Estimând perspectivele Ucrainei sub conducerea noului preşedinte Viktor Ianucovici, săptămânalul Argumenty Nedeli scrie despre disensiunile dintre partidele politice si dificultate de a forma o majoritate, deoarece nici un partid nu are suficiente mandate pentru a-si impune agenda proprie. Pentru aceasta, publicaţia rusă notează că s-ar putea sa se apeleze la "cumpărarea de voturi" de fiecare dată când este nevoie să se voteze un nou proiect de lege. Această practică, scrie săptămânalul, „este profitabilă deputaţilor ce îşi vând voturile fie pentru Ianucovici, fie pentru Timoşenco”. Ca membră a noului parlament, învinsa alegerilor prezidenţiale, Iulia Timoşenco va iniţia mişcări de protest şi va bloca activităţi ale preşedintelui şi decizii guvernamentale stârnind tensiuni şi la nivel local, prognozeaza săptămânalul rus. Se aşteaptă ca Ianucovici să îşi folosească relaţiile cu cei de la Kremlin introducând rusa ca a doua limbă în Ucraina, scrie Argumenty Nedeli. Saptaminalul conchide că se preconizează ca disensiunile Ianucovici-Timoşenco să dureze cel puţin doi ani. „Dacă procesul se agravează”, scrie publicaţia, „ţara nu va avea decât o singură soluţie: să îşi piardă integritatea teritorială, (...) cu doi preşedinţi, unul în est şi altul în vest”.
Tot pe tema Ucrainei, la Londra, Daily Telegraph, prima publicaţie din vest ce l-a intervievat pe Ianucovici în noua poziţie de preşedinte, notează că, la întrebarea dacă este de partea vestului sau a Rusiei, acesta a răspuns ca este de partea Ucrainiei,: „vreau relaţii echilibrate şi pragmatice cu partenerii noştri strategici”. Ianucovici a menţionat si că şi-a învăţat lecţia după Revoluţia Portocalie din 2004 când a concurat pentru postul de preşedinte ca aliat al Kremlinului contestând învingerea sa în faţa lui Iuscenco. Ianukovici spune că este convins că Washington-ul şi-a adus propriul aport în Revoluţia Portocalie, dar că acum ar fi gata să lase toate acestea deoparte. Ucraina, crede noul presedinte de la Kiev, poate juca un rol de stabilizator în multe chestiuni dintre Europa şi Rusia. Deşi îşi doreşte relaţii bune cu vestul, Ianucovici nu s-a eschivat de a admite că prioritatea sa este de a reînnoda relaţiile cu Rusia. În final, publicaţia engleză notează că noul preşedinte va trebui să arate unde îi sunt de fapt loialităţile atunci când va întreprinde prima călătorie ca preşedinte, menţionând: „(...) el va trebui să facă o alegere simbolică şi în acelaşi timp profetică: Rusia sau Europa”.
Cotidianul rusesc, Nezavisimaza Gazeta, scrie despre noua doctrină militară rusească ce plasează NATO în fruntea ameninţărilor la adresa Rusiei, iar Belarus drept aliatul principal. Documentul are două părţi, una deschisă publicului, şi o alta, pentru un cerc restrâns, ce explică regulile şi principiile folosirii armelor nucleare. Numind documentul un act preventiv de intimidare, publicaţia citeaza spusele secretarului Consiliului de securitate al Rusiei Nikolai Patrushev potrivit caruia noua doctrină va include dreptul suveran al Rusiei de a lansa un atac nuclear preventiv către un anumit adversar, în anumite circumstanţe. Documentul nu menţionează direct SUA, ci doar NATO care, in opinia Rusiei încalcă dreptul internaţional prin plasarea de diverse infrastructuri în ţările membre din aproprierea graniţelor ruse. Faţă de doctrina din 2000, aceasta accentuează cooperarea militară cu Belarus. În final, cotidianul rusesc anunţă că acest document nu este o nouă broşură cu prevederi care să fie menţionate în tot felul de articole teoretice sau materiale ştiinţifice, ci o chemare directă la acţiune, ce se diferenţiază de practicile zilnice de a ataşa o nouă imagine de viitor Forţelor Armate Ruseşti.
Tot pe tema Ucrainei, la Londra, Daily Telegraph, prima publicaţie din vest ce l-a intervievat pe Ianucovici în noua poziţie de preşedinte, notează că, la întrebarea dacă este de partea vestului sau a Rusiei, acesta a răspuns ca este de partea Ucrainiei,: „vreau relaţii echilibrate şi pragmatice cu partenerii noştri strategici”. Ianucovici a menţionat si că şi-a învăţat lecţia după Revoluţia Portocalie din 2004 când a concurat pentru postul de preşedinte ca aliat al Kremlinului contestând învingerea sa în faţa lui Iuscenco. Ianukovici spune că este convins că Washington-ul şi-a adus propriul aport în Revoluţia Portocalie, dar că acum ar fi gata să lase toate acestea deoparte. Ucraina, crede noul presedinte de la Kiev, poate juca un rol de stabilizator în multe chestiuni dintre Europa şi Rusia. Deşi îşi doreşte relaţii bune cu vestul, Ianucovici nu s-a eschivat de a admite că prioritatea sa este de a reînnoda relaţiile cu Rusia. În final, publicaţia engleză notează că noul preşedinte va trebui să arate unde îi sunt de fapt loialităţile atunci când va întreprinde prima călătorie ca preşedinte, menţionând: „(...) el va trebui să facă o alegere simbolică şi în acelaşi timp profetică: Rusia sau Europa”.
Cotidianul rusesc, Nezavisimaza Gazeta, scrie despre noua doctrină militară rusească ce plasează NATO în fruntea ameninţărilor la adresa Rusiei, iar Belarus drept aliatul principal. Documentul are două părţi, una deschisă publicului, şi o alta, pentru un cerc restrâns, ce explică regulile şi principiile folosirii armelor nucleare. Numind documentul un act preventiv de intimidare, publicaţia citeaza spusele secretarului Consiliului de securitate al Rusiei Nikolai Patrushev potrivit caruia noua doctrină va include dreptul suveran al Rusiei de a lansa un atac nuclear preventiv către un anumit adversar, în anumite circumstanţe. Documentul nu menţionează direct SUA, ci doar NATO care, in opinia Rusiei încalcă dreptul internaţional prin plasarea de diverse infrastructuri în ţările membre din aproprierea graniţelor ruse. Faţă de doctrina din 2000, aceasta accentuează cooperarea militară cu Belarus. În final, cotidianul rusesc anunţă că acest document nu este o nouă broşură cu prevederi care să fie menţionate în tot felul de articole teoretice sau materiale ştiinţifice, ci o chemare directă la acţiune, ce se diferenţiază de practicile zilnice de a ataşa o nouă imagine de viitor Forţelor Armate Ruseşti.
