Un scurt interviu cu Oleg Triboi, veteran al războiului din Afganistan şi al celui de pe Nistru de la 1992, pe care l-am întrebat cum poate fi explicat numărul disproporţionat de mare al moldovenilor, al locuitorilor fostei RSSM antrenat, ca militari în termen întâi de toate, în acel război.
Oleg Triboi: „Nici nu ne întreba nimeni şi conducerea, chiar, să luăm, a Republicii nu întreba părerea, că vreţi sau nu vreţi. Era un normativ oarecare dat: Moldova – 300 de oameni, respectiv, în ziua cutare şi ora cutare trebuie să fie gata. Dacă refuzam, trebuia să fac puşcărie.”
Alexandru Canţâr: RSS Moldovenească de atunci a dat pentru razboiul din Afganistan cel mai mare număr de tineri, de soldaţi raportat la populaţie. Cum poate fi explicat acest lucru?
Oleg Triboi: „Noi suntem aceea cine suntem şi suntem apreciaţi aşa cum noi suntem. Aşa şi cred că am fost trataţi ca naţiune, ca moldoveni – carne de tun. Majoritatea moldovenilor au fost şoferi, au fost mecanizatori, Dar au fost mai puţini încadraţi în subdiviziunile estea speciale, unde predominau ruşii, marea majoritate, ucraineni...”
Valentina Ursu: Atunci, când erai în războiul din Afganistan, câte scrisori ai scris celor de acasă şi despre ce scriai în răvaşele, pe care le trimteai în Moldova?
Oleg Triboi: „Mătincă un an jumate, în deobşte, n-au ştiut părinţii mei că eu îmi fac serviciul acolo. Adică că eu mă aflu în Afganistan. De-o pildă, eu am ţinut undeva ca să nu vorbesc, m-am străduit..., până ce nu mi-au scris de acasă părinţii, că superiorii mei au trimis o scrisoare de mulţumire părinţilor mei că au educat aşa un...”
Valentina Ursu: ...un adevărat patriot...
Oleg Triboi: „da... era aşa practicată o sistemă...”
Alexandru Canţâr: Atunci, pe vremurile, când s-a întîmplat acel război, erau anumite motive, anumite raţiuni, anumite interese de stat, regionale şi aşa mai departe, care au făcut ca mii de tineri să se ducă la acest război. Acuma se discută tot mai mult şi mai mult despre faptul, dacă Republica Moldova ar trebui să asigure, sau să ofere un anumit numar de militari, de tineri pentru războiul purtat acum de Statele Unite si aliaţii europeni în Afganistan. Crezi că, se repetă aceeaşi situaţie, când noi trebuie să ne conformăm anumitor interese şi să trimitem tinerii încolo, sau ar trebui să avem o altă atitudine, o altă abordare?
Oleg Triboi: „Eu nu văd problemă în asta că cere în Afganistan să plece un contingent. Omul, pentru banii care-i plătesc NATO, nu ştiu cine acolo le plătesc lor, am în vedere salariu, îi aranjează pe oameni pe jumătate de an, pe un an, pe cât pleacă, cu contractul ista cât e, cu armata, fie în Afganistan, fie în Irak, nu ştiu unde... Ei sunt de acord să plece, să poată supravieţui familia aicia. A doua la mână: cum spune rusu - „groş ţena” armatei celea, care nu este implicată în aşa misiuni de pace, de nu ştiu ce... Adică, militarul este ca şoferul – dacă şoferul nu merge la volan doi-trei ani, nu-i şoferul cela care trebuie să fie. Aşa şi militarul, el adică pierde valoarea lui şi pierde nivelul lui...”
Alexandru Canţâr: Crezi că acest contingent mic, care ar putea să fie trimis de Republica Moldova, ar trebui să fie alcătuit din soldaţi în termen, cum a fost în timpul războiului din Afganistan, sau de militari profesionişti?
