“Sa ne ingrasam holdele cu sangele stricat al dusmanilor”. Asa suna un vers celebru al Marseillezei. De mai multa vreme, necesitatea modificarii versurilor acestui imn national a devenit in Franta un subiect de discutii care duce chiar la infruntari intre partidele politice. Disputa e veche. Deja prin anii ’50, un scriitor, Boris Vian, se intreba – cu mult umor - daca sangele stricat al dusmanilor ar fi intr-adevar cel mai bun ingrasamant pentru holdele franceze.
Intr-adevar, imnul national al Frantei indeamna la nimicirea “ferocilor dusmani”, numeste celelalte popoare “hoarde de sclavi” peste care domnesc “tirani insetati de sange”, iar vecinii Frantei sunt “tigri neinduplecati”. Un imn nu foarte potrivit pentru Europa unita. Asa incat, se propune imblanzirea Marseillezei. Este dat exemplul Belgiei, al carei imn national, Cantecul Brabantului, care mustea, la randul lui, de sange si puroi dusman, a fost umanizat.
Cativa ecleziasti francezi au fondat chiar o asociatie care poarta numele “Pentru o Marseilleza a fraternitatii”. Asociatia isi propune sa lanseze un concurs national in scopul gasirii unor versuri mai potrivite cu timpurile noastre.
Majoritatea imnurilor nationale europene sunt pline de oase ciobite, harci, lovituri de palos si valuri de hemoglobina. Ce-i de facut? Irlandezii anunta de pilda, in imnul lor national, ca sint gata sa-si dea sufletul luptand impotriva inamicului. Imnul e scris in 1907 si inamicul e Anglia.
Olandezii si italienii anunta la randul lor, pe un ton maiestuos, ca sunt gata sa moara, subliniind ca asta trebuie sa se petreaca intr-un lac de sange. Dar, spre deosebire de ce se intampla in Franta, pentru italieni acest sange nu trebuie neaparat sa fie stricat. Olandezii dau insa de inteles ca numai sangele lor e pur, atunci cand canta: “Si nimeni sa nu-si mai spele mainile/In sangele nostru curat.”
Surprinzator, cel mai bataios imn este cel al danezilor, care sunt, paradoxal, natiunea cea mai pasnica. Scolarii danezi proslavesc un imaginar macel, o hacuiala pe care razboinicii Danemarcei o savarsesc... razand.
Pentru greci, vrajmasii sunt turcii, iar imnul lor canta gloria unor oase sfinte de eroi. Pe scurt, Europa ar trebui sa se glorifice pe un ton mai putin macabru.
In sfarsit, sa mai spunem ca din toate imnurile, numai cel al Olandei vorbeste despre... justitie.
Intr-adevar, imnul national al Frantei indeamna la nimicirea “ferocilor dusmani”, numeste celelalte popoare “hoarde de sclavi” peste care domnesc “tirani insetati de sange”, iar vecinii Frantei sunt “tigri neinduplecati”. Un imn nu foarte potrivit pentru Europa unita. Asa incat, se propune imblanzirea Marseillezei. Este dat exemplul Belgiei, al carei imn national, Cantecul Brabantului, care mustea, la randul lui, de sange si puroi dusman, a fost umanizat.
Cativa ecleziasti francezi au fondat chiar o asociatie care poarta numele “Pentru o Marseilleza a fraternitatii”. Asociatia isi propune sa lanseze un concurs national in scopul gasirii unor versuri mai potrivite cu timpurile noastre.
Majoritatea imnurilor nationale europene sunt pline de oase ciobite, harci, lovituri de palos si valuri de hemoglobina. Ce-i de facut? Irlandezii anunta de pilda, in imnul lor national, ca sint gata sa-si dea sufletul luptand impotriva inamicului. Imnul e scris in 1907 si inamicul e Anglia.
Olandezii si italienii anunta la randul lor, pe un ton maiestuos, ca sunt gata sa moara, subliniind ca asta trebuie sa se petreaca intr-un lac de sange. Dar, spre deosebire de ce se intampla in Franta, pentru italieni acest sange nu trebuie neaparat sa fie stricat. Olandezii dau insa de inteles ca numai sangele lor e pur, atunci cand canta: “Si nimeni sa nu-si mai spele mainile/In sangele nostru curat.”
Surprinzator, cel mai bataios imn este cel al danezilor, care sunt, paradoxal, natiunea cea mai pasnica. Scolarii danezi proslavesc un imaginar macel, o hacuiala pe care razboinicii Danemarcei o savarsesc... razand.
Pentru greci, vrajmasii sunt turcii, iar imnul lor canta gloria unor oase sfinte de eroi. Pe scurt, Europa ar trebui sa se glorifice pe un ton mai putin macabru.
In sfarsit, sa mai spunem ca din toate imnurile, numai cel al Olandei vorbeste despre... justitie.