Linkuri accesibilitate

„Spiritul neamului nu a murit niciodată...”


Ion Hadârcă
Ion Hadârcă

Pagini din jurnalul poetului și deputatului Ion Hadârcă

(9-13 noiembrie 2009)

LUNI. Început de săptămână fierbinte. La Euronews, înaintea intrării mele în program, urmăresc sărbătorile prilejuite de împlinirea celor 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Prezenta, lângă Angela Merkel, a lui Lech Walesa şi a lui Mihail Gorbaciov, subliniază meritele Solidarităţii şi ale Perestroikăi în actul demolării, iar undeva, în aer, pluteşte şi chemarea din anii ’70 a regretatului Papa Ioan Paul al II-lea: - Nu vă temeţi!..
Seara, procesiunea va fi completată de reprezentanţii celor patru ţări-aliate, care au contribuit decisiv la biruinţa asupra fascismului: Gordon Brown, Nicolas Sarkozy, Hillary Clinton şi Dmitri Medvedev. I-am urmărit traversând simbolic Porţile Brandenburg şi mă gândeam, cu un uşor resentiment, la faptul că acele 4 puteri biruitoare ar mai avea o datorie faţă de nişte prizonieri ai istoriei uitaţi între maluri de Nistru şi Prut, dar şi la faptul că o piatră demolată din Zidul Berlinului aparţine Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, care, prin Marea sa Adunare Naţională, din 27 august 1989, a anticipat mişcările populare din Germania de Est şi a dat un semnal clar Europei încă amorţite că se poate acţiona şi în alt mod. După toate acestea, ne întrebăm, dacă nu am meritat şi noi un alt destin şi un tratament mai constructiv al Comunităţii Europene? Or, războiul secesionist şi resurecţia comunistă din acest spaţiu au fost şi o consecinţă a abandonului nemeritat.

Ar fi subiecte de discuţie şi pentru întâlnirea oficială a celor 4 lideri ai fracţiunilor parlamentare ale Alianţei pentru Integrare Europeană cu înalţii oaspeţi de la OSCE... La ora 12 întâmpinăm delegaţia parlamentară a OSCE în problema Transnistriei. Charalambos Christopoulos, şeful delegaţiei, este reprezentantul special al Preşedintelui în exerciţiu al OSCE, care-i şi actualul premier elen George Papandreu, aceştia urmând a se documenta şi a perfecta Raportul anual OSCE în vederea elaborării unei Rezoluţii speciale vizând căile de soluţionare a diferendului transnistrean. Salutăm orice deschidere şi reluarea negocierilor într-un format consolidat de 7 membri cu drepturi depline.

Seara este şedinţa Biroului de partid, apoi o scurtă alinare telefonică dinspre vocea nepoţelului meu, Florin...

MARŢI. Ar trebui să fie o zi deosebită. Astăzi Parlamentul urmează să decidă dacă vom avea sau nu un Preşedinte de stat.

Şedinţa de anticipare a AIE este una mai mult formală, fără veşti prea bune, cu unele recomandări de rutină. Comisia parlamentară pentru alegerea Preşedintelui îşi exercită funcţiunile, dar problema de fond este neparticiparea la vot a comuniştilor. Ei, prin liderul fracţiunii lor Maria Postoico, îşi anunţă neparticiparea şi se retrag provocator din sală. După circa 2 luni de absenţă de la lucrările Parlamentului, a apărut şi liderul lor, Voronin, care îşi mână supuşii în sala megieşă, supraveghindu-i strict ca să nu participe nimeni la vot.

Am cerut cuvânt la şedinţa în plen, subliniind faptul că ziua de 10 noiembrie ar fi putut deveni o zi istorică, dar, precum se vede, n-a fost să fie; precum şi faptul că nicio plenară a niciunui partid nu-şi poate revendica un statut mai mare decât interesul plenar al poporului. La fel de moderat au vorbit şi ceilalţi lideri ai Alianţei, dar, pentru comunişti, spiritul moderat, toleranţa şi dialogul nu sunt argumente.

După masă, particip la Colocviul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, implicit Institutul de Filologie, consacrat memoriei academicienilor Silviu Berejan şi Grigore Vieru, doi mari patrioţi şi apărători ai Limbii Române. Surprinzător, îl întâlnesc printre participanţi, pe distinsul academician german, romanistul Klaus Bochmann, care, în 2004, şi-a lansat, la Chişinău, la Centrul Pro-Didactica, un consistent volum Limba Română: Istorie, variante, conflicte, o privire dinafară. În cuvântul meu de salut, subliniez analogia dintre Zidul Berlinului şi hotarul de pe Prut, regretând că astăzi pentru noi şi art.13 din Constituţie pare a fi un fel de Zid al Berlinului.

