Peste o săptămână va fi un an de la alegerile parlamentare din aprilie 2009, urmate de proteste de stradă, cu accente violente. Sute de oameni, mai ales tineri, s-au plâns, inclusiv în instanţă, că au fost maltrataţi de poliţişti. Între timp, puterea politică de la Chişinău s-a schimbat, iar noii guvernanţi au promis dreptate. Vă invit la o rememorare a evenimentelor din aprilie anul trecut.
Aşadar, ce s-a întâmplat acum un an, după alegerile din aprilie? De ce au ieşit tinerii în stradă? Cum au fost ei pedepsiţi pentru faptul că şi-au cerut drepturile? La aceste şi alte întrebări vom căuta răspuns pe parcursul emisiunii. Dar, mai întâi, iată ce cred oamenii, întâlniţi întâmplător în stradă, despre ceea ce a avut loc la 7 aprilie 2009.
Voce: „Este foarte greu de spus, ce a fost la 7 aprilie. Lovitură de stat nu putem să spunem nici într-un caz, deoarece Guvernul era cu totul în altă clădire şi nici un membru de Guvern nu a fost atacat.”
Voce: „Nu a fost absolut nici o lovitură de stat. Pur şi simplu, proteste împotriva presiunii comuniste, împotriva falsificării alegerilor. Iată-i şi tot. Dar totuşi, tineretul fiind neorganizat, adică spontan s-au ridicat la aceste proteste. Au profitat de acest moment puterea comunistă, care practic şi au îndrumat ca să facă acele fărădelegi, care s-au petrecut.”
Voce: „Da, a fost un marş de protest, nişte încercări spontane de a face oleacă de dezordine în această ţară.”
Voce: „Au fost proteste. Cineva spune că organizate, cineva că neorganizate. Mai în scurt, nu au avut lider, nu a avut cine să-i pună la cale. Dar, care n-are lider, se transformă într-o turmă. N-o poţi controla. Şi dacă nu o poţi controla, e de ajuns unul să facă o prostie, să arunce cu ceva şi toţi se iau după dânsul şi pe urmă îşi dau seama: da ce am făcut? Înţelegeţi?”
Voce: „Ăto bîl perevorot. Bîlo splanirovano.”
Voce: „Nu, nu. Asta n-a fost lovitură de stat. Nu, revoluţie nu a putut să fie. Da proteste, da.”
Voce: „Ăto bîlo iavno splanirovano za ranie. Ia znaiu, bunt vsio ăto bîlo. Potomu cito exploatirovali detei, prosto naprosto, vzroslîie. V conţe conţov ostalisi vinovatî cto? Mî. Deti. Prosto jalco bîlo cito tam, cagda ia sam vsio ăto videl, molodioji, 13-14 let. Jalco.”
Voce: „O demonstraţie liniştită. Da cineva i-a agitat, i-a învăţat ce să facă, cum să facă şi copiii... Şi afară de asta, poliţia s-a purtat urât cu tineretul. Da tineretul ce trebuia să facă? Să şadă să-i bată? S-a revoltat.”
Voce: „Tineretul este acel motor al progresului. Chiar şi dacă au fost organizaţi, totuşi, într-adevăr pe data de 7 aprilie, noi cu toţii uităm, că ceva revolte, mişcări s-au început pe data de 6. Şi atunci, ei deschis au spus, că au să vină şi pe data de 7. Iată atunci, în timpul nopţii, cineva s-a gândit şi au început pe dânşii să-i conducă în direcţia, care nu trebuia.”
Voce: „Na samom dele, te cto vinovatî ostanutsea v storone, vsioravno.”
Voce: „Mă doare. Mă doare. Ceva nu e clar şi lipsa de informaţie, asta te distruge.”
Voce: „Iată, acei care au avut o poziţie dreaptă, acei au fost învinuiţi. Dar acei din umbră nici până astăzi nu s-a mai descoperit, cine anume au stat în spatele răufăcătorilor, cum s-ar spune, de au distrus bogăţia Republicii.”
