Cinci ani după ce a fost adus la putere de Revoluţia Oranj, Viktor Yuschenko încetează să mai fie preşedintele Ucrainei. Yuschenko a depăşit multe obstacole şi a condus ţara în timpuri cruciale, dar pleacă pe fondul unei crize economice grave şi a dezamăgirii multor ucrainieni faţă de ceea ce consideră a fi promisiuni neîmplinite. Mircea Ţicudean sintetizează o relatare primită de la corespondentul EL la Kiev Gregory Feiffer.
În urmă cu cinci ani, în centrul Kievului, ucrainienii scandau numele lui Viktor Yuschenko, cerînd repetarea alegerilor prezidenţiale pe care preferatul lor tocmai le pierduse. Înfruntînd frigul şi zăpada, suporterii lui au ridicat în centrul capitalei corturi şi-au fluturat steagurile portocalii care au dat numele mişcării lor politice. Protestele au dat rezultate. Fostul contabil de kolhoz, ajuns în anii 90 şef al băncii centrale şi premier, a devenit preşedinte, sau „primul preşedinte adevărat al Ucrainei”, cum s-a prezentat el însuşi cu ocazia învestirii.
Noul lider de la Kiev a promis să combată corupţia atotprezentă în Ucraina, să trimită criminalii după gratii şi să apropie ţara de Uniunea Europeană.
După cinci ani, eroul Revoluţiei Oranj a primit doar cinci procente din voturi la alegerile prezidenţiale. Unde-a greşit Viktor Yuschenko?
Unii spun că s-a lăsat ameţit de propriul succes, scrie în relatarea sa de la Kiev corespondentul nostru Gregory Feifer. Mulţi îi reproşează lui Yuschenko că a petrecut ultimii cinci ani călătorind şi primind medalii şi distincţii. Oleh Rybachuk, şeful lui de campanie, sintetizează cei cinci ani de preşedinţie Yuschenko în două cuvinte: „ocazii ratate”. Yuschenko ar fi putut face orice, spune Rybachuk. Ar fi putut schimba constituţia, şi-ar fi putut folosi popularitatea imensă, când o mai avea, ca să facă lucruri mari pentru Ucraina.
Aproape imediat după depunerea jurămîntului, Yuschenko şi-a început lungul serial de certuri cu aliata electorală Yulia Tymoshenko, pe care o numise premier. Oleh Rybachuk spune că Tymoshenko s-a transformat pentru Yuschenko într-o obsesie. Aproape toate deciziile politice importante ale preşedintelui au avut ca scop să-i facă rău fostei tovarăşe de drum, dar efectul a fost mai degrabă unul de bumerang. Popularitatea lui Yuschenko a scăzut continuu, iar unii spun că acest declin a fost accelerat de naţionalismul preşedintelui.
Sociologul Irina Bekeshkina crede că preocuparea politică principală a lui Yuschenko a fost construirea naţiunii ucrainiene, bazată pe trecutul ei glorios. Numai că majoritatea ucrainienilor nu împărtăşesc această fascinaţie a istoriei, fiindcă vor să trăiască în prezent, şi să trăiască bine.
Într-un interviu acordat luna trecută serviciului ucrainian al Europei Libere, Yuschenko s-a prezentat ca un „neînţeles”. Yuschenko a spus Europei Libere că nu va recunoaşte niciodată că a greşit cu ceva cât a fost preşedinte. „Am dat naţiunii ceea ce-i lipsea. Când naţiunea va înţelege acest lucru, va fi salvată”.
Fostul şef de campanie al lui Yuschenko spune că el lasă totuşi în urmă unele realizări incontestabile. Fără succesul Revoluţiei Oranj, spune Oleh Rybachuk, Ucraina ar fi fost acum un fel de Republică Belarus.