Oleg Triboi: „Numai şi numai militari profesionişti. Da altă parte de contingent poate să fie militari, pe bază de contract.”
Valentina Ursu: Când priveşti la televizor ştiri despre Afganistan, la ce gânduri te duc?
Oleg Triboi: „Până la urmă, orişicum, eu ştiu că a fost un interes meschin a două superputeri în lume. La mijlocul puterilor date stătea interesul major care a fost. Amuia îmi dau seama că drogurile - pe atunci nu ştiam că aistea-s droguri, şi almazurile, care erau chiar în Tansher, în regiunea Pansherului, toate sondele celea, toate şahtele celea, unde ele se dobândeau.”
Alexandru Canţâr: Oleg Triboi, care a plecat în Afganistan, a fost acelaşi om cu Oleg Triboi, care a revenit din acea ţară, din acel război?
Oleg Triboi: „Categoric nu. Oleg Triboi, acela care a revenit din Afganistan fiind invalid, fiind tratat aşa cum a fost tratat el 20 de ani.., care s-a întors din armată... şi în sănătatea care era... şi în 92 fiind din nou rechemat în Transnistria, făcându-şi datoria...; evident că e o apatie totalmente..., da, undeva poate şi m-am liniştit şi m-am încurajat totuşi; cred, că asta şi o merit, adica nu numai eu vorbesc de mine, da şi de contingentul cela de băieţi, care au fost...”
Oleg Triboi: „Nici nu ne întreba nimeni şi conducerea, chiar, să luăm, a Republicii nu întreba părerea, că vreţi sau nu vreţi. Era un normativ oarecare dat: Moldova – 300 de oameni, respectiv, în ziua cutare şi ora cutare trebuie să fie gata. Dacă refuzam, trebuia să fac puşcărie.”
Alexandru Canţâr: RSS Moldovenească de atunci a dat pentru razboiul din Afganistan cel mai mare număr de tineri, de soldaţi raportat la populaţie. Cum poate fi explicat acest lucru?
Oleg Triboi: „Noi suntem aceea cine suntem şi suntem apreciaţi aşa cum noi suntem. Aşa şi cred că am fost trataţi ca naţiune, ca moldoveni – carne de tun. Majoritatea moldovenilor au fost şoferi, au fost mecanizatori, Dar au fost mai puţini încadraţi în subdiviziunile estea speciale, unde predominau ruşii, marea majoritate, ucraineni...”
Valentina Ursu: Atunci, când erai în războiul din Afganistan, câte scrisori ai scris celor de acasă şi despre ce scriai în răvaşele, pe care le trimteai în Moldova?
Oleg Triboi: „Mătincă un an jumate, în deobşte, n-au ştiut părinţii mei că eu îmi fac serviciul acolo. Adică că eu mă aflu în Afganistan. De-o pildă, eu am ţinut undeva ca să nu vorbesc, m-am străduit..., până ce nu mi-au scris de acasă părinţii, că superiorii mei au trimis o scrisoare de mulţumire părinţilor mei că au educat aşa un...”
Valentina Ursu: ...un adevărat patriot...
Oleg Triboi: „da... era aşa practicată o sistemă...”
Alexandru Canţâr: Atunci, pe vremurile, când s-a întîmplat acel război, erau anumite motive, anumite raţiuni, anumite interese de stat, regionale şi aşa mai departe, care au făcut ca mii de tineri să se ducă la acest război. Acuma se discută tot mai mult şi mai mult despre faptul, dacă Republica Moldova ar trebui să asigure, sau să ofere un anumit numar de militari, de tineri pentru războiul purtat acum de Statele Unite si aliaţii europeni în Afganistan. Crezi că, se repetă aceeaşi situaţie, când noi trebuie să ne conformăm anumitor interese şi să trimitem tinerii încolo, sau ar trebui să avem o altă atitudine, o altă abordare?