Voce: „Nu trebuie de uitat, că acei, care au organizat, au avut toată puterea în mîinele sale şi au avut timp la dispoziţie, ca să ascundă toate acele fărădelegi, documente, şi aşa mai departe.”
Voce: „Oamenii sunt într-o confuzie oarecare. Ba îl învinuesc pe cela, ba pe cela, da concret nu se ştie nimic. Şi normal. Trebuie să se limpezească toate spiritele. Timp de un an de zile, iaca a venit şi altă conducere, a venit şi nu se rezolvă nimic. O pată, care a rămas pe viaţă: 7 aprilie.”
----------------------------
7 aprilie 2009 a avut un impact asupra dreptului la întrunire şi asupra dreptului la libertate şi siguranţă. Este opinia lui Alexandru Bordian, student la Universitatea de Stat din Moldova, aflat atunci în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Europa Liberă: Cum ai simţit această frică?
Alexandru Bordian: „Momentul acelor arestări a tinerilor la universităţi. Am fost martor al unor aresturi a colegilor mei de facultate, de grupă.”
Europa Liberă: Ex-preşedintele Vladimir Voronin spune, că el nu cunoaşte despre torturile, care s-au produs în comisariate.
Alexandru Bordian: „Eu nu cred că Vladimir Voronin nu ştie de aceste acţiuni. Era preşedintele ţării, nu are cum. Este un absurd. Bâta rămâne a fi arma poliţiştilor în Republica Moldova. Nu ştiu, până când se va menţine o asemenea atitudine faţă de cetăţean.”
Europa Liberă: Tu cum ai nimerit în Piaţă?
Alexandru Bordian: „Am venit şi eu să susţin acei tineri, care se împotrivesc revenirii aşa-zisului regim nu totalitar, dar autoritar, al Partidului Comuniştilor.”
Europa Liberă: Ai venit cu intenţie bună, să aprinzi atunci o lumânare. Cât timp ai stat acolo?
Alexandru Bordian: „Da. Personal am stat în faţa Preşedinţiei şi apoi a Parlamentului până în momentul, când Dorin Chirtoacă şi Vlad Filat au chemat tinerii protestatari să plece în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Am participat şi eu la acele proteste din faţa Preşedinţiei.”
Europa Liberă: Ai intrat în sediul Preşedinţiei?
Alexandru Bordian: „Nu, nu am intrat. Am stat pe trepte. Am fost bruscat, am căzut sub alţi protestatari, fiindcă acolo erau aşa valuri de baricade. Însă acele violenţe, acele...”
Europa Liberă: Cum au început ele? Ţi-ai dat seama?
Alexandru Bordian: „Nu încercam, la acel moment, să intru în detalii şi să observ, care ar fi cauza, cine ar sta în spatele acelor începute. Adică, acelor acte de violenţe. Nu ştiu, poate pare banal, dar am observat persoane, nişte tineri comsomolişti, care erau îmbrăcaţi, cu nişte drapele, cu Tricolorul în spate, românesc, şi acele vopsele pe faţă, care reflectau drapelul României. Deci, este şi acesta un caz, asupra căruia merită să cugetăm.”
Europa Liberă: Ce a fost? Revoltă, revoluţie, conflict între generaţii?
Alexandru Bordian: „Unii spun că este Revolutia Twitter. Eu mai mult sunt de acord că este un protest. Războiul generaţiilor? Da. De ce nu? Nu aş exclude şi această părere. Deoarece în stradă atunci, acei nemulţumiţi erau generaţia mea, generaţia anilor 88, 90 şi nu generaţia părinţilor mei, de exemplu, care pledează mai mult pentru unele partide, care se orientează mai mult spre Est.”
----------------------------------
Nicolae Josanu, deşi nu mai este la vârsta tinereţii, a fost printre cei, care au protestat după scrutinul parlamentar din primăvara trecută.
