“Copilul era de piept, avea niciun an de zile. Al doilea avea doi anişori. El era în stare de ebrietate. A luat cuţitul şi îl înfigea în pat: “Uite, dragă, adorm copii mai repede, eu ţie îi tai gâtul pentru că tu eşti...” aşa şi aşa... nişte cuvinte foarte proaste pe care până în ziua de astăzi le aud”
Înainte de a-mi povesti drama vieţii ei, m-a rugat să nu-i spun numele adevărat. Nu vrea să le dea gurilor rele din sat motiv de a bârfi. Calvarul ei a început acum 11 ani, chiar în ziua nunţii, când cel care i-a devenit soţ şi-a permis s-o numească urât. Câteva zile mai târziu a fost pălmuită.
„Şi a început pe urmă cu cuţitele. Era în stare de ebrietate, a doua zi se trezea şi îşi cerea scuze, plângea. Eu am crescut într-o familie unde tată nu a fost. Nu ştiam ce înseamnă bătaia, sfada, dar... m-am străduit pentru copii mei să aibă tată. Pur şi simplu am vrut să păstrez familia”
Acum câteva luni victima a decis să divorţeze. „Marţi trebuie să mă întâlnesc cu avocatul ca să semnăm toate actele. Am dat la divorţ. El nu vrea să divorţeze fiindcă eu făceam tot lucrul, el ştia numai să doarmă. El vrea să se împace... îl întreb: pentru ce? Ca să-ţi fiu slugă? Nu vreau. Le sfătui pe toate femeile să nu rabde”
Puţine sunt acele femei care decid să rupă relaţia cu soţii violenţi. De frică sau pentru că agresorii ştiu cum să le manipuleze, explică asistenta socială din raionul Anenii Noi, Ludmila Coreţchi: „Agresorul face probleme. După aceasta, iertări flori şi multe altele pentru a căpăta încrederea. Victima retrage cererea. Peste o perioadă oarecare, iarăşi aceeaşi poveste”
În astfel de cazuri, sugerează Procurorul de Anenii Noi, Natalia Livădaru, rudele sau vecinii ar trebui să anunţe poliţistul de sector: „Nu este neapărat cererea victimei direct. Dat fiind faptul că din multe considerente victima are poate frica să se adreseze, este suficient să se autosesizeze oricare, inspectorul de sector, vecina, mama, oricine. Dacă este cunoscut cazul, se va reacţiona”
Pe de altă parte, Directorul Centrului de Drept din raionul Căuşeni, Ion Oboroceanu, recunoaşte că de multe ori oamenii legii trec cu vederea cazurile în care victimele îşi retrag cererile, or anume ele au nevoie cel mai mult de ajutor: „Eu am cazuri când cu mânile frânte, cu ochiul vânăt, cu coastele fărmate şi totuşi şi le retrag. De ce? Deoarece ele şi-au pierdut încrederea. Nu sunt sigure că ele vor fi protejate în aşa fel încât agresorul să nu mai ridice din nou pumnul să nu le maltrateze.”
De la începutul lunii noiembrie, anul trecut, Centrul internaţional “La strada” a recepţionat la telefonul încrederii peste 400 de apeluri, mai ales de la femei care se plângeau că sunt abuzate de bărbaţi. Cele mai multe dintre ele cer adăpost, asistenţă juridică în situaţii de divorţ sau sfaturi despre cum îşi pot trata soţii de alcoolism.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Toate activităţile proiectului sunt finanţate de Guvernul Japoniei şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.
Înainte de a-mi povesti drama vieţii ei, m-a rugat să nu-i spun numele adevărat. Nu vrea să le dea gurilor rele din sat motiv de a bârfi. Calvarul ei a început acum 11 ani, chiar în ziua nunţii, când cel care i-a devenit soţ şi-a permis s-o numească urât. Câteva zile mai târziu a fost pălmuită.
„Şi a început pe urmă cu cuţitele. Era în stare de ebrietate, a doua zi se trezea şi îşi cerea scuze, plângea. Eu am crescut într-o familie unde tată nu a fost. Nu ştiam ce înseamnă bătaia, sfada, dar... m-am străduit pentru copii mei să aibă tată. Pur şi simplu am vrut să păstrez familia”
Acum câteva luni victima a decis să divorţeze. „Marţi trebuie să mă întâlnesc cu avocatul ca să semnăm toate actele. Am dat la divorţ. El nu vrea să divorţeze fiindcă eu făceam tot lucrul, el ştia numai să doarmă. El vrea să se împace... îl întreb: pentru ce? Ca să-ţi fiu slugă? Nu vreau. Le sfătui pe toate femeile să nu rabde”
Puţine sunt acele femei care decid să rupă relaţia cu soţii violenţi. De frică sau pentru că agresorii ştiu cum să le manipuleze, explică asistenta socială din raionul Anenii Noi, Ludmila Coreţchi: „Agresorul face probleme. După aceasta, iertări flori şi multe altele pentru a căpăta încrederea. Victima retrage cererea. Peste o perioadă oarecare, iarăşi aceeaşi poveste”
În astfel de cazuri, sugerează Procurorul de Anenii Noi, Natalia Livădaru, rudele sau vecinii ar trebui să anunţe poliţistul de sector: „Nu este neapărat cererea victimei direct. Dat fiind faptul că din multe considerente victima are poate frica să se adreseze, este suficient să se autosesizeze oricare, inspectorul de sector, vecina, mama, oricine. Dacă este cunoscut cazul, se va reacţiona”
Pe de altă parte, Directorul Centrului de Drept din raionul Căuşeni, Ion Oboroceanu, recunoaşte că de multe ori oamenii legii trec cu vederea cazurile în care victimele îşi retrag cererile, or anume ele au nevoie cel mai mult de ajutor: „Eu am cazuri când cu mânile frânte, cu ochiul vânăt, cu coastele fărmate şi totuşi şi le retrag. De ce? Deoarece ele şi-au pierdut încrederea. Nu sunt sigure că ele vor fi protejate în aşa fel încât agresorul să nu mai ridice din nou pumnul să nu le maltrateze.”
De la începutul lunii noiembrie, anul trecut, Centrul internaţional “La strada” a recepţionat la telefonul încrederii peste 400 de apeluri, mai ales de la femei care se plângeau că sunt abuzate de bărbaţi. Cele mai multe dintre ele cer adăpost, asistenţă juridică în situaţii de divorţ sau sfaturi despre cum îşi pot trata soţii de alcoolism.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului “Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ( PNUD), Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA), Misiunea în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), Misiunea în Moldova a Organizaţiei pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE). Toate activităţile proiectului sunt finanţate de Guvernul Japoniei şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.
