Linkuri accesibilitate

Tigran Mansurian, între muzică și politică.


„Muzica noastră și cea europeană sînt cele două izvoare fundamentale din care m-am hrănit, una trebuie să o susțină pe cealaltă, și între ele mă situez.”


„Genocidul armean intră în sala de concert”, scria zilele trecute Norbert Lebrecht, un cunoscut critic londonez, referindu-se la o piesă în premieră mondială, comandată compozitorului Tigran Mansurian de dirijorul Semion Bychkov pentru Trienala internațională de la Koln. Este vorba de un concert pentru violoncel, al cărui solist va fi Jan Vogler, o personalitate cunoscută a lumii muzicale germane, intendent, între altele, al festivalurilor de la Dresda și Moritzburg.

Deschiderea Trienalei de la Koln va avea loc sîmbătă 24 aprilie, zi internațională de comemorare a începutului masacrelor otomane împotriva armenilor, în 1915, definite de istorici și recunoscute oficial, din ce în ce mai mult, de diverse state drept un act de genocid împotriva poporului armean.
Afiș al Trienalei Internaționale 2010 de la Koln


Tigran Mansurian, autor în genere al unei muzici meditative, răspîndită și cu succes în lume grație promovării ei de ansamblul Hilliard și de violista Kim Kashkashian, nu este cunoscut ca un compozitor militant. Dar, potrivit spuselor violoncelistului Jan Vogler, citate de Norman Lebrecht în artsjournal.com, confruntat cu data fixată premierei mondiale, compozitorul a luat o decizie radicală. Concertul său va spune povestea unei familii armene în cursul anilor de persecuții, iar piesa va fi una de protest.

Tigran Mansurian s-a născut în 1939, într-o familie de armeni stabilită la Beirut și care s-a mutat în 1947 în Armenia. Cum o povestește într-un intersant film documentar, „Confesiuni cu muzică”, realizat în 2006, în Statele Unite, cu prilejul unor concerte în onoarea sa la Los Angeles, primele noțiuni muzicale le-a învățat de la mama sa: „In casa noastră muzica era extrem de respectată; dacă în casă se auzea muzică, fiecare - toți cei șase care alcătuiam familia, mama, tata și cei patru copii ai lor -, trebuia să rămînem tăcuți, din cauza muzicii. Am cîntat adesea toți în casă, dimineața, uneori seara, în pat. Cîntam toți, mai ales că locuiam într-o singură cameră. Imi amintesc adesea cîntecul de leagăn al mamei, primul meu cîntec și care a rămas pînă astăzi în mine. El avea semnificația celei mai mari fericiri, a celui mai mare dar din partea lui Dumnezeu...”.

Mansurian a studiat la Conservatorul de stat „Komitas” din Erevan în anii 1960-1967 și din acea perioadă datează și primele sale premii de compoziție cîștigate în 1966, pentru Partita și în 1968, pentru Patru Hayren, la concursurile unionale de la Moscova. Ulterior a fost profesor de compoziție la Conservatorul de stat din Erevan, instituție pe care a condus-o în calitate de rector în anii 1992-95. La începutul ultimului deceniu s-a retras pentru a se dedica exclusiv compozițiilor sale.

Tigran Mansurian
Mansurian, a cărui muzică este înregistrată și difuzată internațional de casa germană ECM, a compus lucrări orchestrale, șapte concerte pentru coarde și orchestră, sonate pentru violoncel și pian, trei cvartete de coarde, madrigale, muzică pentru diverse filme. Idealul său, așa cum o povestește în confesiunile citate, este de a face o sinteză profundă între vechea muzică tradițională armeană și cea europeană. După spusele lui: „Muzica noastră și cea europeană sînt cele două izvoare fundamentale din care m-am hrănit, una trebuie să o susțină pe cealaltă, și între ele mă situez. Incerc să iluminez muzica noastră cu tradiția europeană. Europa a recunoscut existența muzicii noastre și a muzicii din răsărit în general, respectîndu-i bogăția, bogății pe care estul le-a avut întotdeuna, dar nu a înțeles în ce constau. In ultimii 400 de ani, muzica europeană a parcurs o creștere dinamică grandioasă. Muzica răsăriteană nu a trecut printr-un proces similar. Trăind în această ambianță muzicală intensă, între aceste două școli, două straturi, răsăritean și occidental, și, în general, tensiunea pe care o crează în tine ca întreg, îți face viața mai interesantă”.
Violoncelistul Jan Vogler interpretul piesei lui Mansurian (foto Sasha Gusov)


Concertul de sîmbătă, de la Koln, se anunță ca un dublu eveniment, muzical și politic, și evidențiază cumva o realitate greu de evitat, aceea a amalgamului natural între muzică, istorie și politică.

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG