Linkuri accesibilitate

Lovitură liberă - finalele fotbalului european de club


Traian Ungureanu
Traian Ungureanu

Finala de la Madrid semnalează practic triumful organizării perfecte de joc și căderea fotbalului de mare inspirație tehnică.


Pînă la meciul care va deschide, pe 11 iunie, Cupa Mondială, fotbalul european de club a fixat cele două mari finale ale anului. În Liga Campionilor, Bayern Munchen și Internazionale Milano vor da o finală exttrem de omogenă. Raeori s-au întîlnit într-o finală europeană două echipe cu atîtea trăsături comune. Inter și Bayern sînt mari creatoare de fotbal tactico-fizic integral. Finala de la Madrid semnalează practic triumful organizării perfecte de joc și căderea fotbalului de mare inspirație tehnică.

Destui comentatori au văzut în această deplasare, un semn de criză. Într-adevăr, Inter și Bazern nu fac impresia artistică pe care o lasă Barcelona, marea perdantă a acestui an. Însă fotbalul celor două finaliste de la Madrid e o probă de profesionism absolut. Și Inter și Bayern greșesc puțin, jucînd un fotbal de exactitate fenomenală. Marcajul, deposedarea, contrele decisive și economia de efort sînt elemente de joc pe care multă lume nu le vede. Asta nu le face mai puțin importante sau mai ușoare.

Primul lucru care trebuie spus despre aceste două așa zise ucigașe de spectacol, e că e foarte greu să joci așa cum joacă Inter și Bayern. Regimul de disciplină și intensitate al acestor două cluburi cere o putere de concentrare permanentă și o stare de luciditate aproape imposibilă în condiții de mare efort. Finala nu are favoriți, pentru că ambele echipe pot anihila orice adversar. Circumstanțele dau un ușor avantaj italienilor, pentru că Frank Ribery, atacantul magnific al lui Bayern e suspendat. Bayern face eforturi pentru a obține suspendarea suspendării lui Ribery. Rezulatul acestui demers ar putea avea un efect masiv și e de crezut că UEFA va evita, tocmai din acest motiv, să revină asupra suspendării.

Cea de-a doua finală Europeană se va juca la Hamburg, între Fulham și Atletico Madrid. Liga Europa e competiția de categoria a doua a Europei și ambele finaliste sînt clar sub nivelul Bayern/Inter. Însă meritele nu trebuie ignorate, mai ales în cazul micului club englez Fulham. Cu un lot modest, Fulham a ajuns foarte sus pe baza unei capacități de efort remarcabile. Roy Hodgson, antrenorul veteran al lui Fulham, e un personaj european care a antrenat la toate nivelele, de la un cap la altul al Europei. Lecția lui Hodgson e simplă. Un fotbal direct, de presiune și atac, cu pase dintr-o bucată și o etică desăvîrșită a muncii. Fulham a remontat sistematic situații piedute, după ce a fost condusă clar de Juventus și SV Hambiurg. În ambele cazuri, insistența și simplitatea puse în joc de Fulham au dus la calificare.

Atletico Madrid e o echipă incomparabil mai tehnică. Forlan, unul din cei mai experimentați mijlocași ofensivi ai Europei, conduce cadența echipei. Ateltico e productivă și înscrie mult dar are probleme notabile în apărarea imediată, destul de penetrabilă la pătrunderi în forță și centrări în viteză. Finala Ligii Europa e mai puțin echilibrată decît finala Ligii Campionilor. Atletico are o experineță de joc mult mai mare decît Fulham. Rutina internațională a lui Atletico e un atu, deși Fulham poate face, iar, un meci de mare voință.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG