Linkuri accesibilitate

100 de ani de bel canto: Giulietta Simionato (1910-2010)


Giulietta Simionato
Giulietta Simionato

E rar ca marile cotidiene ale lumii să reacționeze în totalitate cu elogii, în nici 24 de ore, la dispariția unui artist. Astăzi, așa este cazul la anunțul morții uneia dintre vocile cele mai frumoase ale secolului XX, mezzo-soprana italiană Giulietta Simionato. Victor Eskenasy:

Giulietta Simionato și-ar fi sărbătorit centenarul săptămîna viitoare și, vorbind de vocea ei splendidă, numeroși critici muzicali o elogiază astăzi rezumîndu-i cariera cu formula „100 de ani de bel canto”. Și sînt puțini iubitorii de operă care nu au în urechi vocea ei minunată...

Giulietta Simionato, născută în mai 1910 la Forli, a fost parte a istoriei vii a operei de mare respirație, cîntînd sub bagheta lui Pierro Mascagni, în Cavaleria rusticană și întrupînd cele mai diverse roluri mozartiene și verdiene sub nume ilustre ca Arturo Toscanini sau Tullio Serafim, în toate marile case de operă ale lumii, de la debutul din 1936 pînă la retragerea ei din scenă, în 1966.

Un critic de la New York Times o descria astfel spre sfîrșitul carierei, „o femeie scundă, dșoara Simionato se deplasează cu simplicitate și o mare reținere care sugerează intensa ei tragedie interioară, iar atunci cînd izbucnește brusc pasionat, cu gesturi ample, pasiunile par să erupă natural, împotriva voinței caracterului ei. ... A avea din nou un artist de o asemenea calitate la Opera Metropolitan a fost o binefacere.”



„A fost o actriță ce cînta, într-o vreme în care cei mai mulți credeau că a sta nemișcat și a-și prezenta rolul era suficient”, o elogia astăzi, în Washington Post, un critic de la Opera Lirică din Chicago. unde și-a făcut debutul american în 1954.

Iar pentru italieni, unde elogiile și regretele se îmbină astăzi într-un adevărat fluviu, artista care a strălucit în peste 50 de roluri de operă și care spunea ea însăși că este „un animal al muzicii”, Giulietta Simionato, este exemplul unei voci puternice și ample, cu o tehnică sigură și o muzicalitate naturală. O mezzo-soprană de neuitat fie că este vorba de Carmen, de Isabella în Italianca în Alger, de Hughenoții în care a cîntat alături de Joan Sutherland și Franco Corelli, în Anna Bolena, în regia lui Visconti sau alături de Callas, căreia i-a fost una din puținele mari soliste prietene.
XS
SM
MD
LG