Aproximativ 60 de minori (aceasta este cifra calculată de noi la Centrul de Investigatii, din mai multe surse) au fost reţinuţi abuziv în timpul protestelor din 7 aprilie anul trecut, de către organele de menţinere a ordinii publice. În comisariatele de poliţie ei au fost bătuţi şi umiliţi. Nu li s-a permis să-şi anunţe părinţii şi nu s-a asigurat prezenţa unui avocat sau a unui psiholog, aşa cum prevede legea. La mai mult de un an de la evenimente, un singur caz a fost pus pe rol şi, abia zilele trecute, la Judecătoria sectorului Buiucani, a început primul proces în care un politist, acuzat de maltratarea unui minor, a fost adus pe banca acuzaţilor.
Este cazul lui Chiril Gumeni, de 14 ani, din Chişinău, reţinut în Piaţa Marii Adunări Naţionale de două persoane îmbracate în civil, la câteva zile de la proteste. Băiatul spune că a fost dus la Comisariatul de Poliţie Buiucani, bătut zdravăn, după care, aruncat întro strada laturalnică, unde nu se prea circulă.
Chiril Gumeni: „M-au scos din masina si au inceput sa ma bata. Am pierdut cunostinta de vreo 3 ori. Mi-au rupt piciorul. Apoi m-au dus si m-au aruncat lângă scoala mea. Oamenii ceea care m-au bătut, îmi trăgeau cu picioarele în cap".
Părinţii şi-au găsit copilul peste două zile, la un spital din Chişinău. Tatăl lui Chiril, care este invalid al războiului de la Nistru, aproape că nu şi-a recunoscut băiatul.
Nicolae Gumeni: „Când l-am văzut în salon, m-am speriat. Nici nu l-am recunoscut. Era tot vânăt. Foarte greu mi-a fost când l-am văzut. Eu sunt participant la luptele din Transnistria şi invalid”.
Părinţii nu s-au lăsat până nu au reuşit să identifice pe unul din cei doi poliţişti care le-au torturat copilul şi să-l aducă pe banca acuzaţilor, chiar dacă acesta, după cum spun ei, a încercat să le propună 300 de euro, pentru a le cumpăra tăcerea. Cazul lui Chiril Gumeni este, deocamdată, singurul, în care s-a reuşit iniţierea unui proces penal. Cei mai mulţi părinţi au preferat să nu meargă pe calea justiţiei din teamă că nu vor reuşi să-i tragă la răspundere pe poliţiştii violenţi, dar şi pentru a nu-şi trauma repetat copiii.
Ce consecinţe poate avea asupra adolescenţilor tortura la care au recurs oamenii legii şi cum pot fi reabilitaţi aceşti copii din punct de vedere psihologic? Iată ce ne-a spus psihologul Lilia Gorceag.
Lilia Gorceag: „Este o trauma care vine de la un om care trebuie sa-i apere drepturile. Trauma de la om la om este de multe ori mai gravă decat trauma care vine de la natura. Copilul își pierdere încrederea. El devine şi el agresiv. Este distrugerea de a avea încredere în stat. Şi atunci vorbim de ură faţă de tot ceea ce l-a maltratat atunci şi nimeni nu l-a apărat”.
Lilia Gorceag spune că părinţii ar trebui să-şi ajute copiii, să fie reabilitaţi din punct de vedere psihologic, dar şi juridic. Procesul de judecată îi va ajuta adolescentului să se descarce de acea emoţie negativă, dar şi de starea de vinovăţie. Ca să treacă peste toate acestea, minorul trebuie să aibă toată susţinerea familiei, dar şi ajutorul unui psiholog. „Închiderea în sine şi fuga de realitate nu este o soluţie pentru copilul care a fost supus violenţei”, spune psihologul.
Tamara PlămădealăAvocatul copilului, Tamara Plămădeală susţine că în aprilie anul trecut organele de drept şi-au depăşit atribuţiile şi au încălcat flagrant legea, reţinând abuziv şi maltratând minorii. „Nu este o noutate că minorii sunt torturaţi în detenţie, însă în aprilie anul trecut am asistat la apogeul fărădelegilor”, - mai spune Tamara Plămădeală, menţionând că aceşti copii nu au avut acces la asistenţă juridică de calitate, inclusiv din cauza că lipsesc avocaţii specializaţi în apărarea drepturilor copilului.
Tamara Plămădeală: “Şi la Lipcani am fost şi la Bălţi în penitenciar, unde stau copii minori. Absolut toti au regretat ca şi-au luat avocati care nu le-au putut demonstra nevinovăţia. Unii citesc de pe foaie, altii dorm, unii îi bat. Asta o spun copiii. Nu este uman să fie pedepsită o persoană care nu a săvârşit o infractiune”.
