La moartea unei mari mezzosoprane ruse: Irina Arhipova.

Intreaga presă internațională astăzi preluat știrea publicată joi pe site-ul Teatrului Bolșoi de la Moscova, încetarea din viață a unei populare și remarcabile mezzosoprane ruse, binecunoscută și românilor, Irina Arhipova. O notă în amintirea ei, redactată de Victor Eskenasy:

Pentru melomanii români iubitori ai operei, mezzosoprana Irina Arhipova, care a încetat din viață joi, la Moscova, în urma unei crize cardiace, va rămîne probabil în memorie, peste ani, grație unui spectacol în teatrul antic de la Orange, în sudul Franței, imortalizat de camerele de luat vederi. Irina Arhipova interpreta strălucit, în 1972, rolul Azucenei din opera lui Verdi, Trubadurul, avîndu-i ca parteneri pe Ludovic Spiess și pe Monserat Caballé, iar spectacolul a fost difuzat în întreaga lume pe un DVD japonez. Același rol avea să-l cînte cu succes, în 1975, și la Covent Garden, la Londra.

Născută în 1925, Irina Arhipova a absolvit nu Conservatorul ci Institutul de Arhitectură de la Moscova, în 1948. Acolo a învățat primele noțiuni de canto într-un grup de tineri cîntăreți și abia mai tîrziu, în 1953, a fost primită într-o clasă a Conservatorului moscovit. Cariera scenică a început-o la Opera din Sverdlovsk, unde a fost solistă între 1954 și 1956, pentru a fi descoperită și a-și face debutul pe scena celebră a Teatrului Bolshoi, în rolul lui Carmen. Din 1956 și pînă la începutul anilor ’90 a fost o stea de primă mărime a operei ruse, ulterior activînd ca profesoară de canto la Conservatorul din Moscova și conducînd Fundația ce îi poartă numele.

Remarcabilă personalitate și prezență muzicală, dotată cu o voce caldă, capabilă să exprime extrem de convingător cele mai variate emoții, Irina Arhipova a fost, începînd din anii ’60, cei ai dezghețului cultural, un produs de export de predilecție al școlii de canto sovietice. Carmen la Neapole, în 1960, a cîntat apoi pe scena de La Scala, în rolul Elenei din Război și Pace de Prokofiev, în 1964, și a revenit la Milano în 1967 și 1971. In Statele Unite a debutat cu un recital, în 1967, la Ann Arbor, Michigan, a fost invitată în 1975 de Opera din San Francisco, dar consacrarea la Metropolitan Opera, a obținut-o abia în 1997, la 72 de ani, în rolul Filipievnei, camerista-dădacă din Evgheni Oneghin. Un rol interpretat și pe scena Operei din Paris și imortalizat pe un disc Philips.




Dacă pentru occidentali în amintire vor rămâne roluri precum Carmen, Amneris sau Azucena, la ea acasă și în estul Europei, cele mai reprezentative interpretări au fost cele din operele ruse, Polina și Liubov în Dama de pică și Mazeppa lui Ceaikovski, Marina și Marfa în Boris Godunov și Hovanșcina.

Anunțul dispariției mezzosopranei Irina Arhipova a stîrnit joi emoție în lumea internațională a operei, în timp de la Moscova, președintele Medvedev și premierul Putin au reacționat prompt cu mesaje formale de condoleanțe. O altă mare voce a trecut în lumea neființei...