Linkuri accesibilitate

Sindromul pendulului


Mihai Iurascu
Mihai Iurascu

Profesorul Mihai Iurascu: "Între desuetudine şi modernitate, între Rusia şi Uniunea Europeană, între o identitate naţională autentică şi alta contrafăcută"

LUNI

Accesez Internetul. Atenţia îmi este atrasă de materialul lui Constantin Tănase referitor la cele 12 propuneri ale Partidul Democrat făcute p.c.r.m.-ului în vederea alegerilor Preşedintelui R. Moldova din data de 07 decembrie, curent. După ce, anterior, candidatul la această funcţie, domnul Marian Lupu a declarat că ziua de întâi decembrie este sărbătoarea unui stat străin, acum ne dă de înţeles că s-ar putea să persiste problema predării istoriei românilor. Am putea, desigur, să acceptăm ideea de a privi aceste propuneri într-un context electoral. Una peste alta însă, se creează impresia că încă nu ne-am debarasat de „sindromul pendulului” în felul nostru de a fi. Continuăm să pendulăm între vechi şi nou, între desuetudine şi modernitate, între Rusia şi Uniunea Europeană, între un trecut falsificat cu premeditare şi cel adevărat, între o identitate naţională autentică şi alta contrafăcută.

După ore, mă îndrept spre magazinul „Gemenii” pentru a procura panglică tricoloră. Coborând la vale pe strada Puşkin, în dreptul unui magazin de papetărie văd prin geam un tricolor mic şi intru, cu gândul să procur panglica de care aveam nevoie. Vânzătoarea însă îmi răspunde că nu au aşa ceva. Îmi exprim părerea că ar fi indicat, de rând cu tricolorul R. Moldova, să se vândă şi panglica tricoloră. Plec sub privirile tăioase ale bărbatului de gardă.

În magazinul „Gemenii” mare mi-a fost stupefacţia să găsesc ceea ce căutam nu într-o altă secţie decât în cea în care se vând nasturi, dantele şi diferite alte fleacuri de acest gen. Ocup rând. În faţa mea, doi tineri, poate studenţi sau profesori tineri, au cumpărau 60 de metri de panglică tricoloră şi 600 de bolduri. Chiar dacă patriotismul firesc şi conştiinţa naţională autentică nu se măsoară în metri şi în bolduri, am simţit un sentiment de bucurie şi mândrie. Nu mi-a fost dat să savurez prea mult clipa. În timp ce vânzătoarea măsura ultimii metri din totalul de 60, în spatele meu, o doamnă o întreabă într-o moldovenească sadea: „cât coastă lenta şeia zalatistaia”. Ieşind din magazin, mă prind cu gândul că am înţeles, se pare, un lucru: în viziunea celor din domeniul comerţului panglica tricoloră nu este un atribut suplimentar ce reprezintă simbolurile unui stat, ci doar o panglică obişnuită ca multe altele.



MARŢI

Dimineaţa îmi felicit fiica şi soţia cu prilejul Sărbătorii Marii Uniri, oferindu-le câte o panglicuţă tricoloră.

La liceu, cum era şi de aşteptat, atmosfera de sărbătoare persistă peste tot: în curte, în cancelarie şi în sălile se studiu. Intrând la ore, adresez elevilor un cuvânt de felicitare, urându-le ca măcar ei să ajungă să trăiască acea clipă a revenirii la normalitate a Basarabiei, prin reunirea cu Ţara. Or, chiar şi matematic vorbind, dintr-o împărţire la doi a unei naţiuni nu rezultă două naţiuni, ca atare, ci doar două jumătăţi de naţiune. Şi invers, din două jumătăţi de naţiune, fie adunate una cu alta, fie înmulţite la doi rezultă o singură naţiune.

Un moment important al zilei îl constituie careul solemn cosacrat Marii Uniri de la 1918. După o veche şi frumoasă tradiţie, neîntreruptă chiar şi în perioada 2001-2008, în fiecare an are loc această festivitate. Răsună cântece, sunt recitate poezii, flutură tricolorurile şi drapelul Uniunii Europene.

