Zilele astea primarul Chişinăului a propus deschiderea unei pieţe în care să se comercializeze numai produse agricole autohtone. Potrivit primarului, actualmente capitala are 43 de pieţe “cu ce vrem şi nu vrem”, cu producţie agricolă importată. Or e nevoie şi de o piaţă a producătorilor autohtoni, care să le ofere cumpărătorilor certitudinea că fructele şi legumele propuse sînt crescute în Moldova însorită.
Ce să spun? Intenţia primarului trebuie salutată. Dacă avem o sumedenie de pieţe burduşite cu produse agricole importate, de ce să nu existe şi una în care producătorul autohton să nu se simtă strîmtorat de roşiile turceşti şi de varza poloneză? De ce, în definitiv, să nu existe o piaţă în care tot ce bagă cumpărătorul în torbă să fie de provenienţă moldovenească?
Intenţia, repet, nu e rea. Rămîne de văzut cum va fi pusă ea în practică. Zic asta pentru că “grija pentru producătorul autohton” e un serial care a început multă vreme în urmă, dar care mare roade nu a dat. Bunăoară, unul dintre susţinătorii fervenţi ai producătorilor autohtoni a fost ex-premierul Tarlev. Păcat că pe vremea lui nu s-a reuşit deschiderea unei pieţe de felul celei dorite de primarul actual. Sloganul “Sprijiniţi producătorul autohton!” e unul la care guvernanţii recurg mereu, e un slogan care m-a însoţit în toţi anii tranziţiei interminabile. Dar tot în această perioadă, producătorul autohton a cam fost lăsat de izbelişte, iar importatorii de legume şi fructe au declanşat o ofenisvă fără precedent.
O piaţă pentru producătorii autohtoni e un lucru oportun, dar nu suficient. Dacă vrem să cumpărăm roşii moldoveneşti la această piaţă nouă pe timp de iarnă, vom avea nevoie şi de crearea unor sere noi în Moldova. Am şi o nedumerire: băbuţele care vînd brînză, lapte şi fructe pe străzile capitalei în condiţii antisanitare vor veni şi ele, pe post de producători autohtoni, la piaţa nouă?
Ce să spun? Intenţia primarului trebuie salutată. Dacă avem o sumedenie de pieţe burduşite cu produse agricole importate, de ce să nu existe şi una în care producătorul autohton să nu se simtă strîmtorat de roşiile turceşti şi de varza poloneză? De ce, în definitiv, să nu existe o piaţă în care tot ce bagă cumpărătorul în torbă să fie de provenienţă moldovenească?
Intenţia, repet, nu e rea. Rămîne de văzut cum va fi pusă ea în practică. Zic asta pentru că “grija pentru producătorul autohton” e un serial care a început multă vreme în urmă, dar care mare roade nu a dat. Bunăoară, unul dintre susţinătorii fervenţi ai producătorilor autohtoni a fost ex-premierul Tarlev. Păcat că pe vremea lui nu s-a reuşit deschiderea unei pieţe de felul celei dorite de primarul actual. Sloganul “Sprijiniţi producătorul autohton!” e unul la care guvernanţii recurg mereu, e un slogan care m-a însoţit în toţi anii tranziţiei interminabile. Dar tot în această perioadă, producătorul autohton a cam fost lăsat de izbelişte, iar importatorii de legume şi fructe au declanşat o ofenisvă fără precedent.
O piaţă pentru producătorii autohtoni e un lucru oportun, dar nu suficient. Dacă vrem să cumpărăm roşii moldoveneşti la această piaţă nouă pe timp de iarnă, vom avea nevoie şi de crearea unor sere noi în Moldova. Am şi o nedumerire: băbuţele care vînd brînză, lapte şi fructe pe străzile capitalei în condiţii antisanitare vor veni şi ele, pe post de producători autohtoni, la piaţa nouă?
