Cine nu-şi aminteşte reuniunea electorală din capodopera lui Caragiale, O scrisoare pierdută? Confruntarea dintre cele două grupuri rivale, cel condus de Caţavencu şi cel condus de Farfuridi, continuă şi în pauza dintre discursurile candidaţilor.
Caţavencu declară ritos: „Eu sunt candidatul grupului tînăr, inteligent şi independent...” la care Farfuridi răspunde, inflamat: „Vii cu moftologii, cu iconomii, cu soţietăţi, cu scamatorii, ca să tragi lumea pe sfoară, cu dăscălimea d-tale, cu moftangiii d-tale, cu grupul inteligent ... independent ... impertinent!”
Iată că, peste ani, istoria se repetă. Avem acum, în Parlamentul României, un grup independent. Cît este el de pertinent sau nu, rămîne de văzut, fapt e că se umflă ca aluatul, devenind tot mai numeros. E alcătuit din transfugi din alte partide, hemoragia cea mai puternică producîndu-se în cadrul Partidului Social-Democrat. Compoziţia grupului este heteroclită, nume respectabile, precum Cristian Diaconescu sau Marian Sîrbu, stînd alături de Şerban Mihăilescu, notoriu prin porecla Micky Şpagă.
Realegerea ca preşedinte a lui Traian Băsescu a obligat toate partidele să se repoziţioneze pe eşichierul politic. Chiar şi fantomaticul Partid Conservator şi-a organizat propriul congres, din care, bineînţeles, nu putem reţine niciun element interesant. Liberalii se întrunesc şi ei zilele acestea, dar poziţia lui Crin Antonescu nu pare a fi ameninţată.
Ce s-a întîmplat la PSD, am văzut: schimbare de lider, căştig de cauză avînd mai agresivul Victor Ponta, dar partidul s-a clătinat din temelii. Revin la grupul independenţilor. Ei sprijină, cel puţin deocamdată, guvernul Boc. Îl au în frunte pe Gabriel Oprea, personaj care a dovedit, nu o dată, că ştie să facă joc dublu.
După toate aparenţele, grupul doreşte a se constitui într-un partid, de orientare centru-stînga. Ce se va întîmpla, în caz că presupunerile se transformă în realitate? Noul partid va încerca să căştige electorat din două direcţii: de la social-democraţi şi de la liberali. Va trebui însă, mai întîi, să-şi construiască o platformă şi un program. Nu văd, pînă una-alta, pe nimeni în stare să-şi asume rolul de ideolog. Nu ştiu, de asemenea, în ce puncte ar putea el să se despartă de partidul condus de Victor Ponta.
Varianta cea mai plauzibilă este că vom avea de-a face cu o improvizaţie politică, fără contur şi fără viitor. O făcătură, precum conservatorii lui Voiculescu. Şi care, în loc să limpezească apele, mai mult le va tulbura. Ceea ce însă convine de minune pescuitorilor în ape tulburi.
