Pînă acum, Procuratura generală a pornit urmărirea penală împotriva a 29 de poliţişti bănuiţi că ar fi aplicat tortura împotriva protestatarilor din aprilie. Numai că la un an de la aceste evenimente, vina niciunuia dintre ei nu a fost dovedită de vreo instanţă de judecată.
În scuarul Sălii cu Orgă, unde organizaţia Amnesty International colecta astăzi semnături pe o petiţie adresată Procurorului General cu cererea să facă lumină în toate cazurile de tortură din 7 aprilie, am întâlnit puţine persoane care cred în triumful justiţiei. Procurorii i-au cercetat pînă acum pe 29 de poliţişti acuzaţi de tortură, pe 16 dintre ei deferindu-i justiţiei.
Avocatul Alexandru Postică de la Asociaţia Promolex - organizaţie care oferă consultanţă juridică gratuită pentru 20 de victime ale torturii în urma evenimentelor din aprilie - crede că în cele mai multe cazuri, vina celor acuzaţi de tortură nu va putea fi dovedită. În primul rând, pentru că timp de şapte luni, cît ancheta a stat pe loc, probele ar fi fost distruse.
Alexandru Postică: “Acumularea probelor este paractic imposibila. Nu stiu cum vor inainta invinuirile, pentru ca probele au disparut. In Comisariatul general de exemplu, s-au efectuat renovari, inventarul schimbat. Evident aceasta ingreuează ancheta. Politistii se dezvinovatesc ca in ziua aceea erau in alt sector, la dispozitia altui comisar. Li s-a oferit timp pentru a-si organiza apararea.”
Postică spune că doar unul din cele 20 de dosare pornite în urma plîngerilor depuse de clienţii organizaţiei a ajuns în instanţă. Multe dintre victime nu şi-au putut identifica “călăii”. Cei mai mulţi din cauza şocului.
Iurii Crăciuneac este unul dintre ei: “O dezamăgire totală în organele de ordine. Eu nu cred că identificarea este o problemă, chiar dacă noi cei maltrataţi nu am reuşit să-i memorizăm. Totul s-a petrecum în incinta izolatorului, unde sunt angajaţi în tură. Ei se cunoşteau, râdeau intre ei, ne transmiteau din mana in mana. Se poate foarte lesne de analizat cine a fost în tură în acea zi.”
Iată ce-şi aminteşte însă foarte bine Iurii Crăciuneac: “Era un poliţist care ne trăgea în cameră. Automat primeam o lovitură în burtă, apoi una la ceafă ca să stăm aplecaţi să nu-i vedem. Apoi începea maltratarea – cu bastoane, cu pumni, cu sticle de apă. Personal, am fost lovit foarte crunt în zona picioarelor, spatelui, practic pe tot parcursul aflării acolo.”
Alexandru Cucu este unul dintre tinerii care au semnat petiţia adresată Procurorului General. În aprilie trecut, el a fost reţinut în faţa guvernului şi condamnat la 15 zile de arest de judecatorul, demis recent, Dorin Popovici. Se simte cumva recompensat acum, la distanţă de un an?
Alexandru Cucu: “Doar pentru faptul că judecatorul Popovici a fost demisionat – atat. Nu pot sa spun ca sunt recompensat. Toti care intrau in birou m-au batut. Intra unul, ma intreba ce am cautat in piata si lovea. Cand iesea, intra altul si din nou se repeta. Cand am cazut, au lovit ca in animal, nu s-au oprit. Am stat in spital, am urmat cateva tratamente. Traumele fizice au trecut, cele morale au ramas. Si parintii au trebuit sa se trateze. Cinci zile sa nu stii unde ti-i copilul, vă daţi seama. Ei si-au inchipui ca nu ma vor mai vedea. Am recunoscut trei politisti din şapte cati m-au batut. Este deschis dosar pe ei, dosarul e trimis in judecata. Asteptam.”
Cît timp ar mai putea dura aşteptarea acestor tineri? Iată o estimare formulată pentru Europa Liberă de avocatul Victor Panţâru: “Nu avem nici o decizie de condamnare şi nici n-o sa avem degraba. O decizie definitiva si irevocabila prin care ar fi condamnat vreun politist ar putea apărea in minim un an si jumatate, maxim - trei. O sa dureze procesul, dar nu vad problema in asta, ci in probatoriul pe care il au la indemana procurorii, cum au administrat ei probele. O alta problema – martorii. Ei dau o declaratie, iar cand vin in judecata – altele.”
Victor Panţâru este apărătorul lui Anatol Mătăsaru, care figurează drept bănuit în patru şi drept parte vătămată în alte două dosare ale procuraturii. Deşi ar există, spune avocatul, cel puţin cinci poliţişti care l-au torturat pe Mătăsaru în timp ce se afla în custodia poliţiei, doar doi au fost deferiţi justiţiei, vina celorlalţi nefiind probată.