MIERCURI. Se prefigurează un timp ceţos şi confuz, însă tonusul vital e unul combativ. Încă de pe la ora 6, de la primele mişcări prin casă, Piruşa, bătrânul papagal din colivia cu uşa deschisă mereu, dă semne de bucurie, şuieră, salută jovial şi bate din aripi, începe a fi gălăgios şi nerăbdător. Eu îi schimb apa, iar Maria – meiul. Ce bucurie că sufletele casei nu l-au uitat! Alte suflete sunt florile, ierburile exotice şi trandafirul chinezesc. Câtă vreme, îmi zic, mai putem contempla un trandafir chinezesc, atâta vreme ne mai poate salva frumuseţea…

M-am trezit cu urmele regretului pentru ziua de ieri, dar şi cu ideea că ar trebui să-l susţinem cumva pe acest neobosit şi modest promotor al limbii române – Klaus Bochmann, care, de altfel, a fondat la Leipzig un Institut al Moldovei, cu programe şi burse pentru studenţii şi doctoranzii noştri. Ideea prinde şi, după masă, preşedintele-interimar, dl Mihai Ghimpu îi decernează academicianului Klaus Bochmann medalia Mihai Eminescu pentru meritele Domniei Sale deosebite în promovarea limbii şi culturii noastre peste hotare. Seara – recepţie la Ambasada Poloniei în compania excelenţei sale dl Suprowicz, îmi aminteşte iar de meritele Solidarităţii, de zidurile berlineze şi de impasul istoric, din care încercăm să ieşim, mai exact, să ne eliberăm, de data aceasta, sper, definitiv.

Cu gândul la Parlament, îmi spun că măştile Parlamentului sunt superficiale şi laxe. A patra jertfă de gripă pandemică ne sugerează că vin timpuri cu măşti cu mult mai grave…

JOI. Zi tristă, cu ceaţă şi cu frământări sufleteşti. Cu 12 ani în urmă, într-o zi la fel de ceţoasă, s-au oprit bătăile ornicului şi ale inimii părintelui meu, Dumitru, Domnul să-l ierte şi să-l aibă în pază!

Sâmbătă am fost pe la Sângerei, la locul odihnei sale de veci. Bineînţeles că am întrat şi pe la mama, Domnul să-i dea sănătate! Anii şi grijile au împovărat-o din plin, dar memoria îi este limpede şi limba fluidă. Tata era un vestit agronom prin regiune şi în anii ’50 a participat, la Moscova, la o expoziţie agricolă de la faimosul pe atunci EREN sovietic. Mama povesteşte că din delegaţie făcea parte şi un văcar pre nume Sârbuleţ. Şi iată acest Sârbuleţ, la un pasaj aglomerat de metrou, este călcat de o damă care –şi cere scuze imediat: Oi, izvinite! (Vai, scuzaţi!). Nu-i nimic, o linişteşte văcarul Sârbuleţ. M-au călcat atâtea vaci, că-s deprins eu!
În acel an roditor, mai povesteşte mama, primul preşedinte al colhozului, Cheşcu, intră în lanul bogat de grâu şi se minunează către brigadier: Uite, bre Vasile, câtă pâine şi cât de grele-s toate spicele!
– Da, tovarăşe Cheşcu, îi răspunde brigadierul. Toate spicele-s grele şi pline. Şi toate se uită spre Moscova!
Cu adevărat, spiritul neamului nu a murit niciodată!
Ei, m-am luat şi eu cu vorba…

În Parlament, dezbateri tradiţionale între majoritari şi cei din neconstructiva opoziţie comunistă. Au făcut show în jurul Legii salarizării, uitând că breşa din buget de 8 miliarde lei anume ei au creat-o prin majorări cu iz electoral. Am audiat Raportul anual al Curţii de Conturi. Impresia este de adevăr spus cu jumătate de gură… Vom continua investigaţiile, căci până şi Curtea de Conturi pare a fi o fostă unealtă instrumentată de comunişti.

Seara – şedinţa Biroului de partid. În mod surprinzător vine şi o invitaţie la recepţia Ambasadorului francez prilejuită de vizita oficialului Departamentului francez de externe Pierre Lellouche. Serata este suprapopulată de vip-uri, iar prezentatoare e chiar Andreea Marin!! Mă bucur să-l revăd aici pe vechiul meu prieten, marele maestru al pantomimei, Gheorghiţă Ciolpan: lucrurile mari, îmi spun, adesea se rostesc şi fără cuvinte.

