Rusia a comemorat astăzi milioanele de victime oprimate în perioada sovietică. În acelaşi timp preşedintele rus Dmitri Medvedev a atras atenţia că dezvoltarea societăţii nu se poate plăti cu preţul vieţilor omeneşti. Activiştii opoziţiei au avertizat, în schimb, că ţara trăieşte o noua perioadă de opresiuni ce seamănă cu epoca stalinistă.
Manifestaţiile au început ieri când activiştii şi familiile victimelor erei sovietice s-au adunat în umbra fostului sediu KGB, Lubyanka, pentru a citi numele şi soarta a celor 3000 de persoane ucise în timpul regimului stalinist. Ceremonia a fost deschisă de către Vladimir Lukin, avocatul poporului pentru drepturile omului în Rusia: „Abanin Fyodor Stepanovich, 53 de ani, membru al celui de-al şaptelea Congres Sovietic, împuşcat pe data de 14 septembrie 1937. Abdullayev Faiza, 39 de ani, reprezentantul fermei agricole colective Faizuima Khadzhayev, împuşcat în data de 20 iunie 1938.”
În perioada Marii Terori Staliniste din 1937-1938, au fost arestate peste 1.5 milioane de persoane şi alte 600.000 au fost împuşcate. Numai la Moscova au fost executate peste 30.000 de persoane. Cei ale căror nume au fost citite din faţa clădirii Lubyanka proveneau din întreaga societate, de la muncitori agricoli la artişti de la Teatrul Bolșoi. În jur de 15-30 de milioane de persoane au suferit de pe urma represiunii sovietice.
Elena Silvesterova, care a venit la ceremonia de la Lubyanka pentru comemorarea tatălui ei, a declarat emoţionată: „Vin aici de trei ani pentru a-mi aminti de acei oameni nevinovați care au fost executaţi - taţii şi mamele noastre moarte. Şi pentru a vorbi despre tatăl meu. Era un bun arhitect. A fost împuşcat în 1942, pe întâi aprilie. A plecat în război ca voluntar, pentru a reconstrui poduri cu brigăzile de construcţie. L-au împuşcat pentru că a lăudat armata fascistă germană.” Silvesterova a aflat adevărul despre soarta tatălui ei numai după căderea Uniunii Sovietice în 1991: „Mama nu mi-a spus nimic despre cele întâmplate. Îmi zicea că tata a dispărut şi am trăit cu această convingere până când preşedintele Yeltsin a făcut publice arhivele. Nici nu ştiam anul naşterii lui pentru că nu aveam voie să vorbim despre el în familie.”
Comemorările se desfășoară de obicei în liniște, în prezența activiştilor şi a rudelor. Dar în acest an preşedintele Dmitri Medvedev, într-o postare video pe site-ul oficial al Kremlinului, a vorbit despre ororile represiunii sovietice şi i-a condamnat pe cei care continuă să apere regimul stalinist: „Milioane de persoane au murit din cauza terorii şi ale falselor acuzaţii. Le-au fost furate drepturile, până şi dreptul la o înmormântare decentă. Şi pentru mulţi ani au fost uitaţi de istorie. Şi totuşi mai auzim afirmaţii cum că milioanele de victime pot fi justificate de nişte înalte ţeluri statale. Sunt convins că nicio dezvoltare, nici un succes or ambiţie a unei ţări nu poate fi atinsă cu preţul durerii şi pierderilor umane.” Liderul rus a atras atenţia că într-un sondaj de acum doi ani 90% dintre tineri nu au putut numi nicio victimă a represiunii staliniste.
Aprecierea acestei zile de către Medvedev e stranie, spune Alyona Kozlova, reprezentanta organizaţiei care se ocupă de documentarea represiunii sovietice. Vladimir Putin când era preşedinte nu a dat atâta atenţie acestei zile, a mai adăugat ea.
În ultimii ani oficialitățile de la Kremlin au încercat să blocheze cercetarea crimelor staliniste, iar Stalin a fost reevaluat într-un mod pozitiv la televiziune şi în cărţile de istorie. Numele lui Stalin a reapărut recent în staţia de metrou Kurskaya. „Ceea ce a spus Medvedev este contrar cu atmosfera de la arhive, de la instituţiile publice şi cu opinia publică care este influenţată de autoritatea lui Stalin. Atmosfera generală pare că se întoarce spre Stalin, dar preşedintele spune lucruri progresive.”
Kozlova a mai spus ca statul nu a fost de ajutor în aflarea numărului real al victimelor din perioada sovietică: „Azi au fost publicate cam trei milioane de nume. Este doar o zecime din ceea ce trebuie făcut. Imaginaţi-vă că au trecut 20 de ani de la perestroika şi socotiţi de câţi ani avem nevoie la această viteză, la câţi zeci de ani avem nevoie să facem măcar jumătate din treabă.”
În blogul său Medvedev spune că Rusia are nevoie de un muzeu de mari dimensiuni dedicat victimelor. Acum există doar un mic muzeu al Gulagului, ascuns după un magazin Marc Jacobs, într-o Moscovă vizitată de mai mulţi turişti străini decât de ruşi.
