Linkuri accesibilitate

Mirosul pestilenţial şi dividendele electorale


Iulian Ciocan
Iulian Ciocan

Eu unul aş fi preferat ca liderul comunist şi edilul liberal, în loc să se acuze, să lase vorbăria la o parte şi să se unească în efortul de a moderniza instalaţiile de epurare.


Am urmărit deunăzi un talk show televizat ai cărui protagonişti erau unul dintre liderii tineri ai PCRM şi primarul liberal al capitalei. La un moment dat, abandonînd firul discuţiei aprinse, tînărul comunist i-a reproşat edilului fapul că oraşul e învăluit de miasmele ameţitoare degajate de staţiile de epurare uzate. Primarul liberal a parat prompt reproşul, zicînd că problema cu pricina e foarte veche şi e moştenită tocmai din perioada sovietică. Apoi discuţia a revenit la temele ei principale.

Eu însă am mai rămas o vreme cu ochii boldiţi, căzut pe gînduri. Ciudată situaţie, mi-am zis. Vasăzică, există în spaţiul nostru ciudat-miraculos nişte probleme eterne, atemporale, cum e mirosul pestilenţial care sufocă oraşul Chişinău sau drumurile proaste. Aceste probleme par într-adevăr insolubile, pentru că guvernările se schimbă, iar ele, problemele, rămîn.

Guvernările de tot soiul nu le pot înlătura, prin urmare. În schimb, politicienii se folosesc de aceste probleme pentru a se acuza reciproc şi a culege dividende electorale. Modalitatea de culegere a dividendelor politice-electorale e simplă şi nu prea s-a transformat din zorii tranziţiei interminabile. Cel din opoziţe îl acuză ritos pe guvernant de existenţa unor probleme irezolvabile. Guvernantul, pe de altă parte, ripostează cu fermitate, dînd vina pe foştii conducători, între care se numără deseori chiar opoziţia acuzatoare. Şi unii, şi alţii invocă deci circumstanţe nefavorabile, atenuante, sau dau vina pe altcineva.

Dacă stau să mă gîndesc mai bine, fiecare dintre părţile acuzatoare are un dram de dreptate. Bunăoară, problema mirosului pestilenţial nu o poate rezolva acum guvernarea liberală, dar, înaintea ei, nu a rezolvat-o nici PCRM-ul, nici ADR-ul cvasiliberal, şi nici sfătoşii şi neaoşii agrarieni.

La fel de adevărat e însă şi faptul că bîlciul acuzaţiilor reciproce devine tot mai supărător şi dezagreabil. Locuitorii Chişinăului s-au săturat de el ca de mere pădureţe. Nici nu mai contează acum pentru ei cine e vinovatul. Ceea ce contează cu adevărat e ca să se facă ceva în sfîrşit.

Revenind la talk show-ul sus-pomenit, eu unul aş fi preferat ca liderul comunist şi edilul liberal, în loc să se acuze, să lase vorbăria la o parte şi să se unească în efortul de a moderniza instalaţiile de epurare. Să zică şi PCRM-ul, şi guvernanţii liberali, că vor împreună să soluţioneze problema. Şi chiar să facă ceva împreună. De dragul oamenilor, nu de dragul dividendelor electorale. E mai dificil, fireşte. Dar recunoştinţa oamenilor nu poate fi oare cel mai mare dividend?
XS
SM
MD
LG