Nicolae Josanu: „În Piaţă a fost totul expromt. Improvizat de copii, de aceşti tineri.”
Europa Liberă: A fost un conflict al generaţiilor?
Nicolae Josanu: „Cred că e un protest al tinerii generaţii faţă de noi, boşorogii ăştea, care iată numai vorbesc şi nu fac nimic. Şi ei ce au putut face, au făcut. S-au indignat, aşa cum au putut. Cineva din forţele rele, cred că de la guvernarea comunistă, s-au infiltrat printre aceşti tineri sinceri. Câteva sute de potlogari, de tunşi kilug. Care acuma, nu ştiu de ce, nu-i pot să-i găsească procuratura. Că e foarte simplu. Sigur, fierbând sângele ăsta, ai noştri tineri, majoritatea, s-au dat provocaţi de aceia. Pe toate paginile presei de atunci era focul ăsta, deci imaginele astea şi lumea întrebau: ce-i acolo? Uite, au dat foc la două simboluri ale statului. Da cine e la putere? Comuniştii. A, gata, bine au făcut. Iată cam aşa am reacţionat şi eu într-un fel, conştient, inconştient, vilonet...
Dar a fost o revoluţie. Trebuie să fie investigate aceste evenimente, în deosebi după 8 aprilie. Aceste crime ale poliţiştilor. Şi luate măsuri şi cât mai urgent. Ex-preşedintele Voronin trebuie să răspundă pentru toate fărădelegile, care au fost. Îndeosebi după 7-8 aprilie. Pentru acele crime poliţieneşti. Pentru că el, fiind primul om în stat, el putea să oprească. Mai ales, că el aşa conducea. Acela arestează-l, acela nu-l aresta, bate-l, ucide-l, nu-l ucide. El avea puterea asta. Ce ne prosteşte el acuma, că nu ştie, că nu ştiu ce...Putea şi, deci, dacă noi ştim, se constată că el putea să influenţeze asupra oricărui ofiţeraş, deci el se socoate primul bănuit. Cel mai mare bănuit în aceste torturi. Vladimir Voronin. Ăsta trebuie tras la răspundere. Mă duc la ţară, oamenii sunt indignaţi, de ce Voronin, aşa şi spun, nu este închis? Nu, pur şi simplu, că vrem să fie închisă o persoană. Mai mult să le treacă pofta la ăştea, care or veni după. Democraţi, nedemocraţi, cumunişti, necomunişti. Să nu se repete astfel de situaţii.”
-------------------------------
18 de ani a activat în cadrul brigăzii cu destinaţie specială „Fulger”. Constantin Covrig este încrezător, că ştie ce a avut loc după alegerile din 5 aprilie 2009.
Constantin Covrig: „Cred că a fost repetarea Reichstag-ului din 33.”
Europa Liberă: De ce această asemănare şi comparaţie?
Europa Liberă: Cum putea să incendieze, totuşi, sediul Parlamentului?
Constantin Covrig: „Chiar şi acele persoane, care erau mascate. Vorbeau mai mult în limba rusă. Au fost aduşi şi au fost antrenaţi special. Să luăm acelaş băiat, care a arborat drapelul pe sediul Preşedinţiei. Este fiul unui membru al PPCD-ului. Se presupune, că aripa tânără a PPCD-ului a participat foarte activ.”
Europa Liberă: Pentru că sunteţi poliţist. Ce trebuiau să facă poliţiştii? Să nu execute ordinele?
Constantin Covrig: „Acei poliţişti, chiar şi din brigada cu destinaţie specială „Fulger”, trebuiau să se ocupe cu obligaţiunile lor nemijlocite. Care este apărarea ordinii publice, apărarea acelor sedii de importanţă strategică, apărarea de acţiuni de pericol major împotriva societăţii.”
Europa Liberă: Cum au pătruns elementele criminale?