Comunitatea care luptă pentru drepturile umane în Rusia spune că – în ciuda cuvintelor lui Medvedev - guvernul devine tot mai dispus să oprime în numele statului şi că sunt tot mai mulţi deţinuţi politici şi atacuri asupra celor care se opun statului. Comunitatea a fost lovită de un număr de crime şocante anul trecut. Nici unul dintre aceste cazuri nu a fost rezolvat. Maksharip Aushev, un activist din Ingushetia a fost ucis duminica trecută iar Natalia Estemirova care lucra pentru organizaţia Memorial pe tema răpirilor în Caucazul de Nord, a fost răpită şi omorâtă în iulie.
Directorul organizației Memorial, Oleg Orlov a fost dat în judecată de preşedintele cecen, Ramzan Kadyrov, după ce acesta a spus că Kadyrov e responsabil pentru moartea Estemirovei. Orlov a pierdut procesul şi a fost amendat cu 20.000 de ruble.
Mai mulţi jurnalişti care au scris articole împotriva Kremlinului au fost atacaţi, cel mai cunoscut caz fiind al jurnalistei Anna Politovskaya de la Novaya Gazeta, ucisă în 2006.
În ultimele săptămâni, o grupare tineretului, susţinută de Kremlin, Nashi, l-a hărţuit pe fostul disident Alexander Podrabinek după ce acesta a scris un articol în care ataca cenzura aplicată numelui unui restaurant care se numea Anti-Sovietic. Oficialitățile oraşului au obligat restaurantul să-şi schimbe numele pentru că ar fi insultat veteranii sovietici. Gruparea Nashi a dat în judecată patru ziare internaţionale fiindcă acestea au asemănat grupul pro-Kremlin cu tineretul nazist, cu bandiţi şi cu naţionalişti.
O demonstraţie de protest împotriva deţinuţilor politici din Rusia nouă va avea loc în centrul Moscovei vinerea viitoare. Ţara nu se confruntă cu represiune stalinistă, a spus Anna Karetnika, una dintre organizatoare, dar există o amintire de stagnare din perioada lui Leonid Brezhnev: „Deţinuţii politici au apărut odată cu venirea lui Putin. Cred că doar cazul lui Sutyagin a început înainte de sosirea lui Putin. Acum în perioada lui Putin şi Medvedev au apărut noi categorii: musulmanii, bolşevicii, cazul Yukos care este rejudecat acum. Mai sunt activiştii pentru drepturile umane, jurnaliştii. Există o largă paletă de oameni care sunt uniţi de un singur lucru: sunt condamnaţi pentru activitatea lor politică iar în spatele măsurilor represive luate împotriva lor se ascund motive politice guvernamentale.”
Manifestaţiile au început ieri când activiştii şi familiile victimelor erei sovietice s-au adunat în umbra fostului sediu KGB, Lubyanka, pentru a citi numele şi soarta a celor 3000 de persoane ucise în timpul regimului stalinist. Ceremonia a fost deschisă de către Vladimir Lukin, avocatul poporului pentru drepturile omului în Rusia: „Abanin Fyodor Stepanovich, 53 de ani, membru al celui de-al şaptelea Congres Sovietic, împuşcat pe data de 14 septembrie 1937. Abdullayev Faiza, 39 de ani, reprezentantul fermei agricole colective Faizuima Khadzhayev, împuşcat în data de 20 iunie 1938.”
În perioada Marii Terori Staliniste din 1937-1938, au fost arestate peste 1.5 milioane de persoane şi alte 600.000 au fost împuşcate. Numai la Moscova au fost executate peste 30.000 de persoane. Cei ale căror nume au fost citite din faţa clădirii Lubyanka proveneau din întreaga societate, de la muncitori agricoli la artişti de la Teatrul Bolșoi. În jur de 15-30 de milioane de persoane au suferit de pe urma represiunii sovietice.
Elena Silvesterova, care a venit la ceremonia de la Lubyanka pentru comemorarea tatălui ei, a declarat emoţionată: „Vin aici de trei ani pentru a-mi aminti de acei oameni nevinovați care au fost executaţi - taţii şi mamele noastre moarte. Şi pentru a vorbi despre tatăl meu. Era un bun arhitect. A fost împuşcat în 1942, pe întâi aprilie. A plecat în război ca voluntar, pentru a reconstrui poduri cu brigăzile de construcţie. L-au împuşcat pentru că a lăudat armata fascistă germană.” Silvesterova a aflat adevărul despre soarta tatălui ei numai după căderea Uniunii Sovietice în 1991: „Mama nu mi-a spus nimic despre cele întâmplate. Îmi zicea că tata a dispărut şi am trăit cu această convingere până când preşedintele Yeltsin a făcut publice arhivele. Nici nu ştiam anul naşterii lui pentru că nu aveam voie să vorbim despre el în familie.”
