Spuneam, într-o tabletă din noiembrie, că Ministerul Finanţelor doreşte “suplimentarea anuală a resurselor financiare ale statului în Fondul rutier cu circa 58 de milioane lei”. Spuneam tot atunci că mulţi şoferi nu pot ani de zile dezlega enigma numită Fond rutier, că există în rîndurile şoferilor moldoveni un soi de suspiciune legată de felul în care sînt valorificaţi banii din Fondul misterios. Şoferii sînt încredinţaţi că Fondul are bani, pe cînd drumurile autohtone sînt mereu catastrofale. De aici apare nedumerirea.
Ei bine, în ultimele zile ale anului trecut ministrul transporturilor Anatol Şalaru le-a luat un pic vălul de pe ochi şoferilor nedumeriţi. Vasăzică, potrivit ministrului, “banii plătiţi de utilizatorii de drumuri nu întotdeauna şi nu în măsura cuvenită ajungeau în Fondul rutier. Deseori ei serveau Ministerului Finanţelor drept material de acoperire a găurilor şi urgenţelor”. De aceea, e nevoie de o nouă modalitate de finanţare a Fondului de Rutier, a spus ministrul.
Sînt convins că la auzul acestei ştiri mai toţi şoferii nedumeriţi vor fi pătrunşi de o decepţie acută. Păi, cum şi în ce fel să mai apară drumuri noi, dacă banii şoferilor “nu întotdeauna” ajungeau în Fondul misterios? Ciudată situaţie, nu? Ea ar trebui să ne dea de gîndit, deşi, dacă ne gîndim în ce condiţii am trăit în ultimii 18 ani, ciudăţenia asta pare un fapt firesc.
Acum iată se doreşte o nouă modalitate de finanţare a Fondului rutier. Eu aş spune că e nevoie şi mai mult de o nouă modalitate de valorificare a banilor adunaţi pentru acest Fond şi de responsabilitate.
Inutil să mai zic că orice economie sănătoasă se bazează pe nişte drumuri normale. E timpul şi noi să le facem, altminteri nu vom mai ieşi din mocirla tranziţiei. Construcţia drumurilor trebuie să devină o prioritate a guvernanţilor şi a ţării. De la drumuri începe totul. Şi dacă, în următorii doi-trei ani, lucrurile în acest sens vor rămîne aşa cum sînt acum, mă tem că va trebui să ne luăm rămas bun de la speranţele care ne mai dau ghes uneori.
Ei bine, în ultimele zile ale anului trecut ministrul transporturilor Anatol Şalaru le-a luat un pic vălul de pe ochi şoferilor nedumeriţi. Vasăzică, potrivit ministrului, “banii plătiţi de utilizatorii de drumuri nu întotdeauna şi nu în măsura cuvenită ajungeau în Fondul rutier. Deseori ei serveau Ministerului Finanţelor drept material de acoperire a găurilor şi urgenţelor”. De aceea, e nevoie de o nouă modalitate de finanţare a Fondului de Rutier, a spus ministrul.
Sînt convins că la auzul acestei ştiri mai toţi şoferii nedumeriţi vor fi pătrunşi de o decepţie acută. Păi, cum şi în ce fel să mai apară drumuri noi, dacă banii şoferilor “nu întotdeauna” ajungeau în Fondul misterios? Ciudată situaţie, nu? Ea ar trebui să ne dea de gîndit, deşi, dacă ne gîndim în ce condiţii am trăit în ultimii 18 ani, ciudăţenia asta pare un fapt firesc.
Acum iată se doreşte o nouă modalitate de finanţare a Fondului rutier. Eu aş spune că e nevoie şi mai mult de o nouă modalitate de valorificare a banilor adunaţi pentru acest Fond şi de responsabilitate.
Inutil să mai zic că orice economie sănătoasă se bazează pe nişte drumuri normale. E timpul şi noi să le facem, altminteri nu vom mai ieşi din mocirla tranziţiei. Construcţia drumurilor trebuie să devină o prioritate a guvernanţilor şi a ţării. De la drumuri începe totul. Şi dacă, în următorii doi-trei ani, lucrurile în acest sens vor rămîne aşa cum sînt acum, mă tem că va trebui să ne luăm rămas bun de la speranţele care ne mai dau ghes uneori.