Constantin Covrig: „Au fost eliberaţi din puşcării foarte multe elemente, care au fost văzute, observate în piaţă. Sunt dovezi – au fost organizaţi. De ce brigada „Fulger” nu şi-a îndeplinit obligaţiunile? De ce ministrul a spus că totul e sub control?”
Europa Liberă: Ministrul Papuc?
Constantin Covrig: „Era de faţă şi comandantul brigăzii, colonel Cojocaru Grigore. Aşa, cu un zâmbet sarcastic, toţi au anunţat, că totul va fi sub control şi totul va fi bine. Şi ce au avut ei în vedere? Că va fi bine că vor devasta? Va fi bine, că vor fi apărate sediile? Dacă a fost scoasă poliţia de acolo? Aţi văzut, cum au ieşit cu marş frumos, ca la defilare, ca la paradă au ieşit şi au dat de înţeles manifestanţilor şi acelor elemente, care au avut sarcina să pătrundă – puteţi intra nestingherit în incinta Parlamentului. Se mai pune o întrebare – de ce toate safeurile şi birourile Parlamentului au fost deschise din timp? De ce spun din timp, fiindcă atunci când forţezi o uşă, forţezi o lăcată, mai ales un safeu, rămân urme evidente. Nu, n-a fost nici o urmă de forţare a acestor safeuri, seifuri, uşi de la birouri şi aşa mai departe. S-a organizat din timp. Cheile la mine şi la Dumneavoastră n-au fost.”
Europa Liberă: Poliţiştii aveau menirea să păzească, să nu pătrundă elementele criminale.
Constantin Covrig: „Dacă li s-a dat indicaţia să părăsească incinta Parlamentului, probabil s-a vrut să nu fie martori în plus. Adică, sub pretextul că poliţiştii n-au fost, n-a avut cine apăra ordinea publică, sediul ş.a.m.d., s-a vandalizat.”
Europa Liberă: Dar nu vi se pare un scenariu de film?
Constantin Covrig: „Păi v-am spus că aista-i al doilea scenariu Reichstag-ul 33. Să nu uităm, că chiar au suferit poliţişti. Avem colegi din brigadă, sunt carabineri, sunt din alte comisariate, care au suferit foarte mult. Dar au suferit din cauza conducătorilor, care au condus la moment forţele poliţiei.”
---------------------------------
Fostul viceministrul de Interne, Ghenadie Cosovan, recunoaşte că poartă şi el răspundere pentru ceea ce s-a întâmplat după 6 aprilie. Colonelul de poliţie spune, că societatea trebuie, însă, să cunoască numele celor, care au greşit şi să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat în acea perioadă.
Ghenadie Cosovan: „Foarte mult mă frământă faptul, că mulţi poliţişti sunt atraşi la răspundere penală, sunt înaintate învinuiri şi pînă acum nu se ştie concret, ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat.”
Europa Liberă: 7 aprilie a fost în detrimentul imaginii poliţistului.
Ghenadie Cosovan: „În toate acţiunile sunt careva procedee. Cineva sunt în piaţă, apără ordinea publică. Alte grupuri reţin. Alte grupuri escortează în comisariate, alte grupuri anchetează. Însă, la noi s-a primit, că în Piaţă, cu bastoane şi cu scuturi, au fost aceeaşi ofiţeri de urmărire penală şi aceeaşi inspectori de sector, care aveau cu totul alte atribuţii.”
Europa Liberă: Domnule Cosovan, dar sunt sute de victime, torturate.
Ghenadie Cosovan: „Şi încă o greşeală foarte mare, care s-a făcut – persoanele, care erau escortate la comisariatele de poliţie, nu erau documentate medical. Şi acum să spunem cu exactitate, câţi au fost maltrataţi în Piaţă, câţi au fost în comisariate, noi nu putem. Eu socot că aceasta tot este o greşeală destul de serioasă a organelor de urmărire penală. Dar e un lucru destul de îngrozitor şi mai îngrozitor e faptul, că aceasta s-a întâmplat în ajunul Paştelui, asta e ruşinea noastră naţională.”
