Gaudeamus-ul din anul acesta este un ”tîrg de criză”, cum n-au obosit să repete atît editorii, cît și cumpărătorii: primii mai restrînși în oferta lor, cei din urmă mai strîmtorați din punct de vedere financiar. Pînă și casele mari – și mă gîndesc în primul rînd la Polirom și Humanitas – au mizat mai curînd pe reeditări (ce chestie, să vezi cum se vinde ca pîinea caldă Încă pe atunci vulpea era vînătorul, de Herta Muller, Humanitas, 2009, după ce acceași carte scoasă prin anii 90 la o editura din Timișoara s-a prăfuit ani în șir pe rafuri; pe atunci însă autoarea nu luase încă Premiul Nobel pentru literatură), adevărat tot mai arătoase, privilegiind conceptul de carte-obiect.
La acest capitol, cartea românească a făcut niște progrese formidabile, acum arătînd – în cazul unor titluri traduse – mai bine decît ediția originală (cum a ținut să sublinieze, de exemplu, ambasadorul Franței la București , Excelența sa Henri Paul, cu referire la Jurnalul inutil al lui Paul Morand, Cartier, 2009, lansat în cadrul tîrgului). Altminteri, unele case par a se fi specializat anume în cartea-obiect, cum ar fi bunăoară Vallant, fiecare titlu fiind și o bijuterie tipografică (ceea ce nu aș putea spune și despre selecția autorilor, mai puțin strălucită). Bref, strălucirea fură ochii.
La fel și notorietatea – lumea s-a călcat în picioare să-i ia un autograf lui Salman Rushdie, invitatul de onoarea al tîrgului, iar difuzorii de la Humanitas abia pridideau sa-i aduca volumele de la depozit. Odată cu plecare autorului, și cititorii lui s-au cam rărit... fără a se pierde totuși: o fi el un tîrg de criză, dar... dar din dar se face rai!