Duminică, pe 21 februarie, este ziua internaţională a limbii materne, instituită cu scopul de a promova diversitatea lingvistică şi multilingvismul. Nevoia unor asemenea politici nu a fost probabil niciodată mai acută decât astăzi: din cele peste 6700 de limbi vorbite în lume, jumătate sunt în pericol să dispară până la sfârşitul acestui secol. De ce moare o limbă şi ce se pierde atunci când moare? A căutat răspunsuri corespondentul EL Richard Solash.
Ceea ce veţi auzi este limba Ket, difuzată probabil pentru prima dată la radio. Este începutul unei poveşti populare într-o limbă vorbită astăzi de mai puţin de 200 de oameni, în câteva sate aciuate în partea superioară a luncii râului Yenisei din Siberia centrală. Este vorbită de atât de puţini oameni încât dispariţia ei poate părea un lucru total lipsit de importanţă. Dar Ket este o limbă bogată şi complexă. Pentru vorbitori, ea este legătura vie cu strămoşii, trecutul şi tradiţiile. Moartea limbii va lăsa o tăcere profundă.
Doctorul Gregory Anderson, ligvist cu studii la Harvard şi director al unui institut american pentru limbile în pericol de dispariţie spune că atunci când un popor îşi pierde limba îşi pierde şi legătura cu trecutul – o problemă inexistentă pentru vorbitorii unor limbi dominante ca engleza, spaniola sau rusa, dar reală şi tangibilă pentru popoarele mici.
În cazul limbii Ket, legătura cu trecutul este relevantă şi sub alt aspect. Studii recente arată că ea ar putea fi ruda îndepărtată a unor limbi vorbite de americanii nativi. Dacă este aşa, această legătură poate avea o importanţă antropologică deosebită, sprijinind teoria migraţiei oamenilor preistorici, pe un pod de gheaţă, din Asia în America. Iar faptul că limba Ket este vorbită la mii de kilometri în adâncul Rusiei, departe de coasta estică, arată dimensiunea migraţiei.
Din toate aceste motive, lingviştii urmăresc cu groază cum limbi ca Ket se apropie tot mai mult de punctul dispariţiei într-o lume tot mai globalizată. Potrivit Societăţii Naţionale pentru Geografie din Statele Unite, la ritmul actual de dispariţie, aproape 3500 de limbi, peste jumătate din cele vorbite astăzi, vor fi moarte până în anul 2100. Cel mai afectate vor fi zonele cu cea mai mare diversitate lingvistică, aşa ca Noua Guinee, Caucazul şi Siberia.
Motivele pentru care o limbă încetează a mai fi folosită sau o comunitate renunţă la o limbă - sunt complexe. Doctorul Anderson spune că fenomenul are de multe ori explicaţii de ordin economic: "Activitatea economică este în general dominată de limba vorbită de grupul majoritar dintr-o societate şi este asociată cu progresul socioeconomic, acumularea bogăţiei. Ierarhia economică este foarte importantă pentru mulţi dintre noi, iar atunci când au şansa să avanseze în această ierarhie cu preţul renunţării la limba maternă, mulţi procedează anume aşa".
Alegerea nu este neapărat una conştientă iar factorul economic nu este singurul. Politica joacă şi ea un rol semnificativ. Limbile dominante sunt folosite pentru suprimarea celor minoritare, văzute ca mijloc de disidenţă. În Siberia, politica unei singure limbi, rusa, a dus la pierderea multor altora. În Asia Centrală, când fostele republici sovietice au devenit independente, limbile naţionale au renăscut, suprimînd în acelaşi timp alte limbi mai mici, cum ar fi limbile din Pamir în Tajikistan.
„Poate fi stopată sau încetinită dispariţia unei limbi?, se întreabă doctorul Nicholas Ostler, preşedintele fundaţiei britanice pentru limbile în pericol. El nu are un răspuns clar, dar este mai degrabă pesimist. Felul în care se dezvoltă lumea astăzi exercită presiuni imense asupra comunităţilor lingvistice mici şi numai dacă se produce o schimbare radicală în felul cum funcţionează lumea această presiune poate să dispară”.
Desigur, cu un efort suficient de mare o limbă poate fi salvată. O remarcabilă şi recentă poveste de succes este înflorirea limbii Welsh în Marea Britanie. Aflată pe cale de dispariţie cu numai două decenii în urmă, ea este vorbită astăzi de sute de mii de oameni. Dar această limbă s-a bucurat de un lucru care lipseşte în majoritatea celorlalte cazuri – un sprijin guvernamental viguros.
