Compozitorul şi cîntăreţul spaniol Joaquín Sabina a început să scrie versuri la 14 ani şi a intrat în contact cu muzica prin intermediul unui grup rock alcătuit din adolescenţi. Pe măsură ce faima sa de artist a început să crească în Spania, foarte mulţi cîntăreţi spanioli în vogă au început să folosească versurile sale în cîntecele lor.
În 1999, îi apare cel de-al 6-lea album, „Diecinueve dias y quinientas noches” – 19 zile şi 500 de nopţi, pe care cronicarul muzical de la cotidianul madrilen „El País” îl numeşte un compendiu de stiluri muzicale şi o adevărată mostră de literatură.
De altfel, textele cîntecelor au fost publicate apoi în volum sub titlul „Cuarenta y diez sonetos y otras hierbas” – 40 plus 10 sonete şi alte ierburi, un titlu ce face aluzie la unul din cîntecele de pe 19 zile şi 500 de nopţi, „A mi cuarenta y diez”, la cei 40 plus 10 ani ai mei, un fel cochet de a traduce „la cei 50 de ani ai mei”.
Muzica acestui album face apel la surse distincte, rumba, milonga, şi chiar rap. „Dacă este ceva bun la acest sfîrşit de mileniu, e faptul că te poţi folosi de genuri foarte distincte, de pe continente diferite”, spune Joaquín Sabina, adăugînd că bolero-ul, de exemplu, a fost foarte puţin apreciat de cîntăreţi spanioli, deşi are o bogăţie armonică mult mai mare decît blues-ul: „Mi se par ridicoli acei cîntăreţi spanioli care cîntă în limba engleză. Patria mea este limba mea, şi s-a demonstrat că se pot scrie cîntece mari și în castillană.”
