O organizaţie neguvernamentală engleză, cu preocupări ecologice, a lansat sintagma „amprenta de carbon”, cu iradieri în mai multe ţări europene. Este o formulă prin care se calculează cantitatea de dioxid de carbon eliminată în atmosferă de fiecare european. Calculul se face în funcţie de mijlocele de transport folosite, suprafaţa locuinţei, habitudini cotidiene, consumul de apă şi de electricitate, gadgeturile electronice şi aparatura electrocasnică utilizate, tipul de iluminare şi de încălzire.
Iniţiativa a ajuns şi în România, promovată de organizaţia neguvernamentală „Generaţia verde”. Acest ONG îşi propune să informeze şi să educe în spiritul protejării şi îmbunătăţirii calităţii mediului, să dezvolte parteneriate între organizaţii interesate de conservarea mediului, să faciliteze crearea unor grupuri de lucru în randul adolescenţilor din România pentru păstrărea, îngrijirea şi protejarare mediului. Organizaţia este sprijinită o Comisie Europeană, de Ministerul Mediului, de Ambasada Marii Britanii la Bucureşti şi de o universitate privată. Ceea ce a stabilit această oraganizaţie până acum este de natură să alarmeze. Un român poluează în medie cu 9,2 tone de dioxid de carbon pe an, cu două mai mult decât media europeană. E mult, îngrijorător de mult.
Adevărat, consumul de energie este şi un indice de civilizaţie, cu consecinţa nedorită a producerii dioxidului de carbon. Românii însă nu se bucura de confortul şi binefaceriele civilizaţiei europene, totuşi produc pe an cu două tone mai mult dioxid de carbon decât media europeană, deşi multe unităţi industriale poluante au dispărut din cauza ineficinţei.
Problema este ca intrarea în forţă a socităţii de consum au găsit fostele ţări comuniste, România şi Moldova inclusiv, nepregătite să facă faţă consecinţelor. Societatea de consum produce şi deşeuri, mai ales plastic şi metal, fără a genera preocupări adecvate, instituţionale şi politice, pentru reciclarea lor. O cutie de aluminiu dispare natural în o sută de ani, o punga de plastic în treizei de ani, iar o sticlă de plastic nu se degradeaza complet niciodata. Cine a trecut pe lîngă gropile în care se depozitează gunoiul menajer urban nu se poate să nu fi văzut covorul de pungi de plastic risipite de vânt cale de kilometri pe marginea drumurilor, căilor ferate şi pe cîmp. Multe râuri şi lacuri sunt asfixiate de tone pungi şi sticle de plastic, pentru că societatea de consum a ajuns şi în mediul rural unde nu există nici o preocupare pentru protecţia mediului.
Protectia mediului după deceni de poluare, este costitsitoare şi banii sunt puţini pentru ţări sărace ca România şi Moldova. Dar nu-i mai puţin adevărat că şi din gunoaie s-au făcut averi frumuşele, iar gunoieri au intrat în politică. Insă bani s-ar găsi, inclusiv din fonduri dacă ar exista şi o preocupare pentru cheltuirea lor eficientă.
Până atunci, ONG Generaţia verde trebuie salutată şi susţinută. Nu prin renunţarea la confort, ci prin renunţarea la inutil şi la risipă. Şi la asta poate contribui fiecare dintre noi.
Iniţiativa a ajuns şi în România, promovată de organizaţia neguvernamentală „Generaţia verde”. Acest ONG îşi propune să informeze şi să educe în spiritul protejării şi îmbunătăţirii calităţii mediului, să dezvolte parteneriate între organizaţii interesate de conservarea mediului, să faciliteze crearea unor grupuri de lucru în randul adolescenţilor din România pentru păstrărea, îngrijirea şi protejarare mediului. Organizaţia este sprijinită o Comisie Europeană, de Ministerul Mediului, de Ambasada Marii Britanii la Bucureşti şi de o universitate privată. Ceea ce a stabilit această oraganizaţie până acum este de natură să alarmeze. Un român poluează în medie cu 9,2 tone de dioxid de carbon pe an, cu două mai mult decât media europeană. E mult, îngrijorător de mult.
Adevărat, consumul de energie este şi un indice de civilizaţie, cu consecinţa nedorită a producerii dioxidului de carbon. Românii însă nu se bucura de confortul şi binefaceriele civilizaţiei europene, totuşi produc pe an cu două tone mai mult dioxid de carbon decât media europeană, deşi multe unităţi industriale poluante au dispărut din cauza ineficinţei.
Problema este ca intrarea în forţă a socităţii de consum au găsit fostele ţări comuniste, România şi Moldova inclusiv, nepregătite să facă faţă consecinţelor. Societatea de consum produce şi deşeuri, mai ales plastic şi metal, fără a genera preocupări adecvate, instituţionale şi politice, pentru reciclarea lor. O cutie de aluminiu dispare natural în o sută de ani, o punga de plastic în treizei de ani, iar o sticlă de plastic nu se degradeaza complet niciodata. Cine a trecut pe lîngă gropile în care se depozitează gunoiul menajer urban nu se poate să nu fi văzut covorul de pungi de plastic risipite de vânt cale de kilometri pe marginea drumurilor, căilor ferate şi pe cîmp. Multe râuri şi lacuri sunt asfixiate de tone pungi şi sticle de plastic, pentru că societatea de consum a ajuns şi în mediul rural unde nu există nici o preocupare pentru protecţia mediului.
Protectia mediului după deceni de poluare, este costitsitoare şi banii sunt puţini pentru ţări sărace ca România şi Moldova. Dar nu-i mai puţin adevărat că şi din gunoaie s-au făcut averi frumuşele, iar gunoieri au intrat în politică. Insă bani s-ar găsi, inclusiv din fonduri dacă ar exista şi o preocupare pentru cheltuirea lor eficientă.
Până atunci, ONG Generaţia verde trebuie salutată şi susţinută. Nu prin renunţarea la confort, ci prin renunţarea la inutil şi la risipă. Şi la asta poate contribui fiecare dintre noi.
