Linkuri accesibilitate

Societatea civilă faţă cu 7 aprilie


Dacă am înţeles eu bine, Comisia parlamentară care cercetează evenimentele controversate din aprilie, munceşte cu osîrdie. Şi presupun că oamenii care aşteaptă concluziile comisiei trebuie să se înarmeze cu multă răbdare. Să arunci lumină asupra unei chestiuni atît de complicate, să arăţi toate dedesubturile ei nu e un lucru uşor. Sînt o sumedenie de amănunte care trebuie elucidate şi luate în considerare. Prin urmare, comisia parlamentară trebuie să nu se grăbească şi să dea dovadă de meticulozitate.

Pe de altă parte, nici să cercetezi la infinit nu e prea raţional. Odată cu trecerea timpului, misterul învăluie tot mai mult amănuntele. Aşa sau altfel, e limpede că o asemenea comisie, responsabilitatea căreia este enormă, trebuie să-i asculte pe toţi cei care pretind că au văzut ceva demn de băgat în seamă.
Aşa stînd lucrurile, mărturisesc că m-a îngrijorat declaraţia recentă a lui Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului. Acesta a spus că participarea societăţii civile la lucrările Comisiei parlamentare este “efemeră”. Fiind invitat la una din şedinţele comisiei cu pricina, Sergiu Ostaf a constatat cu amărăciune că reprezentanţii societăţii civile pot să prezinte informaţii, dar “nu au suficiente drepturi pentru a pune întrebări, pentru a participa la discuţii”.

Mi se pare regretabil faptul că directorul unui ONG important a fost copleşit de decepţie după participarea la şedinţa comisiei parlamentare preocupate de protestele din aprilie. Cred că pentru clarificarea lucrurilor, comisia parlamentară şi societatea civilă trebuie – dimpotrivă – să colaboreze fructuos. Şi există doar un teren fertil pentru o asemenea colaborare. Mă refer la “Concepţia privind cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă”. Înţeleg că sus-pomenita comisie parlamentară nu e un club de discuţii şi e foarte ocupată, dar mă gîndesc că, de dragul aflării adevărului, ea ar putea şi să discute pe îndelete cu unii membri dornici ai societăţii civile. Unde mai pui că activitatea comisiei nu are un termen-limită.

E cazul totodată să ne întrebăm dacă nu cumva participarea “efemeră” a societăţii civile la lucrările comisiei e şi rodul hibernării proverbiale a societăţii civile. Cîţi dintre reprezentanţii ei sînt interesaţi de progresele “anchetei”?
XS
SM
MD
LG