Linkuri accesibilitate

8 martie - Egalitate în șanse, egalitate în drepturi, decor democratic


Daniela Terzi-Barbăroșie
Daniela Terzi-Barbăroșie

Daniela Terzi-Barbăroșie: Chiar prin legi şi alte măsuri care s-au făcut în ultimul timp şi sunt considerabile, nu se poate schimba ceea ce este adânc impregnat în mentalitatea oamenilor, stereotipizarea şi gândirea tradiţională şi profund patriarhală.


Campionat naţional - astăzi - la duioşie şi tandreţe exprimate faţă de doamne de întreaga suflare bărbătească. E ziua de 8 martie, industria florilor şi a vorbelor dulci prosperă, dar mâine vom revenim la rutina patriarhală obişnuită a societăţii moldoveneşti. Societate în care şansele egale între femei şi bărbaţi sunt mai degrabă o iluzie. Vom discuta despre partea festivistă a zilei de azi, dar mai ales despre reversul acesteia cu doamna Daniela Terzi-Barbăroşie, directoarea executivă a Centrului naţional de studii şi informare pentru problemele femeii „Parteneriat pentru Dezvoltare”
.

Europa Liberă: Doamnă Terzi-Barbăroşie, suntem în 8 martie – ziua mai degrabă internaţională a scuzelor adresate femeilor, şi nu că celelalte zile ale anului n-ar trebui să aibă – pentru bărbaţi - aceeaşi menire. Este mai bine cu o astfel de zi sau fără ea, cum propun mulţi?


Daniela Terzi-Barbăroşie: „Sunt tentată să vă dau dreptate, pentru că această zi este oarecum deturnată la noi şi semnificaţia ei a fost trivializată oarecum. Acesta este cel mai mare rău care i s-a putut face femeii atunci când vorbim de celebrări. De fapt, ziua internaţională a femeilor ar fi trebuit să fie ziua în care reflectăm la progresul făcut dar şi la ceea ce mai avem de făcut în acest domeniu.

Este ziua în care trebuie să sărbătorim curajul şi voinţa înaintaşilor şi înaintaşelor noştri, cărora le datorăm recunoaşterea drepturilor şi a demnităţilor noastre ca oameni şi ca cetăţeni femei. Este ziua în care femeile trebuie să le celebreze pe cele datorită cărora avem dreptul la vot, la sănătate, la educaţie şi contracepţie, la divorţ şi proprietate şi dreptul de a spune „Nu” atunci când decidem asta. Din păcate aveţi dreptate şi la noi, dar şi în alte ţări, această zi de 8 martie este mai curând ziua în care un fel de sexism subtil e la el acasă. Avem parte în această zi, noi, femeile, de un cavalerism în exces şi, din păcate, acest lucru continuă, şi face foarte mult rău percepţiei problematicii de gen în ansamblu”.

Europa Liberă: Cum se face, doamnă Terzi-Barbăroşie, că anual numai la Casa Mărioarei, de exemplu, – locul de trist refugiu pentru atâtea doamne nefericite - sunt înregistrate peste 2000 de cazuri de agresare a femeilor, iar în casele de stat, ale oamenilor cu putere de decizie – parlament, guvern ş.a.m.d. statistica promovării doamnelor este pur şi simplu dezolantă?


Daniela Terzi-Barbăroşie
: „Ceea ce spuneţi dvs vine tocmai să confirme încă o dată că o egalitate de gen aşa cum avem noi în Republica Moldova la nivel de drepturi, prin adoptarea legislaţiilor care le avem din 2006 - Legea asigurării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, din 2008 - Legea cu privire la combaterea violenţei domestice, ca şi realitatea de gen ne arată cât de nesemnificative pot fi uneori nişte politici care au fost adoptate mai mult pentru un decor democratic şi care nu funcţionează, şi în ce măsură realmente, în Republica Moldova se poate vorbi despre egalitate de şanse şi egalitate de gen şi acel parteneriat de gen spre care aspirăm, care este la noi, atât în sfera privată cât şi în cea publică, încă într-o fază embrionară”.

Europa Liberă: În Republica Moldova nu există – prin legislaţie – o cotă minimă de reprezentativitate pentru femei - în Parlament, de exemplu. Deşi într-un proiect de lege exista o asemenea prevedere, dar a dispărut ulterior. Este oare în general bine să existe în legislaţie prevederi de acest fel? Mai ales că bărbaţii noştri de stat se jură mereu că stau la straja meritocraţiei, şi că nu se joacă cu egalitarismul formal…

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Aveţi dreptate, în legislaţia noastră nu există această cotă, cotă care există în multe alte legislaţii cu sau fără tradiţii democratice mai pregnante decât ale noastre. Eu, în virtutea egoismului meu de specie, de gen, sigur că o să zic că mi-aş dori această cotă, tocmai pentru ca prin acest exerciţiu al numărului sportit de femei în organele decizionale, să se demonstreze că şi ele pot la fel de bine sau chiar mai bine, pentru că experienţa lor este la fel de valoroasă şi şi-ar aduce o valoare sporită unor legislaţii şi politici.