Mulţi lingvişti spun că decizia UNESCO de acum 11 ani de a institui ziua internaţională a limbii materne a fost un pas în direcţia cea bună, dar singur, acest pas nu este de ajuns.
Ceea ce veţi auzi este limba Ket, difuzată probabil pentru prima dată la radio. Este începutul unei poveşti populare într-o limbă vorbită astăzi de mai puţin de 200 de oameni, în câteva sate aciuate în partea superioară a luncii râului Yenisei din Siberia centrală. Este vorbită de atât de puţini oameni încât dispariţia ei poate părea un lucru total lipsit de importanţă. Dar Ket este o limbă bogată şi complexă. Pentru vorbitori, ea este legătura vie cu strămoşii, trecutul şi tradiţiile. Moartea limbii va lăsa o tăcere profundă.
Doctorul Gregory Anderson, ligvist cu studii la Harvard şi director al unui institut american pentru limbile în pericol de dispariţie spune că atunci când un popor îşi pierde limba îşi pierde şi legătura cu trecutul – o problemă inexistentă pentru vorbitorii unor limbi dominante ca engleza, spaniola sau rusa, dar reală şi tangibilă pentru popoarele mici.
În cazul limbii Ket, legătura cu trecutul este relevantă şi sub alt aspect. Studii recente arată că ea ar putea fi ruda îndepărtată a unor limbi vorbite de americanii nativi. Dacă este aşa, această legătură poate avea o importanţă antropologică deosebită, sprijinind teoria migraţiei oamenilor preistorici, pe un pod de gheaţă, din Asia în America. Iar faptul că limba Ket este vorbită la mii de kilometri în adâncul Rusiei, departe de coasta estică, arată dimensiunea migraţiei.
Din toate aceste motive, lingviştii urmăresc cu groază cum limbi ca Ket se apropie tot mai mult de punctul dispariţiei într-o lume tot mai globalizată. Potrivit Societăţii Naţionale pentru Geografie din Statele Unite, la ritmul actual de dispariţie, aproape 3500 de limbi, peste jumătate din cele vorbite astăzi, vor fi moarte până în anul 2100. Cel mai afectate vor fi zonele cu cea mai mare diversitate lingvistică, aşa ca Noua Guinee, Caucazul şi Siberia.
Motivele pentru care o limbă încetează a mai fi folosită sau o comunitate renunţă la o limbă - sunt complexe. Doctorul Anderson spune că fenomenul are de multe ori explicaţii de ordin economic: "Activitatea economică este în general dominată de limba vorbită de grupul majoritar dintr-o societate şi este asociată cu progresul socioeconomic, acumularea bogăţiei. Ierarhia economică este foarte importantă pentru mulţi dintre noi, iar atunci când au şansa să avanseze în această ierarhie cu preţul renunţării la limba maternă, mulţi procedează anume aşa".
Alegerea nu este neapărat una conştientă iar factorul economic nu este singurul. Politica joacă şi ea un rol semnificativ. Limbile dominante sunt folosite pentru suprimarea celor minoritare, văzute ca mijloc de disidenţă. În Siberia, politica unei singure limbi, rusa, a dus la pierderea multor altora. În Asia Centrală, când fostele republici sovietice au devenit independente, limbile naţionale au renăscut, suprimînd în acelaşi timp alte limbi mai mici, cum ar fi limbile din Pamir în Tajikistan.
„Poate fi stopată sau încetinită dispariţia unei limbi?, se întreabă doctorul Nicholas Ostler, preşedintele fundaţiei britanice pentru limbile în pericol. El nu are un răspuns clar, dar este mai degrabă pesimist. Felul în care se dezvoltă lumea astăzi exercită presiuni imense asupra comunităţilor lingvistice mici şi numai dacă se produce o schimbare radicală în felul cum funcţionează lumea această presiune poate să dispară”.
Desigur, cu un efort suficient de mare o limbă poate fi salvată. O remarcabilă şi recentă poveste de succes este înflorirea limbii Welsh în Marea Britanie. Aflată pe cale de dispariţie cu numai două decenii în urmă, ea este vorbită astăzi de sute de mii de oameni. Dar această limbă s-a bucurat de un lucru care lipseşte în majoritatea celorlalte cazuri – un sprijin guvernamental viguros.
Mulţi lingvişti spun că decizia UNESCO de acum 11 ani de a institui ziua internaţională a limbii materne a fost un pas în direcţia cea bună, dar singur, acest pas nu este de ajuns.
