, pentru că, spre surprinderea mea, unii nici nu ştiu cine conduce cu statul moldovean, cu statul ucrainean, sau cu cel român.

Iulian Ciocan: „Da, pentru că simplul muritor se confruntă cu nişte probleme imediate: salariu, pensia, hrana, îmbrăcămintea, facturile exorbitante, deci cu preţuri exorbitante, toate lucrurile astea...”

Europa Liberă: Şi ar fi o scuză?

Iulian Ciocan: „Nu este o scuză. Este, pur şi simplu, o explicaţie. Bineînţeles că cultura este un domeniu important pentru noi, să zicem, pentru oamenii, care cumva avem tangenţă cu acest spaţiu. Dar pentru un simplu cetăţean, lucrul acesta este ultimul care contează pentru el.”

Europa Liberă: Bine, dar mulţi tineri, pe care i-am găsit la Iaşi, ei ziceau că mai mult sunt preocupaţi de alte ţări, cum ar fi Germania, Statele Unite ale Americii. Şi mai puţin Republica Moldova îi interesează.

Iulian Ciocan: „Probabil că Republica Moldova e văzută, totuşi, ca un spaţiu al degringroladei şi al sărăciei. Un fel de a cincea roată la căruţă. Iar discursurile foarte frumoase despre faptul că România a intrat în Uniunea Europeană pentru a aştepta acolo Republica Moldova şi România aşteaptă în gara europeană trenul pe care scrie „Republica Moldova” mi se par, totuşi, nişte poveşti. Nişte ficţiuni foarte frumoase, dar care, în realitate, cum să spun, nu prea au substanţă. România a intrat în Uniunea Europeană, bineînţeles, că există la nivelul clasei politice mesajul ăsta foarte optimist şi încurajator pentru cetăţenii moldoveni. Acela, că România într-adevăr vrea să ajute Republica Moldova. Şi, probabil, pe anumite porţiuni politicienii români chiar asta şi fac – ne întind o mână. Numai că, cum să spun, la fel de adevărat e şi faptul, că există această prejudecată foarte puternică, aceea că Republica Moldova este, de fapt, un balast şi ea trebuie să-şi rezolve probleme singură. Şi adevărul ăsta este, că dacă Rapublica Moldova nu îşi va rezolva singură problemele, nici România, nici Uniunea Europeană niciodată nu ne va ajuta să ne integrăm acolo unde vrem noi.”

Europa Liberă: Şi ceea ce m-a surprins pe mine: foarte mulţi locuitori ai României spuneau, că moldovenii văd în România doar o ţară, care le acordă cetăţenie basarabenilor şi mai mult nimic. Au uitat de trecutul istoric, sau nici nu l-au cunoscut. Valorile, principiile nu stau în capul mesei.

Iulian Ciocan: „Păi da. Am zis, că e văzut uneori basarabeanul ca un individ incult, grobian chiar. Deci, un tip, care a renunţat la rădăcini, care vorbeşte prost româneşte. Deci, prin urmare, sigur că această imagine, cumva, nu e prea favorabilă. Din păcate, există mulţi care alimentează această prejudecată.”

Europa Liberă: Am văzut o mai mare apropiere, o mai bună percepţie a moldovenilor şi ucrainenilor. Că şi Moldova şi Ucraina au făcut parte din URSS, foarte mulţi aduc acest argument şi îl pun pe masă.

Iulian Ciocan: „Felul în care, să zicem, ucrainenii îi văd pe moldoveni şi moldovenii îi văd pe ucraineni e şi el foarte variat, foarte divers. Mie aşa mi se pare, că pentru moldovean ucraineanul e cel, care oferă verile cel mai ieftin sejur la mare. Dar şi cele mai proaste condiţii de odihnă. Şi pentru că, dacă le compari cu acele din România, Turcia, Bulgaria, e clar – litoralul ucrainean cedează în acest sens, la capitolul condiţii. Uneori ucraineanul devine un fel de sperietoare. Atunci, când se complică trecerea copiilor cu un singur părinte prin vămi. Sau când presa scrie despre problemele teritoriale de la Palanca şi Giurgiuleşti. Ucraineanul poate fi văzut chiar ca un şmecher, care a invadat cu dulciurile sale piaţa moldovenescă, deşi noi avem convingerea fermă, că bomboanele Bucuriei sunt mult mai bune. Nu?”

Europa Liberă: Dar piaţa de la Otaci era supraîncărcată cu mărfuri provenite din Ucraina.

Iulian Ciocan: „Exact. Şi foarte mulţi moldoveni, eu ştiu din prima sursă, deci din satele raionului Soroca, Donduşeni, Otaci, în fiecare week-end pleacă cu sacoşe, cu genţi trec podul cu paşapoarte.”

Europa Liberă: Cu saci.

Iulian Ciocan: „Trec podul în Moghiliov-Podolsk şi cumpără produse alimentare, care sunt mai ieftine acolo, pentru asta merită să faci acest efort – să treci podul, să treci vama, să cumperi şi să vii înapoi. E şi o oportunitate, în sensul ăsta Ucraina.”

Europa Liberă: Deci, ce ne lipseşte să ne cunoaştem mai bine?

Iulian Ciocan: „Vezi, care e problema, Valentina: poţi fi vecin cu cineva şi de fapt să nu-l cunoşti foarte bine. De fapt, asta se întâmplă chiar la o scară mai mică, în interiorul unui bloc de locuit. Eu, bunăoară, am pe palier nişte vecini, cu care discut o dată în trei sau patru luni. Adică aşa se întâmplă şi între ţări. S-ar putea noi să-i cunoaştem pe ruşi mai bine, decât pe români şi pe ucraineni.”

Europa Liberă: De ce?

Iulian Ciocan: „Pentru că ruşii au fost naţiunea dominantă în Uniunea Sovietică. Limba rusă o cunoaştem toţi, limba ucraineană câţi dintre noi o cunosc? Mai puţini. Scriitori ruşi am citit mulţi, pe când scriitori ucraineni mult mai puţini.”

Europa Liberă: Taras Şevcenko.

Iulian Ciocan: „Taras Şevcenko, bănuiesc, e aşa, un personaj mai cunoscut, altminteri nu prea ştiu. Deşi Ucraina ne este mai apropiată, de fapt, pe ruşi îi cunoaştem mult mai bine. Sigur acuma, cum să spun, nimic nu e cumva încremenit. Totul se mişcă. Şi prejudecăţile, pot şi ele, la rândul lor, pot să fie date peste cap. Asta foarte mult depinde şi de dorinţa, să zicem în cazul moldovenilor, care sunt văzuţi negativ uneori. În primul rând, trebuie să conştientizezi, că aceste prejudecăţi există. Şi abea după ce le conştientizezi şi îţi dai seama că ele există, poţi să schimbi ceva.”
Previous Next

XS
SM
MD
LG