Biroul Naţional de Statistică atestă o creştere importantă a numărului de tinere mame care au curajul, sau imprudenţa, de la caz la caz, să nască un copil fără să aibă un soţ cu acte în regulă. Despre riscurile şi bruma de avantaje ale acestei situaţii discutăm astăzi cu psihologul Lilia Gorceag.
Europa Liberă: Dna Gorceag, ştim cu toţii că atitudinea societăţii faţă de mamele care se hotărăsc să nască în afara căsătoriilor oficializate nu este una univocă. Şi vine încă din timpurile sovietice. Atunci erau încurajate să aiba copii, prin facilităţi bunăoara, dar societatea condamna „viaţa în păcat”. Acum s-au schimbat lucrurile?
Lilia Gorceag: „Din păcate, nu pot să dau un răspuns optimist la această întrebare. S-a schimbat, dar nu spre bine. Stigma societăţii a rămas şi acum. Femeia care naşte un copil în afara căsătoriei îşi asumă nişte responsabilităţi sau uneori nu şi le asumă, este condamnată. Dar a mai apărut o problemă, dacă atunci statul îi oferea nişte facilităţi sau avea nişte programe de suport, astăzi ele sunt mult prea mici, nesatisfăcătoare şi, de regulă, tânăra femeie rămâne fără posibilitatea de a-şi creşte copilul. Astăzi, la noi în Moldova s-au deschis o mulţime de centre maternale şi eu am orientat la aceste centre zeci de tinere femei care au născut la 17, 18, 19 ani. Au fost alungate de acasă, nu au fost primite de părinţi şi au fost nevoite să-şi crească copiii în nişte centre speciale”.
Europa Liberă: Dar de ce aleg femeile să nască în afara căsătoriei? Ce explicaţii aţi auzit în practica de psiholog şi cum le clasificaţi?
Lilia Gorceag: „Răspunsul la această întrebare aş încerca să-l divizez în două părţi. Prima parte - femeile tinere, cele de 17-18 ani sau mult mai tinere. Cred că prima parte a problemei constă în aceea că noi nu facem în şcoală educaţie pentru viaţa de familie. Dacă pentru cineva sună neplăcut educaţie sexuală să facem mai larg: educaţia pentru viaţa de familie, responsabilitatea pentru viitorul copil care va apărea şi responsabilitatea aceasta să fie atât la bărbat cât şi la femeie. Cred că acesta ar fi un răspuns – lipsa educaţiei în acest domeniu.
Fetiţa de 12 ani nu ştia ce este aceasta, cea de 14 ani nu ştia ce înseamnă educaţie sexuală şi de ce a apărut acest copil, or când fata a născut gemeni se întreba cum este posibil să fie doi copii, or ea a avut o singură relaţie. E ca în filme, ca în basm. A doua parte a răspunsului este despre femeia matură, femeia care are o anumită vârstă, care are o anumită poziţie socială şi care vrea să-şi nască un copil pentru că nu şi-a gasit bărbatul ideal cu care ea vrea să fie alături. Vrea să se afirme ca femeie, ca mamă şi îşi permite să crească şi să nască acest copil. De fapt, nu ştiu dacă este negativ acest fenomen sau pozitiv. Cred că poate deveni pozitiv atunci când societatea şi statul îşi va schimba atitudinea”.
Europa Liberă: Exact la întrebarea asta m-aţi adus. Din punctul de vedere al statului care se arată, cel puţin în vorbe, alarmat de situaţia demografică e un fenomen pozitiv pentru că e sursă de cetăţeni. La rându-i Biserica spune că e viaţă în păcat. Atunci femeile care, mai mult sau mai puţin conştient, nasc aceşti copii fără să aibă un soţ oficializat, trăiesc dilemele acestea, le pasă de ceea ce spune statul şi Biserica?