VINERI. Tot mai rar visez ca în copilărie – filme multiplicate, în culori vii, de nedescris. Şi tot mai des visez oameni, discuţii, zbateri în infinit. Demult n-am mai citit nici un basm. Încerc să-mi formulez mai clar gândul şi ajung la următoarea formulă: basmul este proiecţia bezmetică în visare, până în noaptea de dincolo, de unde spiritul îşi revine mereu mai călit şi mai ordonat de verbul înţelepciunii…

Un apel telefonic mă face să plonjez din nou în cotidian. Liderul diasporei azere în Republica Moldova, dl Vugar Novruzov, împreună cu arhitectul Nicon Zaporojan, mă invită în orăşelul Vatra, în atelierul cioplitorilor în granit, să văd cum decurg lucrările asupra pietrelor simbolice care vor însoţi cu inscripţii versificate monumentul lui Nizami Ganjevi din faţa Tipografiei Centrale. Este absolut sugestiv acest vers al nemuritorului Nizami gravat, în traducerea mea, pe stela omagială:

Un tiran e-un blestem pentru-o ţară orfană.
Numai regelui drept ţara-i este coroană!

Împotriva tiraniei, în fond, a luptat şi marele nostru compatriot, deputatul şi disidentul Gheorghe Ghimpu, de la moartea căruia astăzi se împlinesc 9 ani.
Particip la emisiunea în direct organizată în direct de Studioul Jurnal-TV şi la un Colocviu din aula Primăriei organizat de aripa tânără a Partidului Liberal, Colocviu organizat de inimosul Ionel Bargan.
În drum spre casă trec pe la Librăria Academica din centru oraşului, unde dl Gheorghe Marin a lăsat pentru mine un autograf pe noua Dumisale apariţie editorială Neamul prin fiii săi. Deschid la pagina 144 şi găsesc eseul închinat lui badea Gicu: Mândrul nostru tricolor. Într-adevăr, neamul prin fiii săi!
Ridic privirea şi în faţa ochilor îmi apare banerul cu imaginea regretaţilor Ion şi Doina – fiica lui nea Gheorghe Marin. Câte coincidenţe într-o singură zi! Şi este voia Celui de Sus că a fost, în esenţă, o săptămână a comemorărilor…

Ion Hadârcă: poet, eseist, publicist, traducător şi om politic.

Născut la 17 august 1949 în comuna Sângereii Vechi (astăzi orăşelul Sângerei), judeţul Bălţi. În 1977 în colecţia Debut îi apare prima plachetă de versuri Zilele (prefaţată de acad. Mihai Cimpoi) pentru care i se decernează Premiul tineretului din republică (1979).

Este unul dintre fondatorii Mişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională şi primul preşedinte al Frontului Popular din Moldova (1989-1992). A contribuit decisiv la proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova.

În anul 1989 este ales deputat în Congresul Deputaţilor poporului din URSS şi în patru legislaturi ale Parlamentului RM (1990-1994; 1994-1998 şi 2009, martie-iunie; 2009 – iulie pe lista Partidului Liberal).
În perioada 1990-1993 a exercitat funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993). Actualmente este lider al Fracţiunii parlamentare a Partidului Liberal.

Autor a peste 30 de volume de poezie, publicistică, eseuri şi traduceri literare. Este cunoscut în întregul areal al limbii române, la rându-i fiind tradus în mai multe limbi de circulaţie universală. În anul 1998, Editura Eminescu din Bucureşti îi lansează în seria Poeţi români contemporani volumul de sinteză Cetăţile albe.

În 1989, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Românească pentru Copii şi Tineret din Chişinău i se conferă Diploma de merit Cartea anului pentru antologia Duminica Mare. În 2000-2002 îi apar cartea-surpriză Povestea Cerbului divin şi Bunicuţa zburătoare. Este coautorul noului Abecedar. Manual de limbă română (Ed. Prut Internaţional, 2000), aflat la a noua ediţie.

Este şef de proiect la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, şef de cenaclu literar. Laureat al revistei Flacăra (1992, sub directoratul lui George Arion), laureat al revistei Convorbiri literare pentru eseu (2001) şi laureat al Diplomei Internaţionale Hans Christian Andersen în domeniul literaturii pentru copii. Decorat cu Ordinul Republicii (1996) pe care l-a declinat ulterior (2001) din motive de incompatibilitate cu resurecţia ideologiei comuniste. Premiant al Academiei Române Mihai Eminescu (2009) pentru volumul de versuri Gheara de fum (Ed. Garuda-Art, Chişinău, 2007). Membru al Uniunii scriitorilor din Republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-clubului.
Previous Next

XS
SM
MD
LG