Europa Liberă: Cazurile de tortură au ajuns să fie cunoscute şi la ONU şi la Consiliul Europei. Republica Moldova a fost inclusă la capitolul, unde dreptul omului se încalcă. Şi de către cine? În primul rând, de organele de menţinere a ordinii publice, ceea ce mai rar se întâlneşte într-un stat, mai ales, care are aspiraţii europene.
Ghenadie Cosovan: „Numărul excesiv de cazuri de tortură a fost taman în timpul evenimentelor în masă.”
Europa Liberă: E un dosar greu dosarul 7 aprilie?
Ghenadie Cosovan: „Dacă sunt victime omeneşti, desigur că e greu.”
Europa Liberă: Când aţi aflat despre prima victimă? Cazul Boboc, cred că.
Ghenadie Cosovan: „Deja am auzit pe staţia de radio, în jurul orelor două, nu ştiu precis. Că este o victimă în preajma Catedralei.”
Europa Liberă: De ce s-a dosit şi nu s-a făcut public acest caz?
Ghenadie Cosovan: „A fost comisă o greşeală fatală. Dacă la faţa locului se cerceta acest caz, atunci se scoteau foarte multe întrebări. Practic, societatea civilă se uită la toţi poliţişti ca la nişte călăi. Şi eu socot că marea majoritate nu merită. Sunt oameni oneşti, cinstiţi, devotaţi serviciului.”
Europa Liberă: Da au fost implicate elemente crriminale în mulţime?
Ghenadie Cosovan: „Au fost.”
Europa Liberă: Dar şi provocatori n-au fost puţini.
Ghenadie Cosovan: „După părerea mea, da. În numărul acesta de oameni e foarte greu să duci o supraveghere totală a elementelor criminale.”
Europa Liberă: Până astăzi nu am auzit nici unul din ăştea, care aparţin elementelor criminale, să fi fost anchetat, să i se fi fost deschis dosar. Ce face poliţia?
Ghenadie Cosovan: „După evenimentele din 7 aprilie s-a format grupul operativ de urmărire penală din lucrători ai Procuraturii generale, procuraturii şi organelor de poliţie. Ceilalţi, noi nu am avut acces la aceste dosare, eu nu pot să mint ori să spun careva...Poate şi cineva a fost identificat.”
Europa Liberă: Ghenadie Cosovan îşi reproşează ceva?
Ghenadie Cosovan: „Desigur. Eu pot foarte simplu acum să spun că eram de trei luni în funcţia de viceministru. Că mă aflam la televiziune, nu eram în epicentru. Dar mă uit, câte dosare penale sunt intentate, câţi colegi de ai mei se bănuiesc în unele sau altele cazuri. Nu pot să mă simt împăcat, să mă simt liniştit. Şi de aceea, cred, că în aceste trei luni nu am făcut multe, ce trebuia să fac. Acum toţi sunt în comun. Nu trebuia să ne ascundem, să ascundem careva evenimente. Şi sper, că iarăşi în ajunul sărbătorilor de Paşti, noi să ştim cum a fost, întreaga societate să cunoască acest lucru.”
Europa Liberă: La ce întrebare nu v-aţi răspuns Dumneavoastră?
Ghenadie Cosovan: „Cum de s-a putut aşa ceva produce în Republica Moldova? Şi mai ales, cum organele de drept, pe de o parte, şi societatea civilă, pe de altă parte, să fim pe diferite baricade.”
Europa Liberă: De ce nu aveţi răspuns la întrebare?
Ghenadie Cosovan: „De ce nu am? Ţineţi mine, în anii 90 poliţia naţională ne-am redobândit imaginea faţă de populaţie numai după aceea, când am apărat cu arma în mînă Patria. Şi de aceea nu-mi pot să răspund, că aşa de uşor noi, lucrul care l-am făcut foarte greu, cu multe jertfe...”
