Linkuri accesibilitate

Tîrgui-m-aş şi n-am...


decît două mari ocazii pe an, Bookfest-ul din mai sau iunie și Gaudeamus-ul din noiembrie, căci despre tîrgul de carte este vorba. Într-o Românie în care tîrgul este bine înscris în geografia locului, de la unul mic și vechi (Tîrgșorul Vechi) la unul băban și cu rezonanțe istorice (Tîrgoviște), fără a uita de toate acele Tîrgu-Bujor, Tîrgu-Cărbunești, Tîrgul Frumos, Tîrgu-Jiu, Tîrgu-Lăpuș, Tîrgu-Mureș, Tîrgu-Neamț, Tîrgu-Ocna & Tîrgul Secuiesc risipite prin toată țara, și Romexpo ar putea pretinde la această denumire, după ce i s-ar adăuga și particula de noblețe de, Tîrgul de Carte, cel puțin în două reprize, cînd zeci de mii de oameni devin zilnic cetățeni ai Republicii Literelor.

Gaudeamus
-ul din anul acesta este un ”tîrg de criză”, cum n-au obosit să repete atît editorii, cît și cumpărătorii: primii mai restrînși în oferta lor, cei din urmă mai strîmtorați din punct de vedere financiar. Pînă și casele mari – și mă gîndesc în primul rînd la Polirom și Humanitas – au mizat mai curînd pe reeditări (ce chestie, să vezi cum se vinde ca pîinea caldă Încă pe atunci vulpea era vînătorul, de Herta Muller, Humanitas, 2009, după ce acceași carte scoasă prin anii 90 la o editura din Timișoara s-a prăfuit ani în șir pe rafuri; pe atunci însă autoarea nu luase încă Premiul Nobel pentru literatură), adevărat tot mai arătoase, privilegiind conceptul de carte-obiect.

La acest capitol, cartea românească a făcut niște progrese formidabile, acum arătînd – în cazul unor titluri traduse – mai bine decît ediția originală (cum a ținut să sublinieze, de exemplu, ambasadorul Franței la București , Excelența sa Henri Paul, cu referire la Jurnalul inutil al lui Paul Morand, Cartier, 2009, lansat în cadrul tîrgului). Altminteri, unele case par a se fi specializat anume în cartea-obiect, cum ar fi bunăoară Vallant, fiecare titlu fiind și o bijuterie tipografică (ceea ce nu aș putea spune și despre selecția autorilor, mai puțin strălucită). Bref, strălucirea fură ochii.

La fel și notorietatea – lumea s-a călcat în picioare să-i ia un autograf lui Salman Rushdie, invitatul de onoarea al tîrgului, iar difuzorii de la Humanitas abia pridideau sa-i aduca volumele de la depozit. Odată cu plecare autorului, și cititorii lui s-au cam rărit... fără a se pierde totuși: o fi el un tîrg de criză, dar... dar din dar se face rai!

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG