Realizatorii unei celebre emisiuni de televiziune despre maşini au ridicat praful de pe străzile Bucureştiului cu limuzinele lor luxoase, pentru un documentar despre lupta dintre bolizii şoselelor şi asfaltul românesc. Se aşteptau ca drumurile să fie ca-n palmă? Au ales România pentru turismul periculos, pentru că România este trecută pe harta ţărilor europene riscante pe care e bine să le străbaţi în goană, cu mâna pe portofel? Autorii fimului au fost duşi de puterea motoarelor dincolo Casa Poporului, în căutarea României profunde. Au găsit-o pe uliţele rupte ale unui sat, dar şi pe Transfăgărăşean, considerat de cei trei britanici drept unul dintre cele mai bune drumuri din lume. Emisiunea a produs rezultate neaşteptate. Ministerul de externe s-a ofuscat, iar ambasadorul României la Londra a cerut ca emisiunea să fie refăcută.
Nu e prima dată când imaginea românilor despre ei înşişi este în suferinţă. Diplomaţii noştri se hărţuiesc deseori cu televiziuni sau publicaţii străine, susţinând
informaţiile pe care le transmit ofensează românii. A fost, pe rând, vorba despre copiii străzii, despre prostituţie, despre corupţia politică, despre criptocomunism sau capitalismul de junglă. Toate aceste subiecte se desfăşoară în umbra Casei poporului, piramida lui Ceauşescu unde, ce ironie, se face şi se desface, la două decenii după execuţia lui, cea mai mare parte a urzelii politice din România.
Scandalul motoarelor fierbinţi îngheţate pe un picior de plai s-a confundat cu rumoarea mediatică internaţională stârnită de alegerile româneşti. Protestul diplomatic pare un efect al iritării stârnite de mulţimea de comentarii ironice legate de perspectivele României după alegerile prezidenţiale. Emisiunea despre maşini şi rezistenţa pe care o opun şoselele din România în calea civilizaţiei venite pe patru roţi nu a fost decât un paratrăznet prin care s-au descărcat furia celor care s-au recunoscut în caricaturile unor prestigioase publicaţii europene. Nemulţumirea orbească a politicienilor are o explicaţie subterană. Emisiunea despre viaţa şi moartea autoturismelor în România şi comentariile europene despre politica românească sunt legate de o viziune comună. Comentatorii politici nu au făcut decât să aplice asupra limbajului şi comportamentului politic metodele folosite de realizatorii britanici de televiziune.
A rezultat că, la douăzeci de ani de la Revoluţie, democraţia românească dă mereu cu oiştea-n gard. Politicienii rup mereu asfaltul cu şenila tancurilor sau cu greutatea buldozerelor, manevrate fără graţie pe scena politică. În acest peisaj social şi politic devastat, cetăţeanul obişnuit este terorizat de gândul că poate fi zdrobit de maşinăriile politice care nu mai respectă nici o regulă de circulaţie. Pe traseele electorale, singurii sacrificaţi de politicienii, care circulă deseori fără permis şi cu maşini de furat, sunt cetăţenii. Pentru că nu cetăţenii, ci politicienii sunt turmentaţi. De putere şi de foamea de bani.
Nu e prima dată când imaginea românilor despre ei înşişi este în suferinţă. Diplomaţii noştri se hărţuiesc deseori cu televiziuni sau publicaţii străine, susţinând
informaţiile pe care le transmit ofensează românii. A fost, pe rând, vorba despre copiii străzii, despre prostituţie, despre corupţia politică, despre criptocomunism sau capitalismul de junglă. Toate aceste subiecte se desfăşoară în umbra Casei poporului, piramida lui Ceauşescu unde, ce ironie, se face şi se desface, la două decenii după execuţia lui, cea mai mare parte a urzelii politice din România.
Scandalul motoarelor fierbinţi îngheţate pe un picior de plai s-a confundat cu rumoarea mediatică internaţională stârnită de alegerile româneşti. Protestul diplomatic pare un efect al iritării stârnite de mulţimea de comentarii ironice legate de perspectivele României după alegerile prezidenţiale. Emisiunea despre maşini şi rezistenţa pe care o opun şoselele din România în calea civilizaţiei venite pe patru roţi nu a fost decât un paratrăznet prin care s-au descărcat furia celor care s-au recunoscut în caricaturile unor prestigioase publicaţii europene. Nemulţumirea orbească a politicienilor are o explicaţie subterană. Emisiunea despre viaţa şi moartea autoturismelor în România şi comentariile europene despre politica românească sunt legate de o viziune comună. Comentatorii politici nu au făcut decât să aplice asupra limbajului şi comportamentului politic metodele folosite de realizatorii britanici de televiziune.
A rezultat că, la douăzeci de ani de la Revoluţie, democraţia românească dă mereu cu oiştea-n gard. Politicienii rup mereu asfaltul cu şenila tancurilor sau cu greutatea buldozerelor, manevrate fără graţie pe scena politică. În acest peisaj social şi politic devastat, cetăţeanul obişnuit este terorizat de gândul că poate fi zdrobit de maşinăriile politice care nu mai respectă nici o regulă de circulaţie. Pe traseele electorale, singurii sacrificaţi de politicienii, care circulă deseori fără permis şi cu maşini de furat, sunt cetăţenii. Pentru că nu cetăţenii, ci politicienii sunt turmentaţi. De putere şi de foamea de bani.
