La şedinţa Comisiei Naţionale extraordinare de Sănătate Publică s-au făcut auzite voci îngrijorate. Medicii sînt nemulţumiţi de numărul mic de persoane vaccinate împotriva gripei pandemice, de frica şi de dezinteresul populaţiei. Medicii îndeamnă din nou cetăţenii să conştientizeze pericolul şi să se vaccineze grabnic, fiindcă se apropie cel de-al doilea val al epidemiei.
Ministrul Sănătăţii a spus că deocamdată s-au vaccinat doar 54 mii de oameni, adică au fost utilizate 36 % din cantitatea dozelor disponibile de vaccin. E un fapt firesc acela că medicii ne îndeamnă să ne vaccinăm şi înţeleg că se doreşte utilizarea rapidă a celor 150 mii de vaccinuri existente. Numai că reticenţa populaţiei nu ar trebui să ne mire şi să ne nemulţumească prea tare atîta timp cît reticenţa pare să persiste chiar printre medicii autohtoni. Sînt şi medici care încă nu s-au vaccinat. Or anume aceştia ar fi trebuit s-o facă în primul rînd, în virtutea faptului că fac parte din aşa-zisul contingent de risc. Şi dacă unii medici de familie nu par foarte îngrijoraţi de raspîndirea virusului şi nu le recomandă pacienţilor să se vaccineze, de ce ne-ar mira dezinteresul populaţiei?
Iar dacă stau să mă gîndesc mai bine, grupul de risc delimitat e destul de convenţional. Impresia mea e că orice cetăţean care circulă acum zilnic cu troleibuzul sau cu maxi-taxi-ul arhiplin face parte din grupul de risc. Cîţi asemenea călători are oare Chişinăul? Şi ce s-ar întîmpla dacă azi toţi aceşti călători ar vrea să se vaccineze la îndemnul medicilor? Păi, în mod sigur am constata că nu avem vaccinuri suficiente. Ele, probabil, vor fi peste o vreme. Dar acum, în acest moment, nu sînt. Prin urmare, nu sîntem foarte bine pregătiţi să înfruntăm virusul. Şi nu doar pentru că nu reuşim să responsabilizăm populaţia.
Dezinteresul şi inerţia s-ar putea să fie o meteahnă cronică a maselor în această parte a lumii. O meteahnă care poate fi spulberată numai de o campanie de informare bine chibzuită, de o amploare fără precedent, cu exemple lămuritoare, sau, ferească Dumnezeu!, de proliferarea rapidă a epidemiei. Noi ne speriem în ceasul al doisprezecelea. Aşa sau altfel, e limpede că nu putem face faţă unui pericol mare numai cu 150 mii de vaccinuri.
