Negocierile privind Acordul de Asociere dintre Chisinau și Bruxelles încep astazi la Chisinau. Experţii europeni şi moldoveni se vor reuni în patru grupuri de lucru: Dialogul Politic şi Reformele, Cooperarea în domeniul Politicii Externe şi de Securitate; Cooperarea Economică, Sectorială şi Financiară; Justiţia, Libertatea şi Securitatea; Contactele Interumane. La negocierile de azi, Delegatia Uniunii Europene va fi condusa de germanul Gunnar Wiegand, şef al Directoratului general pentru relatii externe al Comisiei Europene, iar cea a Moldovei de Natalia Gherman, ministru adjunct de externe.
Despre Gunnar Wiegand si puterea lui in EU, ne vorbeste de la Bruxelles Dan Alexe.
Uniunea Europeana este o structura birocratica foarte eficienta, care asigura o continuitate solida si ireprosabila in executarea proiectelor acceptate oficial, cum sunt negocierile cu Moldova pe tema acordului de asociere, acord de care Moldova –iar nu Europa- are absoluta nevoie in viitorul apropiat.
Aceasta soliditate birocratica european face insa in acelasi timp ca initiativa individuala a oficialilor de rang inferior sau mediu sa fie redusa la minimum. Lucrul se vede in cazul lui Gunnar Wiegand, responsabilul Comisiei Europene pentru Europa de est, Caucazul de Sud si Asia Centrala, care conduce negocierile cu Moldova in chestiunea acordului de asociere.
Personalitatea lui Gunnar Wiegand nu intra in cauza aici. El este un functionar competent si merituos. Functia sa este insa ingrata. Directoratul sau se pe hartie teoretic de prea multe. Acolo de unde s-ar astepta ca organisme diferite sa se ocupe de Georgia, de conflictul armeano-azer, de Moldova si de Kazahstanul lui Nazarbaiev, acest functionar european are in sarcina toate acestea, controland toate dosarele, dar avand in realitate o marja de manevra foarte redusa. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in atributiile sale mai intra si Bielorusia si Ucraina, doua tari care din punct de vedere geopolitic se situeaza in aceeasi categorie sensibila cu Georgia.
Wiegand nu poate lua nicio initiativa spectaculoasa, intrucat, pentru a ramane la cazul Moldovei, politica europeana e trasata dinainte, ca sa nu mai spunem ca deciziile importante sunt luate oricum doar prin consensul capitalelor tarilor membre, iar nu in urma initiativelor cutarui sau cutarui functionar european. Chiar daca Wiegand - sau orice alt functionar european ar veni in locul lui - ar dori prin absurd sa lanseze un plan revolutionar in beneficiul Moldovei, un asemenea plan s-ar lovi de indata de opozitia capitalelor, tarile membre ale Uniunii fiind in continuare cele care stabilesc politica externa a Europei si relatiile cu tertele tari. Romania are un drept de veto in tot ceea ce priveste Moldova, lucru prea des uitat la Chisinau, drept pe care Bucurestiul nu si l-a exercitat pana acum niciodata, dar care depaseste de departe atributiile functionarului european insarcinat cu negocierea unui acord de importanta secundara.
Despre Gunnar Wiegand si puterea lui in EU, ne vorbeste de la Bruxelles Dan Alexe.
Uniunea Europeana este o structura birocratica foarte eficienta, care asigura o continuitate solida si ireprosabila in executarea proiectelor acceptate oficial, cum sunt negocierile cu Moldova pe tema acordului de asociere, acord de care Moldova –iar nu Europa- are absoluta nevoie in viitorul apropiat.
Aceasta soliditate birocratica european face insa in acelasi timp ca initiativa individuala a oficialilor de rang inferior sau mediu sa fie redusa la minimum. Lucrul se vede in cazul lui Gunnar Wiegand, responsabilul Comisiei Europene pentru Europa de est, Caucazul de Sud si Asia Centrala, care conduce negocierile cu Moldova in chestiunea acordului de asociere.
Personalitatea lui Gunnar Wiegand nu intra in cauza aici. El este un functionar competent si merituos. Functia sa este insa ingrata. Directoratul sau se pe hartie teoretic de prea multe. Acolo de unde s-ar astepta ca organisme diferite sa se ocupe de Georgia, de conflictul armeano-azer, de Moldova si de Kazahstanul lui Nazarbaiev, acest functionar european are in sarcina toate acestea, controland toate dosarele, dar avand in realitate o marja de manevra foarte redusa. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in atributiile sale mai intra si Bielorusia si Ucraina, doua tari care din punct de vedere geopolitic se situeaza in aceeasi categorie sensibila cu Georgia.
Wiegand nu poate lua nicio initiativa spectaculoasa, intrucat, pentru a ramane la cazul Moldovei, politica europeana e trasata dinainte, ca sa nu mai spunem ca deciziile importante sunt luate oricum doar prin consensul capitalelor tarilor membre, iar nu in urma initiativelor cutarui sau cutarui functionar european. Chiar daca Wiegand - sau orice alt functionar european ar veni in locul lui - ar dori prin absurd sa lanseze un plan revolutionar in beneficiul Moldovei, un asemenea plan s-ar lovi de indata de opozitia capitalelor, tarile membre ale Uniunii fiind in continuare cele care stabilesc politica externa a Europei si relatiile cu tertele tari. Romania are un drept de veto in tot ceea ce priveste Moldova, lucru prea des uitat la Chisinau, drept pe care Bucurestiul nu si l-a exercitat pana acum niciodata, dar care depaseste de departe atributiile functionarului european insarcinat cu negocierea unui acord de importanta secundara.