Oleg Triboi: „Eu nu văd problemă în asta că cere în Afganistan să plece un contingent. Omul, pentru banii care-i plătesc NATO, nu ştiu cine acolo le plătesc lor, am în vedere salariu, îi aranjează pe oameni pe jumătate de an, pe un an, pe cât pleacă, cu contractul ista cât e, cu armata, fie în Afganistan, fie în Irak, nu ştiu unde... Ei sunt de acord să plece, să poată supravieţui familia aicia. A doua la mână: cum spune rusu - „groş ţena” armatei celea, care nu este implicată în aşa misiuni de pace, de nu ştiu ce... Adică, militarul este ca şoferul – dacă şoferul nu merge la volan doi-trei ani, nu-i şoferul cela care trebuie să fie. Aşa şi militarul, el adică pierde valoarea lui şi pierde nivelul lui...”
Alexandru Canţâr: Crezi că acest contingent mic, care ar putea să fie trimis de Republica Moldova, ar trebui să fie alcătuit din soldaţi în termen, cum a fost în timpul războiului din Afganistan, sau de militari profesionişti?
Oleg Triboi: „Numai şi numai militari profesionişti. Da altă parte de contingent poate să fie militari, pe bază de contract.”
Valentina Ursu: Când priveşti la televizor ştiri despre Afganistan, la ce gânduri te duc?
Oleg Triboi: „Până la urmă, orişicum, eu ştiu că a fost un interes meschin a două superputeri în lume. La mijlocul puterilor date stătea interesul major care a fost. Amuia îmi dau seama că drogurile - pe atunci nu ştiam că aistea-s droguri, şi almazurile, care erau chiar în Tansher, în regiunea Pansherului, toate sondele celea, toate şahtele celea, unde ele se dobândeau.”
Alexandru Canţâr: Oleg Triboi, care a plecat în Afganistan, a fost acelaşi om cu Oleg Triboi, care a revenit din acea ţară, din acel război?
Oleg Triboi: „Categoric nu. Oleg Triboi, acela care a revenit din Afganistan fiind invalid, fiind tratat aşa cum a fost tratat el 20 de ani.., care s-a întors din armată... şi în sănătatea care era... şi în 92 fiind din nou rechemat în Transnistria, făcându-şi datoria...; evident că e o apatie totalmente..., da, undeva poate şi m-am liniştit şi m-am încurajat totuşi; cred, că asta şi o merit, adica nu numai eu vorbesc de mine, da şi de contingentul cela de băieţi, care au fost...”
Războiul Afgano-Sovietic (1979 - 1989)
- A durat nouă ani, fiind considerat un război hibrid dus pe fundalul Războiului Rece.
- Invazia sovietică a început pe 24 decembrie 1979. La ordinal lui Leonid Brejnev, trupele sovietice (armata 40 a URSS) au intervenit în sprijinul Partidului Popular Democrat din Afganistan de orientare marxistă, venit la putere cu un an înainte.
- Noua guvernare și forțele sovietice s-au lovit de rezistența unei alianțe amorfe de grupări mujahedine, opuse ordinii comuniste, mai ales în zonele rurale.
- La mijlocul anilor 80, în Afgansitan erau peste 100 de mii de militari sovietici.
- Mujahedinii erau susținuți de mai multe țări, printre care și Statele Unite ale Americii, Arabia Saudită, Pakistan și Marea Britanie.
- În 1987, noul lider reformist de la Kremlin, Mihail Gorbaciov a anunțat începerea retragerii din Afganistan. Intervenția devenise mult prea scumpă pentru URSS, financiar și diplomatic.
- Retragerea a început pe 15 mai 1988 și s-a încheiat pe 15 februarie 1989.
- Trupele guvernamentale afgane au mai opus rezistență mujahedinilor până în 1992.
- Se consideră că războiul din Afganistan a jucat un rol important în căderea URSS.
- Potrivit datelor oficiale, aproximativ 12.500 de moldoveni au servit în Afganistan, în armata sovietică. 301 de tineri moldoveni au murit în război, iar 600 au fost răniţi.