Europa Liberă: Vă referiţi la conflictul de la Nistru?
Ghenadie Cosovan: „Da, întocmai. Şi acum aşa de uşor l-am cedat. E foarte dureros. Cunosc în ce condiţii activează colaboratorii de poliţie actuali. Cum am spus, marea majoritate sunt devotaţi, sunt patrioţi ai neamului şi numai când o să fie o împăcare reciprocă, numai atunci o să fie şi mai mari succese în asigurarea ordinii publice, în combaterea criminalităţii. Dar fără încrederea cetăţenilor, acest lucru e foarte, foarte greu de făcut de unul singur.”
----------------------------------
Actualul ministru de Interne, generalul Victor Cătană regretă că la Procuratură au fost depuse peste o sută de plângeri la adresa colaboratorilor organelor de forţă, legate de rele tratamente şi de aplicarea torturii în urma evenimentelor din aprilie. Potrivit datelor Sindicatului poliţiştilor, 275 de colaboratori ai Ministerului de Interne au avut şi ei de suferit în primăvara anului trecut în urma altercaţiilor cu protestatarii.
Europa Liberă: După acele evenimente, imaginea poliţistului suferă.
Victor Catană: „Practic, poliţia a devenit pătimită în rezultatul maltratării din partea unor persoane agresive, care s-au rupt din rândul manifestanţilor. Poliţia a pătimit mai mult în rezultatul acţiunilor, care s-au petrecut în seara de 7 spre 8 aprilie. Atunci, când în masă au fost reţinute persoane, care nu erau vinovate de careva acte violente şi faţă de ei s-a aplicat tortura şi alte acte degradante.”
-------------------------
Europa Liberă: Pentru că a participat la acţiunile de protest din aprilie 2009, a ajuns pe mîna poliţiştilor şi Victor Aramă, un locuitor de la Cahul.
Victor Aramă: „Deci, pe mîna poliţiştilor am ajuns foarte simplu. După cum ştim mulţi dintre noi, ce a fost pe la orele unu noaptea, când a început atacurile şi cu împuşcături, sute de împuşcături. Au fost speriaţi tinerii şi care şi cum s-au împrăştiat. Erau două rutiere de la Cahul, care venise de la noi de aici. În momentul, când ne-am urcat şi eram gata de plecare spre Cahul, în momentul ăsta au venit şi ne-au blocat drumul poliţie specială, oameni civili, poliţie rutieră, nu mai ştiu ce mai erau acolo.
Am fost siliţi ca să nu facem mişcări bruşte, absolut nimic şi am fost cu toţii escortaţi către Comisariatul general de poliţie. Unde, ca în filmele de groază, ca în filmele din Cile, care îmi aduc aminte, cândva erau aşa, cu mîinele ridicate pe perete, ca să nu facem mişcări bruşte nici în stânga, nici în dreapta. Deoarece eram păliţi numaidecât în spate. Să nu ne întoarcem să ne uităm în faţă, la persoana care erau în spatele noastre şi tot aşa. Adică era ceva groaznic. Chiar şi acuma, când imi aduc aminte ceva, întotdeauna nu pot să mă liniştesc, în cazurile astea.”
Europa Liberă: Chiar atât de duri erau poliţiştii, sau, totuşi, credeţi că exercitau ordinul de sus?
Victor Aramă: „Pare-mi-se, totuşi, aşa suntem noi. Aşa e firea noastră. Ca să îndeplinim orbeşte. Ca orbeşte să îndeplinim orice ordin. Aşa au făcut şi aceiaşi poliţişti. Am mai avut să dau ochi în ochi cu cineva din ei, dar, totuşi, pare-mi-se ,lasă capul în jos. Că li-i ruşine. Totdeauna le spuneam la tinerii, cu care eram în celulă împreună. Că iată, nu pot să-mi închipui una: se duc spre dimineaţă acasă, ce are să povestească el la copii lor? Cu cine au luptat? Pe cine au bătut? Ce fel de poliţişti erau? Nu ştiu, n-aş putea să răspund cumva concret la chestia asta.”