Pe de altă parte, ceea ce spuneţi dvs referitor la liderii de partide este adevărat şi cu acest lucru ne-am confruntat când am încercat să negociem oarecum sporirea numărului de femei în organele decizionale şi aici avem parte de acelaşi şovinism, avem un soi de tratament descurajator-încurajator, avem parte de acelaşi cavalerism de care vă spuneam mai devreme, în care fie uneori prin vorbe, alteori prin fapte la nivelul statutelor partidelor s-au mai făcut încercări prin care partidele şi-au arătat acest angajament, ultimile alegeri au arătat că acest angajament nu a fost respectat atât la nivelul procentului de femei incluse pe liste, cât mai ales la locul femeilor pe listă”.

Europa Liberă: Ce nemulţumiri aveţi, de exemplu, faţă de bugetul de stat împărţit pe priorităţi aproape în exclusivitate de bărbaţi , ce nemulţumiri aveţi faţă de banii publici în general din perspectiva intereselor femeilor şi a punctelor lor de vedere asupra modului în care se cheltuie banii?


Daniela Terzi-Barbăroşie
: „Eu nu aş vorbi atât de perspectiva femeilor în buget, cât de o bugetare sensibilă la gen. Vreau să accentuez acest lucru tocmai pentru ca să nu se facă această deturnare de percepţii. Atunci când un buget ar fi analizat din persectiva de gen nu ar exista defavorizaţi şi favorizaţi şi aici nu neapărat putem gândi dihotomic din perspectiva bărbaţi femei. Sunt sectoare în care, credeţi-mă, sunt bărbaţi mai dezavantajaţi decât femeile, de exemplu, sectorul privat. Mulţi bărbaţi şi-ar dori să fie mai activi acolo. Bugetul de stat ar fi o problemă foarte importantă pentru că de aici începe totul.

Când vorbim de egalitate, la noi este cazul să vorbim de egalitate în şanse decât de egalitate în drepturi, or aici banii contează foarte mult. O analiză de gen a bugetului şi studii care ar precede adoptarea bugetului ar arăta foarte bine unde sunt sectoarele în care trebuie să se favorizeze artificial prin bani, atunci nu ar mai exista aceste frustrări financiare pentru anumite sectoare. Vă dau un exemplu: atunci când se decidea asupra creşterii îndemnizaţiei pentru naşterea copiilor sau creşterea accizelor la electrocasnice, niciodată nimeni nu s-a gândit dacă aceste subiecte au un impact de gen, dar ele îl au.

Mărirea accizelor la electrocasnice înseamnă automat că mai puţine familii vor decide să-şi procure o maşină de spălat sau un alt obiect de uz casnic, care din nou, bate în femei. Avem un cerc vicios care fără politici publice sensibile la gen nu se va putea depăşi această stare”.

Europa Liberă: În societatea noastră profund patriarhală în multe privinţe, bărbatului i se rezervă din start şi fără drept de apel rolul de a fi „capul” în toate. Aproape 60 la sută dintre respondenţii unui sondaj consideră că femeile, din cauza treburilor casnice, n-au timp pentru altceva şi se pare că destulă lume consideră această situaţie firească… Ştiţi cum se mai spune: „jupânul ţine drumul, jupâneasa ţine casa…” Cum rezolvăm această problemă dacă este o problemă? Ar fi readucerea jupânilor la spălatul blidelor, de exemplu, o soluţie?

Daniela Terzi-Barbăroşie
: „Nu, categoric nu. Răspunsul la întrebarea dvs de mai sus nu poate fi unul simplu de fel. Din păcate, chiar prin legi şi alte măsuri care s-au făcut în ultimul timp şi sunt considerabile, nu se poate schimba ceea ce este adânc impregnat în mentalitatea oamenilor şi anume stereotipizarea şi gândirea tradiţională şi profund patriarhală.

Mai mult decât atât, noi nu putem împrumuta şi importa la nesfârşit realizări ale mişcărilor feministe de afară şi nu putem importa mentalitatea vestică fără a avea aici, la noi acasă, o cerere internă pentru asta. Însă vedem că sunt bărbaţi profund feminişti şi egalitarişti în abordarea lor precum şi femei foarte misogine, din păcate. Aici mai este încă mult de lucrat. Populaţia nu înţelege ce înseamnă egalitatea de gen, populaţia continuă să fie ignorantă la acest capitol şi, din păcate, statul nu are o preocupare plenară pentru a îmbunătăţi lucrurile aici. De aceea avem ce avem.

Avem în continuare ignorarea femeilor de către bărbaţi dar şi de către femei, deprecierea acestora şi stereotipizarea. Toate acestea împreună nu fac decât să prepetueze discriminarea şi sexismul, iar acest lucru este dezavantajul tuturor dar şi a statului.”
XS
SM
MD
LG