De aceeaşi părere sunt mai mulţi jurişti cu care am discutat. Ei spun că se impune instituirea Justiţiei pentru copii, ceea ce ar asigura buna respectare a drepturilor minorilor reţinuţi sau aflaţi în detenţie, pentru ca integritatea lor fizică, psihică şi morală să nu fie afectată. Deocamdată, în Moldova nu avem judecători şi nici avocaţi specializaţi în problema minorilor, nu există o instituţie a psihologului sau pedagogului pe lângă instanţe, după cum o cere Codul de procedură penală.
Este cazul lui Chiril Gumeni, de 14 ani, din Chişinău, reţinut în Piaţa Marii Adunări Naţionale de două persoane îmbracate în civil, la câteva zile de la proteste. Băiatul spune că a fost dus la Comisariatul de Poliţie Buiucani, bătut zdravăn, după care, aruncat întro strada laturalnică, unde nu se prea circulă.
Chiril Gumeni: „M-au scos din masina si au inceput sa ma bata. Am pierdut cunostinta de vreo 3 ori. Mi-au rupt piciorul. Apoi m-au dus si m-au aruncat lângă scoala mea. Oamenii ceea care m-au bătut, îmi trăgeau cu picioarele în cap".
Părinţii şi-au găsit copilul peste două zile, la un spital din Chişinău. Tatăl lui Chiril, care este invalid al războiului de la Nistru, aproape că nu şi-a recunoscut băiatul.
Nicolae Gumeni: „Când l-am văzut în salon, m-am speriat. Nici nu l-am recunoscut. Era tot vânăt. Foarte greu mi-a fost când l-am văzut. Eu sunt participant la luptele din Transnistria şi invalid”.
Părinţii nu s-au lăsat până nu au reuşit să identifice pe unul din cei doi poliţişti care le-au torturat copilul şi să-l aducă pe banca acuzaţilor, chiar dacă acesta, după cum spun ei, a încercat să le propună 300 de euro, pentru a le cumpăra tăcerea. Cazul lui Chiril Gumeni este, deocamdată, singurul, în care s-a reuşit iniţierea unui proces penal. Cei mai mulţi părinţi au preferat să nu meargă pe calea justiţiei din teamă că nu vor reuşi să-i tragă la răspundere pe poliţiştii violenţi, dar şi pentru a nu-şi trauma repetat copiii.
Ce consecinţe poate avea asupra adolescenţilor tortura la care au recurs oamenii legii şi cum pot fi reabilitaţi aceşti copii din punct de vedere psihologic? Iată ce ne-a spus psihologul Lilia Gorceag.
Lilia Gorceag: „Este o trauma care vine de la un om care trebuie sa-i apere drepturile. Trauma de la om la om este de multe ori mai gravă decat trauma care vine de la natura. Copilul își pierdere încrederea. El devine şi el agresiv. Este distrugerea de a avea încredere în stat. Şi atunci vorbim de ură faţă de tot ceea ce l-a maltratat atunci şi nimeni nu l-a apărat”.
Lilia Gorceag spune că părinţii ar trebui să-şi ajute copiii, să fie reabilitaţi din punct de vedere psihologic, dar şi juridic. Procesul de judecată îi va ajuta adolescentului să se descarce de acea emoţie negativă, dar şi de starea de vinovăţie. Ca să treacă peste toate acestea, minorul trebuie să aibă toată susţinerea familiei, dar şi ajutorul unui psiholog. „Închiderea în sine şi fuga de realitate nu este o soluţie pentru copilul care a fost supus violenţei”, spune psihologul.
Tamara Plămădeală: “Şi la Lipcani am fost şi la Bălţi în penitenciar, unde stau copii minori. Absolut toti au regretat ca şi-au luat avocati care nu le-au putut demonstra nevinovăţia. Unii citesc de pe foaie, altii dorm, unii îi bat. Asta o spun copiii. Nu este uman să fie pedepsită o persoană care nu a săvârşit o infractiune”.
De aceeaşi părere sunt mai mulţi jurişti cu care am discutat. Ei spun că se impune instituirea Justiţiei pentru copii, ceea ce ar asigura buna respectare a drepturilor minorilor reţinuţi sau aflaţi în detenţie, pentru ca integritatea lor fizică, psihică şi morală să nu fie afectată. Deocamdată, în Moldova nu avem judecători şi nici avocaţi specializaţi în problema minorilor, nu există o instituţie a psihologului sau pedagogului pe lângă instanţe, după cum o cere Codul de procedură penală.