În scuarul Sălii cu Orgă, unde organizaţia Amnesty International colecta astăzi semnături pe o petiţie adresată Procurorului General cu cererea să facă lumină în toate cazurile de tortură din 7 aprilie, am întâlnit puţine persoane care cred în triumful justiţiei. Procurorii i-au cercetat pînă acum pe 29 de poliţişti acuzaţi de tortură, pe 16 dintre ei deferindu-i justiţiei.
Avocatul Alexandru Postică de la Asociaţia Promolex - organizaţie care oferă consultanţă juridică gratuită pentru 20 de victime ale torturii în urma evenimentelor din aprilie - crede că în cele mai multe cazuri, vina celor acuzaţi de tortură nu va putea fi dovedită. În primul rând, pentru că timp de şapte luni, cît ancheta a stat pe loc, probele ar fi fost distruse.
Alexandru Postică: “Acumularea probelor este paractic imposibila. Nu stiu cum vor inainta invinuirile, pentru ca probele au disparut. In Comisariatul general de exemplu, s-au efectuat renovari, inventarul schimbat. Evident aceasta ingreuează ancheta. Politistii se dezvinovatesc ca in ziua aceea erau in alt sector, la dispozitia altui comisar. Li s-a oferit timp pentru a-si organiza apararea.”
Postică spune că doar unul din cele 20 de dosare pornite în urma plîngerilor depuse de clienţii organizaţiei a ajuns în instanţă. Multe dintre victime nu şi-au putut identifica “călăii”. Cei mai mulţi din cauza şocului.
Iurii Crăciuneac este unul dintre ei: “O dezamăgire totală în organele de ordine. Eu nu cred că identificarea este o problemă, chiar dacă noi cei maltrataţi nu am reuşit să-i memorizăm. Totul s-a petrecum în incinta izolatorului, unde sunt angajaţi în tură. Ei se cunoşteau, râdeau intre ei, ne transmiteau din mana in mana. Se poate foarte lesne de analizat cine a fost în tură în acea zi.”
Iată ce-şi aminteşte însă foarte bine Iurii Crăciuneac: “Era un poliţist care ne trăgea în cameră. Automat primeam o lovitură în burtă, apoi una la ceafă ca să stăm aplecaţi să nu-i vedem. Apoi începea maltratarea – cu bastoane, cu pumni, cu sticle de apă. Personal, am fost lovit foarte crunt în zona picioarelor, spatelui, practic pe tot parcursul aflării acolo.”
Alexandru Cucu este unul dintre tinerii care au semnat petiţia adresată Procurorului General. În aprilie trecut, el a fost reţinut în faţa guvernului şi condamnat la 15 zile de arest de judecatorul, demis recent, Dorin Popovici. Se simte cumva recompensat acum, la distanţă de un an?
Alexandru Cucu: “Doar pentru faptul că judecatorul Popovici a fost demisionat – atat. Nu pot sa spun ca sunt recompensat. Toti care intrau in birou m-au batut. Intra unul, ma intreba ce am cautat in piata si lovea. Cand iesea, intra altul si din nou se repeta. Cand am cazut, au lovit ca in animal, nu s-au oprit. Am stat in spital, am urmat cateva tratamente. Traumele fizice au trecut, cele morale au ramas. Si parintii au trebuit sa se trateze. Cinci zile sa nu stii unde ti-i copilul, vă daţi seama. Ei si-au inchipui ca nu ma vor mai vedea. Am recunoscut trei politisti din şapte cati m-au batut. Este deschis dosar pe ei, dosarul e trimis in judecata. Asteptam.”
Cît timp ar mai putea dura aşteptarea acestor tineri? Iată o estimare formulată pentru Europa Liberă de avocatul Victor Panţâru: “Nu avem nici o decizie de condamnare şi nici n-o sa avem degraba. O decizie definitiva si irevocabila prin care ar fi condamnat vreun politist ar putea apărea in minim un an si jumatate, maxim - trei. O sa dureze procesul, dar nu vad problema in asta, ci in probatoriul pe care il au la indemana procurorii, cum au administrat ei probele. O alta problema – martorii. Ei dau o declaratie, iar cand vin in judecata – altele.”
Victor Panţâru este apărătorul lui Anatol Mătăsaru, care figurează drept bănuit în patru şi drept parte vătămată în alte două dosare ale procuraturii. Deşi ar există, spune avocatul, cel puţin cinci poliţişti care l-au torturat pe Mătăsaru în timp ce se afla în custodia poliţiei, doar doi au fost deferiţi justiţiei, vina celorlalţi nefiind probată.