Comemorările se desfășoară de obicei în liniște, în prezența activiştilor şi a rudelor. Dar în acest an preşedintele Dmitri Medvedev, într-o postare video pe site-ul oficial al Kremlinului, a vorbit despre ororile represiunii sovietice şi i-a condamnat pe cei care continuă să apere regimul stalinist: „Milioane de persoane au murit din cauza terorii şi ale falselor acuzaţii. Le-au fost furate drepturile, până şi dreptul la o înmormântare decentă. Şi pentru mulţi ani au fost uitaţi de istorie. Şi totuşi mai auzim afirmaţii cum că milioanele de victime pot fi justificate de nişte înalte ţeluri statale. Sunt convins că nicio dezvoltare, nici un succes or ambiţie a unei ţări nu poate fi atinsă cu preţul durerii şi pierderilor umane.” Liderul rus a atras atenţia că într-un sondaj de acum doi ani 90% dintre tineri nu au putut numi nicio victimă a represiunii staliniste.
Aprecierea acestei zile de către Medvedev e stranie, spune Alyona Kozlova, reprezentanta organizaţiei care se ocupă de documentarea represiunii sovietice. Vladimir Putin când era preşedinte nu a dat atâta atenţie acestei zile, a mai adăugat ea.
În ultimii ani oficialitățile de la Kremlin au încercat să blocheze cercetarea crimelor staliniste, iar Stalin a fost reevaluat într-un mod pozitiv la televiziune şi în cărţile de istorie. Numele lui Stalin a reapărut recent în staţia de metrou Kurskaya. „Ceea ce a spus Medvedev este contrar cu atmosfera de la arhive, de la instituţiile publice şi cu opinia publică care este influenţată de autoritatea lui Stalin. Atmosfera generală pare că se întoarce spre Stalin, dar preşedintele spune lucruri progresive.”
Kozlova a mai spus ca statul nu a fost de ajutor în aflarea numărului real al victimelor din perioada sovietică: „Azi au fost publicate cam trei milioane de nume. Este doar o zecime din ceea ce trebuie făcut. Imaginaţi-vă că au trecut 20 de ani de la perestroika şi socotiţi de câţi ani avem nevoie la această viteză, la câţi zeci de ani avem nevoie să facem măcar jumătate din treabă.”
În blogul său Medvedev spune că Rusia are nevoie de un muzeu de mari dimensiuni dedicat victimelor. Acum există doar un mic muzeu al Gulagului, ascuns după un magazin Marc Jacobs, într-o Moscovă vizitată de mai mulţi turişti străini decât de ruşi.
Comunitatea care luptă pentru drepturile umane în Rusia spune că – în ciuda cuvintelor lui Medvedev - guvernul devine tot mai dispus să oprime în numele statului şi că sunt tot mai mulţi deţinuţi politici şi atacuri asupra celor care se opun statului. Comunitatea a fost lovită de un număr de crime şocante anul trecut. Nici unul dintre aceste cazuri nu a fost rezolvat. Maksharip Aushev, un activist din Ingushetia a fost ucis duminica trecută iar Natalia Estemirova care lucra pentru organizaţia Memorial pe tema răpirilor în Caucazul de Nord, a fost răpită şi omorâtă în iulie.
Directorul organizației Memorial, Oleg Orlov a fost dat în judecată de preşedintele cecen, Ramzan Kadyrov, după ce acesta a spus că Kadyrov e responsabil pentru moartea Estemirovei. Orlov a pierdut procesul şi a fost amendat cu 20.000 de ruble.
Mai mulţi jurnalişti care au scris articole împotriva Kremlinului au fost atacaţi, cel mai cunoscut caz fiind al jurnalistei Anna Politovskaya de la Novaya Gazeta, ucisă în 2006.
În ultimele săptămâni, o grupare tineretului, susţinută de Kremlin, Nashi, l-a hărţuit pe fostul disident Alexander Podrabinek după ce acesta a scris un articol în care ataca cenzura aplicată numelui unui restaurant care se numea Anti-Sovietic. Oficialitățile oraşului au obligat restaurantul să-şi schimbe numele pentru că ar fi insultat veteranii sovietici. Gruparea Nashi a dat în judecată patru ziare internaţionale fiindcă acestea au asemănat grupul pro-Kremlin cu tineretul nazist, cu bandiţi şi cu naţionalişti.
O demonstraţie de protest împotriva deţinuţilor politici din Rusia nouă va avea loc în centrul Moscovei vinerea viitoare. Ţara nu se confruntă cu represiune stalinistă, a spus Anna Karetnika, una dintre organizatoare, dar există o amintire de stagnare din perioada lui Leonid Brezhnev: „Deţinuţii politici au apărut odată cu venirea lui Putin. Cred că doar cazul lui Sutyagin a început înainte de sosirea lui Putin. Acum în perioada lui Putin şi Medvedev au apărut noi categorii: musulmanii, bolşevicii, cazul Yukos care este rejudecat acum. Mai sunt activiştii pentru drepturile umane, jurnaliştii. Există o largă paletă de oameni care sunt uniţi de un singur lucru: sunt condamnaţi pentru activitatea lor politică iar în spatele măsurilor represive luate împotriva lor se ascund motive politice guvernamentale.”
