Linkuri accesibilitate

Consiliul European: îmblînzirea lui Klaus, eliminarea lui Blair


Jose Manuel Barroso
Jose Manuel Barroso

Premierul olandez Balkenende favorit la funcţia de preşedinte al UE

La summit-ul început ieri la Bruxelles, liderii Uniunii Europene au ajuns la un compromis cu Cehia, care poate înlătura ultimul obstacol în calea adoptării Tratatului de la Lisabona. Tratatul este menit să modernizeze instituţiile unionale şi să creeze funcţiile de preşedinte şi ministru de externe al Uniunii Europene. Relatarea primită de la corespondentul Europei Libere, Ahto Lobjakas este rezumată de Alexandru Eftode.

Liderii europeni au acceptat joi seara cererea preşedintelui ceh Vaclav Klaus ca ţara sa să se poată abate de la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, parte a Tratatului de la Lisabona. Klaus a cerut scutirea pentru Cehia ca să o pună la adăpost de posibile solicitări de redobândire a proprietăţilor din partea germanilor expulzaţi din fosta Cehoslovacie după cel de-al doilea război mondial.

Felul cum a forţat Klaus mâna Uniunii Europene a provocat consternare la Bruxelles. După ce liderii europeni i-au făcut pe plac lui Klaus la întâlnirea de aseară, preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso a spus că scutirea Cehiei s-a făcut în interesul mai mare al binelui comun. Barosso a mai spus că, personal, nu-i plac asemenea abateri: „Ar fi mult mai bine dacă toate ţările Uniunii Europene aderă la Carta Drepturilor Fundamentale. Uneori este însă nevoie de unele concesii şi de recunoaşterea diversităţii statelor şi cetăţenilor Europei”.

Curtea Constituţională de la Praga urmează să se pronunţe săptămâna viitoare dacă Tratatul de la Lisabona poate fi ratificat de Cehia. Chiar şi dacă avizul va fi pozitiv, nu este o garanţie că încăpăţânatul preşedinte Klaus va promulga tratatul.

Un fel de înlocuitor pentru Constituţia Europeană respinsă în trecut la referendumuri în Franţa şi Olanda, noul document are menirea să simplifice procesul de luare a deciziilor într-o Uniune Europeană extinsă, care numără astăzi 27 de membri. În afară de o nouă procedură de vot calibrată la mărimea fiecărei ţări membre, Tratatul prevede crearea, pentru prima dată, a postului de preşedinte al Uniunii. Favoritul pentru acest post pare a fi astăzi premierul olandez Jan Peter Balkenende, după ce fostul premier laburist britanic Tony Blair n-a reuşit să primească sprijinul socialiştilor europeni.

Actualul premier britanic Gordon Brown a făcut intens lobby pentru compatriotul său, spunînd că Uniunea Europeană are nevoie de un lider puternic cu reputaţie globală. Dar ministrul de externe al micului Luxembourg, socialistul Jean Asselborn a spus aseară că Blair este ca şi scos din joc din cauza cooperării strânse cu fostul preşedinte american George Bush la invadarea Irakului, în timp ce opiniile în Uniunea Europeană pe această temă erau profund divizate. "Există o legătură, care va rămâne şi pentru generaţiile viitoare între Iraq, Bush şi Tony Blair. Aşa că nu-i deloc uşor", a spus ministrul de externe din Luxembourg.

Dar nici şansele şefului său direct, ale premierului luxembourghez Jean-Claude Juncker nu-s mai bune. Deşi fusese în cărţi la început, Juncker a fost eliminat de preşedintele francez Nicolas Sarkozy care l-a criticat pentru realizările modeste ca lider al „eurogrupului”, cele 16 ţări europene care au adoptat moneda unică europeană.

Aşa încât, cel mai bine plasat pare a fi Balkenende, premierul conservator al Olandei care se bucură de sprijinul cancelarei germane Angela Merkel.

Pentru funcţia de ministru european de externe creată prin Tratatul de la Lisabona mulţi îl văd ca favorit pe ministrul de externe britanic David Miliband. Chiar dacă Miliband însuşi declarase mai demult că nu este interesat, se crede că a făcut-o pentru a nu-l scoate din cursa prezidenţială pe Tony Blair.
  • 16x9 Image

    Alexandru Eftode

    Fac jurnalism din 1997, specializat la început în crimă, apoi în politică - o evoluție, ar spune unii, în firea lucrurilor... Am condus biroul din Chișinău al Europei Libere când R. Moldova apărea lumii ca prima țară post-comunistă unde la putere erau aleși democratic ... comuniștii. Din management, m-am întors în jurnalismul pur, apoi iar în management, dar nu m-am despărțit o zi de Europa Liberă. Conduc redacția pentru R. Moldova, incluzând biroul din Chișinău, într-o altă perioadă de zbucium post-sovietic. Și atunci, și acum integritatea jurnalistică este mai importantă ca oricând.

XS
SM
MD
LG