Europa Liberă: Dar v-au lovit?
Victor Aramă: „Erau lovituri speciale făcute în spate. Când chiar primeai o lovitură, vă spun cinstit, cam se pierdea şi vederea. Adică se făcea ceva alb-negru în faţă. Erau lovituri destul de bunicele, cum s-ar spune.”
Europa Liberă: Dar n-aţi încercat să opuneţi rezistenţă?
Victor Aramă: „Nu, nu. Deci, ni s-a spus deodată, trăgând cu urechile din când în când ce mai spunea poliţiştii. Vorbeau între ei şi spuneau, că fericit de voi că n-aţi făcut mişcări bruşte. Sau să evadaţi de aicia. Cred că vă puneam pe toţi jos cu automatele astea. Deci, ne-au spus în faţă chiar aşa: dacă era să încercaţi toţi, câţi eraţi în comisariat, cred că vă puneam pe toţi la pământ.”
Europa Liberă: Da câţi eraţi în comisariat?
Victor Aramă: „Nu mai puţin de vreo 150 de oameni eram. Comisariatul general de poliţie, de lângă penitenciarul 13.”
Europa Liberă: Toată lumea a suportat o asemenea tortură?
Victor Aramă: „Da. Au suportat. Imi era foarte mult jele de tinerii, care veneau speriaţi. Vă spun, erau ca nişte iepuri speriaţi, care nu ştiu ce să facă. Unii intrau acolo chiar şi cu sânge pe faţă. Coastele se vedeau. Şi ajungeau până la aceea, să se gândească la cele mai rele. Adică să-şi pună funia în gât, numai să nu mai vadă toate batjocurile estea.”
Europa Liberă: Domnul Aramă, v-a fost intentat dosar?
Victor Aramă: „Da, a fost intentat dosar. Chiar până în ziua de azi aud de Popovici, judecătorul. M-a judecat în maximum trei minute. Nu mai mult de trei minute. Numai încercai să spui ceva, - da, totu-i corect, cătuşele pe mînă şi am plecat. 30 de zile pentru arest. După care am fost transferat în penitenciarul 13, în puşcărie. Unde am mai fost încă vreo 7 zile iarăşi în arest. După care am fost eliberat, la Curtea de Apel.”
----------------------------------------
Raportul Departamentului de stat american despre respectarea drepturilor omului înregistrează evenimentele din aprilie 2009 din Moldova. În ceea ce priveşte ţara noastră, sunt prezentate pe larg alegerile din anul trecut, dar mai ales demonstraţiile de protest din 7 aprilie şi, respectiv, reacţia dură a autorităţilor. Sunt consemnate reţinerile arbitrare, abuzive şi maltratarea celor aflaţi în detenţie. Am stat de vorbă cu Vanu Jereghi, directorul Institutului pentru drepturile omului pe marginea celor întâmplate la 7 aprilie 2009.
Europa Liberă: Ce concluzie trageţi, acum în ajun de 7 aprilie?
Vanu Jereghi: „Îmi pare foarte rău că există astfel de situaţii. Când nu stă în capul mesei legea, dar stă ordinul. Pe mine mă îngrijorează alt fapt. Că anumite persoane, din cei care apărăm noi acum, îşi retrag depoziţiile.”
Europa Liberă: De ce?
Vanu Jereghi: „Pentru că sunt plătiţi de poliţişti şi pot să vă spun şi sumele. Avem un caz când...”
Europa Liberă: Şi ce sume?