Anul acesta posterele elaborate de elevi, având ca temă Marea Unire, au fost afişate chiar în curte, de jur împrejur, pe pereţii liceului, formând, astfel, o galerie circulară. Şi în acest an, ca de obicei, au venit să sărbătorească împreună cu noi foştii elevi ai liceului „Prometeu”. Festivitatea se încheie, desigur, cu Hora Unirii în care se prind toţi cei prezenţi. Ceea ce a lipsit în acest an a fost presa. Nu ştiu cum se explică faptul.

Impreună cu un coleg de catedră şi câţiva elevi ne îndreptăm spre bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Acolo, în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, se desfăşoară o festivitate organizată de o organizaţie de tineret. Rămân plăcut surprins de luările de cuvânt ale deputatului Ion Hadârcă şi Peşedintelui Parlamentului R. Moldova Mihai Ghimpu. După aproximativ o oră, merg, împreună cu colegul de serviciu, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Acolo deja era adunată destul de multă lume. Tocmai când am ajuns, primarul Dorin Chirtoacă a şi aprins Bradul de Crăciun. Remarcăm cât de frumos este totul în jur. O atmosferă neobişnuită, marcată de semnele ambivalenţei.


MIERCURI

La lecţia a III-a, sunt în asistenţă într-una din clasele a VIII-a. Elevii susţin lucrare la fizică elaborată de către Direcţia municipală. Înainte de a le împărţi lucrările, un băiat mă întreabă, glumind, dacă eu cunosc ceva fizică, în speranţa să-l ajut. Îi răspund, la fel, glumind că astăzi am venit cu tema nefacută.

După ora a VII-a, ieşind în curtea liceului, constat cu plăcere reminiscenţa sărbătorii de ieri: de jur împrejur, pe pereţii liceului, mai sunt afişate posterele elevilor.

Revenind acasă, cât îmi beau cafeaua, conectez televizorul. La Pro tv, e pusă pe post repetarea etapei de ieri a concursului Dansez pentru tine. Schimb imediat, nu înainte însă de a-mi da seama că de ziua naţională a României, Pro tv-ul a ocupat cea mai mare parte a serii cu acest concurs. Nu mi se pare cea mai inspirată alegere. Sau poate că acelaşi eveniment istoric într-un fel se vede privit, fiind, din Chişinău şi altfel arată dinspre Bucureşti.

La Realitatea tv, derulează emisiunea Tu decizi, cu subiectul Drumul spre Cotroceni. Pe marginea acestei tevaturi prezidenţiale, se observă cu ochiul liber persistenţa stilului vădit părtinitor al participanţilor. Prin urmare, consider că România se confruntă, la fel ca noi, cu problema elitei politice. Din păcate, până astăzi societatea română nu poate beneficia de o clasă absolut nouă, modernă. În acest sens, argumentul cel mai relevant ar fi faptul că, şi de această dată, România are de ales dintre doi reprezentanţi vechi ai clasei politice, ambii fiind în mare măsură depăşiţi de rigorile prezentului.

Mai schimb o dată, alegând un program sportiv în limba română. Tresar la imaginile de la Supercupa Europei la tenis de masă. Este sportul îndrăgit de mine mai mult decât oricare altul, chiar şi decât fotbalul. Tocmai a început meciul dintre germanul Timo Bol şi belorusul Vladimir Samsonov. Evident, jucătorul din Belarus mai greu face faţă unui turneu de aşa nivel, însă având de partea sa publicul – Supercupa desfăşurându-se la Sankt-Petersburg – opune o rezistenţă care pare să-l surprindă pe german. Savurez din plin câteva faze excepţionale oferite de cei doi, dar, vorba lui Liviu Rebreanu, adevărata fericire durează doar o clipă. Terminând cafeaua, la scorul de unu la unu la seturi trebuie să închid. E timpul să mă pregătesc pentru ziua de mâine. Specificul profesiei îşi spune cuvântul. Probabil că nu mai există un alt domeniu care să nu-ţi permită deconectarea de la circuitul activităţii profesionale, nici după orele de muncă la serviciu.


JOI

Deşi, am dormit doar vreo 5 ore, nu mă simt obosit şi nici grăbit sau alertat de careva griji cotidiene. Altfel spus, ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Urmând recomandările gândirii pozitive, vizualizez întreaga zi ca fiind una benefică şi având o încărcătură de emoţii pozitive.