Corespondentul nostru Gregory Feifer relatează că nimeni nu poate spune ce se va întâmpla cu Yuschenko de acum înainte. Mulţi cred că va candida la un mandat de parlamentar sau va căuta un alt post proeminent într-o sociatate pe care a ajutat-o să-şi găsească o nouă direcţie, dar n-o poate ajuta să meargă mai departe.
În urmă cu cinci ani, în centrul Kievului, ucrainienii scandau numele lui Viktor Yuschenko, cerînd repetarea alegerilor prezidenţiale pe care preferatul lor tocmai le pierduse. Înfruntînd frigul şi zăpada, suporterii lui au ridicat în centrul capitalei corturi şi-au fluturat steagurile portocalii care au dat numele mişcării lor politice. Protestele au dat rezultate. Fostul contabil de kolhoz, ajuns în anii 90 şef al băncii centrale şi premier, a devenit preşedinte, sau „primul preşedinte adevărat al Ucrainei”, cum s-a prezentat el însuşi cu ocazia învestirii.
Noul lider de la Kiev a promis să combată corupţia atotprezentă în Ucraina, să trimită criminalii după gratii şi să apropie ţara de Uniunea Europeană.
După cinci ani, eroul Revoluţiei Oranj a primit doar cinci procente din voturi la alegerile prezidenţiale. Unde-a greşit Viktor Yuschenko?
Unii spun că s-a lăsat ameţit de propriul succes, scrie în relatarea sa de la Kiev corespondentul nostru Gregory Feifer. Mulţi îi reproşează lui Yuschenko că a petrecut ultimii cinci ani călătorind şi primind medalii şi distincţii. Oleh Rybachuk, şeful lui de campanie, sintetizează cei cinci ani de preşedinţie Yuschenko în două cuvinte: „ocazii ratate”. Yuschenko ar fi putut face orice, spune Rybachuk. Ar fi putut schimba constituţia, şi-ar fi putut folosi popularitatea imensă, când o mai avea, ca să facă lucruri mari pentru Ucraina.
Aproape imediat după depunerea jurămîntului, Yuschenko şi-a început lungul serial de certuri cu aliata electorală Yulia Tymoshenko, pe care o numise premier. Oleh Rybachuk spune că Tymoshenko s-a transformat pentru Yuschenko într-o obsesie. Aproape toate deciziile politice importante ale preşedintelui au avut ca scop să-i facă rău fostei tovarăşe de drum, dar efectul a fost mai degrabă unul de bumerang. Popularitatea lui Yuschenko a scăzut continuu, iar unii spun că acest declin a fost accelerat de naţionalismul preşedintelui.
Sociologul Irina Bekeshkina crede că preocuparea politică principală a lui Yuschenko a fost construirea naţiunii ucrainiene, bazată pe trecutul ei glorios. Numai că majoritatea ucrainienilor nu împărtăşesc această fascinaţie a istoriei, fiindcă vor să trăiască în prezent, şi să trăiască bine.
Într-un interviu acordat luna trecută serviciului ucrainian al Europei Libere, Yuschenko s-a prezentat ca un „neînţeles”. Yuschenko a spus Europei Libere că nu va recunoaşte niciodată că a greşit cu ceva cât a fost preşedinte. „Am dat naţiunii ceea ce-i lipsea. Când naţiunea va înţelege acest lucru, va fi salvată”.
Fostul şef de campanie al lui Yuschenko spune că el lasă totuşi în urmă unele realizări incontestabile. Fără succesul Revoluţiei Oranj, spune Oleh Rybachuk, Ucraina ar fi fost acum un fel de Republică Belarus.
Corespondentul nostru Gregory Feifer relatează că nimeni nu poate spune ce se va întâmpla cu Yuschenko de acum înainte. Mulţi cred că va candida la un mandat de parlamentar sau va căuta un alt post proeminent într-o sociatate pe care a ajutat-o să-şi găsească o nouă direcţie, dar n-o poate ajuta să meargă mai departe.