Vanu Jereghi: „Pentru două persoane şase mii de euro. Nişte tineri, care n-au văzut aşa bani de când sunt ei. Şi merg la procuror şi spun că eu îi iert. Sau eu vreau să-mi retrag cererea. Şi noi le spunem foarte clar, că persoana poate fi atrasă la răspundere penală pentru darea de mărturii false. Şi există cazuri destul de complicate. Peste un an de zile, eu consider că asta este ca o presiune. Şi în momentul în care Procuratura declară că nu există plângeri despre presiuni asupra victimelor, eu consider că aceasta este o presiune. În momentul în care poliţistul te găseşte, indiferent prin cine şi îţi propune bani.”
Europa Liberă: Dar aţi reuşit să discutaţi cu cineva din aceşti poliţişti, care propun bani?
Vanu Jereghi: „Nu, n-am discutat cu ei. Cu ei cred că procuratura trebuie să discute. Mai avem o problemă la acest capitol – Legea cu privire la protecţia martorilor, sau a părţilor într-un proces penal este o lege nouă, din 2008, dacă nu greşesc. Şi în cazurile din aprilie, am cerut pentru un martor, care a văzut cum a fost omorât Valeriu Boboc, protecţie. Faptul, că ni s-a refuzat, asta e una. Deci, este cu mult mai complicat, că legea prevede, că implementatorul de bază al acestei legi este Ministerul de Interne. Atunci, când persoana este maltratată de Ministerul de Interne, este căutată foarte insistent de colaboratorii Ministerului de Interne, să meargă la Ministerul de Interne de a cere protecţie. Avem o lege foarte proastă la acest nivel. Şi ar trebui să ne gândim toţi împreună cum ar trebui s-o modificăm şi cine ar trebui să fie responsabil în diverse situaţii.”
--------------
Procuratura generală investighează în prezent peste 70 de dosare penale, privind evenimentele din aprilie 2009, care vizează atât acţiunile factorilor de decizie din structurile statului, cât şi comportamentul participanţilor la manifestaţiile în masă, a declarat pentru Europa Liberă procurorul general, Valeriu Zubco.
Valeriu Zubco: „Ne vom pronunţa atunci, când vom finisa. Vom vedea: din care cauză s-au petrecut acele evenimente tragice pentru întreaga ţară, de aceste tratamente şi tortură, aceste dezordine în masă, deteriorarea clădirii Parlamentului, a Preşedinţiei. Vom vedea din cauza căror persoane, sau din cauza căror acţiuni a persoanelor, sau inacţiuni s-a petrecut ceea ce s-a petrecut.”
Europa Liberă: Dumneavoastră ca procuror, credeţi sicer că acest dosar va finaliza, aşa cum scrie buchia legii? Şi pe cât de important este să se cunoască adevărul despre 7 aprilie?
Valeriu Zubco: „Cauzele penale ce ţin de evenimentel din 7 aprilie vor fi examinate strict în conformitate cu prevederile legale. Folosind şi aplicând acele principii, care prevede legea, acele norme care se referă la faptele, care au fost săvârşite şi aceste dosare vor fi trimise în instanţa de judecată.
În cadrul anchetei se vor stabili toate acele circumstanţe, sau acele acţiuni, care nu au fost întreprinse, sau acţiuni care au fost întreprinse. Declaraţii, care au fost făcute, care au adus consecinţe, că au fost vărsări de sânge. Dacă a decedat Boboc, care, în cazul expertizei, s-a stabilit deja, că decesul a survenit în urma provocării leziunilor corporale, oare asta nu este vărsare de sânge? Oare cei, care au fost maltrataţi, aceasta nu este vărsare de sânge? Sunt foarte multe semne de întrebare, la care noi vom găsi răspunsul la toate aceste semne de întrebare în cadrul urmăririi penale.”
Europa Liberă: Pentru când credeţi că ar putea, totuşi, dosarul să ajungă în judecată?
Valeriu Zubco: „Noi vom depune toate eforturile, ca să finisăm aceste cauze într-un timp cât mai scurt. Noi vom face tot posibilul, ca în timpul el mai apropiat toate dosarele să meargă în instanţă.”