La serviciu, observ că o colegă a intrat în curtea liceului având mimica feţei ce exprima un melanj de oboseală, grijă, tristeţe şi indispoziţie. Încerc, cu o glumă, să-i ridic măcar un pic dispoziţia. Se pare că mi-a reuşit şi m-am bucurat în sinea mea, văzând-o, mai întâi, zâmbind, iar apoi râzând într-un mod destul de firesc. Cu mai mulţi ani în urmă, mi-am zis că atunci când simţi că poţi ajută măcar cu o vorbă bună, cu o glumă pe cineva care are nevoie de aceasta, nu trebuie să eziţi.

Acest mic moment cotidian m-a readus la un alt gând mai vechi, aşa cum mi se întâmplă periodic. Ideea e că nu-mi pot explica oare cum reuşesc atâtea doamne profesoare să facă faţă cu brio mai multor roluri sociale. În acest sens, mi se pare că eu unul, de exemplu, nu aş reuşi, dacă aş fi doamnă. Cu mulţi ani în urmă, mă întrebam de ce, oare, măcar în societăţile civilizate nu i s-ar ridică un monument femeii-pedagog.

După lecţii, în cancelaria liceului asistăm la un moment foartea important pentru instituţie şi corpul didactic. Este vorba despre omagierea domnului Aurelian Silvestru. Ieri, domniei sale i-a fost decernată cea mai înaltă distincţie de stat a R. Moldova – Ordinul Republicii. După cum a subliniat şi dumnealui, prin aceasta s-a făcut dovada aprecierii atât a efortului său personal, cât şi a întregului colectiv pedagogic. Este prima şi unica distincţie de acest fel oferită unui reprezentant din domeniul pedagogiei. Este o atitudine admirabilă de care au dat dovadă guvernanţii actuali faţă de învăţământ, în general, şi faţă de acest liceu, în special. E un început promiţător al actualei clase politice, dar, cred eu, ar trebui să urmeze şi alte măsuri prin care să i se ofere profesorului posibilităţile unui trai decent.

Seara, deschid Internetul şi citesc câteva noutăţi. Se crează impresia că apar noi semne care denotă prezenţa disensiunilor în cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană. În această ordine de idei, consider că alegerea sau nealegerea, la şapte decembrie, a Preşedintelui R. Moldova ar putea fi hotărâtoare pentru soarta Alianţei.

Aş fi vrut să privesc ultima rundă de dezbateri televizate a celor doi pretendenţi la funcţia de preşedinte al României, dar nu izbutesc. După ce acestea se încheie, soţia, simpatizându-l pe Traian Băsescu, îmi povesteşte pe scurt despre felul cum s-au desfăşurat şi îşi exprimă satisfacţia pe marginea prestării acestuia. Eu unul, în lipsa unui candidat mai potrivit, dintre aceşti doi, sunt pentru Băsescu.

VINERI

Plecând la serviciu, soţia îmi spune că pentru Lei horoscopul anunţă o zi favorabilă pentru afaceri şi întâlniri cu prietenii. La serviciu, având liber ora a doua, merg la contabilitate şi ridic salariul. Pe loc simt o schimbare a stării de spirit.

În una din pauze, cineva conectează centrul muzical din cancelarie. Unul dintre posturile de radio difuzează ştirile. Desluşesc noutatea că Marian Lupu urmează să aibă o ultimă întrevedere cu Vladimir Voronin. Contextul discuţiei va fi determinat de alegerile din 7 decembrie. Anterior Voronin a declarat că nu-l interesează azi acest subiect, iar Mişin spune că cel puţin două din cele 12 propuneri făcute comuniştilor sunt banale. Probabil că ultimul sondaj de opinie a servit drept un motiv în plus pentru Voronin şi acoliţii săi de a rămâne fermi pe poziţii.

Încetul cu încetul ne apropiem de momentul culminant al tensiunilor de pe scena politică moldoveană, care va fi atins luni, 7 decembrie. Moment în care fie s-ar putea să se producă dezlegarea crizei politice şi Moldova să înainteze încet, dar sigur, pe făgaşul modernizării. Şi dimpotrivă, rămâne în picioare pericolul agravării şi extinderii acestei crize. Nouă, muritorilor de rând, nu ne rămâne decât decât să aşteptăm ziua de luni, şapte decembrie 2009.
Previous Next

XS
SM
MD
LG