Lilia Gorceag: „Sunt prea tinere, sunt prea naive să gândească atunci la păcat, la societate. Mai târziu, această greutate de pe umerii lor devine de multe ori imposibilă, atunci apar complicaţiile, atunci apare senzaţia de numulţumire poate de păcat, incapacitatea de a-i creşte, abandonul, din păcate. Vreau să vă zic că femeile astea tinere care nu primesc suportul la timp, care se întâlnesc cu o mulţime de greutăţi, de fapt, cresc foarte greu aceşti copii. Problema este că copiii cresc fără dragoste, educaţie şi de multe ori completează grupul de copii social vulnerabili care nimeresc în gaşca unde strada îi educă şi încep prea devreme să facă crime, prostituţie, etc. Pentru a rezolva această problemă şi pentru a fi bucuroşi că în ţara noastră se nasc cetăţeni, trebuie să avem grijă de ei, în special de mama solitară”
Europa Liberă: Totuşi statului îi pasa sau nu de femeile care au copii „din flori”, cum se spune la ţară? Le protejează, îi obligă pe taţi să aibă grijă de mama copiilor şi de copiii care au nevoie de sprijin financiar, dar nu numai?
Lilia Gorceag: „Eu cred că avem lacune în legislaţie, în atitudinea noastră faţă de aceşti copii şi aceste femei. Avem foarte mult de lucrat. Statul le dă o pensie mizeră de 150 de lei care nu le ajunge nici de pâine, nici de lapte. Bărbaţii pleacă iar de dovedit paternitatea este nevoie de sume mari de bani, de câteva mii de lei, pe care femeia nu le are. În astfel de cazuri ea rămâne cu propria durere şi cu copilul în braţe”
Europa Liberă: Soluţia? Unde o căutăm? Într-o vreme se considera că dacă o să avem mai multe femei deputate, atunci ele o să facă lobby pentru genul acesta de probleme. Dvs în cine puneţi speranţa?
Lilia Gorceag: „Eu nu prea am speranţe pentru că orice întrebare pe care noi o ridicăm, fie violenţa în familie, fie traficul de fiinţe umane, fie copii care sunt orfani sociale, toate aceste probleme cer bani. În momentul în care strigăm că suntem săraci, că avem împrumuturi şi nu putem rezolva această problemă, cum poţi fi optimist? Ca om care am de a face cu sufletele omeneşti zic că ar fi foarte bine să începem noi cu şcoala, cu educaţia, cu atitudinea băiatului faţă de fată, cu respectul pe care îl are fetiţa faţă de băiat, cu responsabilitatea începerii relaţiei sexuale, cu reponsabilitatea pentru copilul care apare la cei doi tineri. Dacă am începe de aici cred că am putea avea succes”
Europa Liberă: Care, de altfel, nu este atât de scumpă, nu?
Lilia Gorceag: „Categoric, nu. E vorba doar de nişte ore la care am putea discuta aceste probleme. Îmi pare foarte mult rău că Biserica s-a implicat şi a anulat nişte programe de educaţie pentru viaţa de familie şi educaţie sexuală. Cred că dogmele bisericeşti nu întotdeauna fac bine. A fi creştin este una şi a respecta nişte dogme este cu totul altceva. Trăim într-o altă societate, trăim într-un alt veac şi atunci trebuie să respectăm perioada în care trăim noi şi să fim realişti”.
Europa Liberă: Probabil demnitarii nu au găsit suficiente cuvinte convingătoare şi pentru preoţi, că ei sunt înţelegători, fiţi de acord.
Lilia Gorceag: „Nu ştiu cât sunt de înţelegători. Eu când i-am văzut în stradă destul de agresivi...”
Europa Liberă: Pe unii doamnă Gorceag, pe unii...
Lilia Gorceag: „Cum e cu propunerea ceea că atunci când primeşti o palmă să întorci obrazul pentru celaltă? Toleranţă nu văd, dar cred că toleranţa este necesară atât societăţii în întregime cât şi Bisericii”.
