Vasile Botnaru l-a intrebat pe presedintele trustului de presa “Jurnal” Val Butnaru, cu ocazia implinirii a zece ani de la lansarea revistei «Jurnal de Chisinau», ce a invatat dupa un deceniu de management de presa in conditiile specifice ale Republicii Moldova, precedat de lunga-i experienta de participare la cunoscute proiecte de media si nu doar.
Val Butnaru: Am invatat ca se poate chiar si aici. Am invatat ca, atunci cind pare ca totul este impotriva ta, cind cea mai buna solutie ar fi sa pleci, asa cum au facut-o multi, este cazul sa ramii, sa continui si pina la urma se dovedeste ca eforturile nu au fost zadarnice.
Vasile Botnaru: Esti cunoscut si ca scriitor, dramaturg, scenarist, un «fac de toate» in domeniul intelectual. Asta te incurca sau te ajuta in munca ta de baza de «mogul»?
Val Butnaru: Asta ma dezaspereaza, fiindca pina la urma am sa ajung, deja am ajuns, dar am sa ajung sa constat cu toata luciditatea ca mi-am irosit viata risipindu-ma pe mai multe directii. Sa fi ramas fie in teatru, fie in scrisul romancier, fie doar in ziaristica, cred ca as fi putut face ceva ca lumea.
Vasile Botnaru: Dar atunci nu am fi avut “Jurnal TV”, nu am fi avut “Jurnal de Chisnau”. Ai acest sentiment ca fara tine nu se poate?
Val Butnaru: Nu, nu am sentimentul acesta. Ma bucura altceva ca imi spun colegii ca fara mine nu se poate. Eu cred ca ei exagereaza.
Vasile Botnaru: Relatia cu puterea, este o problema pe care in Republica Moldova nu am rezolvat-o deontologic, in primul rind, si acum avem o alta ocazie sa verificam principiile de functionare. Cum le-ai formula?
Val Butnaru: Relatia cu puterea trebuie tratata calm si rezervat. Noi am fost un pic inflamati ultimii opt ani. Inteleg ca sa traiesti sub dictatura nu poti sta indiferent. Dar asa cum procedeaza presa in toata lumea – informeaza despre ceea ce face puterea si cind ea fie ca iroseste banul public, fie ca isi face de cap, este taxata – la fel trebuie sa procedam si noi. Asa vom proceda si cu actuala putere. Eu nu vad o problema in relatia noastra cu puterea. Noi i-am avertizat de foarte mult timp ca in cazul in care vin la putere, vor avea acelasi tratament pe care l-au avut comunistii, ba poate chiar vom fi mai rigurosi si mult mai exigenti.
Vasile Botnaru: Noii, democratii, sint mai receptivi, au o reactie mai civilizata?
Val Butnaru: Mi se pare categoric da, din simplul motiv ca ei citesc presa, se uita la televizor si asculta posturile noastre de radio, in momentul in care reactioneaza - nu conteaza cum reactioneaza, dar reactioneaza, vor sa intre in dialog, si par a fi interesati de viata societatii noastre - mie mi se pare categoric, este o diferenta extraordinar de mare.
Vasile Botnaru: Scriitorul Val Butnaru declara recent intr-un interviu acordat pentru Jurnal TV ca are impresia ca tara asta a pierdut 20 de ani fara sa isi gaseasca identitatea. De acum incolo crezi ca se va porni de la un punct zero?
Val Butnaru: Noi intotdeauna, basarabenii in special, am avut aceste sperante sau cel putin intelectualii care au facut parte din aceasta populatie, ca au existat multe puncte de cotitura in istoria noastra. Dupa 1812 - deci peste trei ani vor fi 200 de ani de ocupatie ruseasca – am avut aceste iluzii si aceste sperante. Mi se pare ca ele intotdeauna s-au dovedit a fi daca nu desarte, atunci cel putin exagerate. Si bineinteles ca acum iarasi trebuie sa speram. Dar nu cred ca intr-un timp rapid cel putin pentru generatia noastra, Vasile, sa putem sa vedem aceasta schimbare pe care ne-o dorim.
Val Butnaru: Am invatat ca se poate chiar si aici. Am invatat ca, atunci cind pare ca totul este impotriva ta, cind cea mai buna solutie ar fi sa pleci, asa cum au facut-o multi, este cazul sa ramii, sa continui si pina la urma se dovedeste ca eforturile nu au fost zadarnice.
Vasile Botnaru: Esti cunoscut si ca scriitor, dramaturg, scenarist, un «fac de toate» in domeniul intelectual. Asta te incurca sau te ajuta in munca ta de baza de «mogul»?
Val Butnaru: Asta ma dezaspereaza, fiindca pina la urma am sa ajung, deja am ajuns, dar am sa ajung sa constat cu toata luciditatea ca mi-am irosit viata risipindu-ma pe mai multe directii. Sa fi ramas fie in teatru, fie in scrisul romancier, fie doar in ziaristica, cred ca as fi putut face ceva ca lumea.
Vasile Botnaru: Dar atunci nu am fi avut “Jurnal TV”, nu am fi avut “Jurnal de Chisnau”. Ai acest sentiment ca fara tine nu se poate?
Val Butnaru: Nu, nu am sentimentul acesta. Ma bucura altceva ca imi spun colegii ca fara mine nu se poate. Eu cred ca ei exagereaza.
Vasile Botnaru: Relatia cu puterea, este o problema pe care in Republica Moldova nu am rezolvat-o deontologic, in primul rind, si acum avem o alta ocazie sa verificam principiile de functionare. Cum le-ai formula?
Val Butnaru: Relatia cu puterea trebuie tratata calm si rezervat. Noi am fost un pic inflamati ultimii opt ani. Inteleg ca sa traiesti sub dictatura nu poti sta indiferent. Dar asa cum procedeaza presa in toata lumea – informeaza despre ceea ce face puterea si cind ea fie ca iroseste banul public, fie ca isi face de cap, este taxata – la fel trebuie sa procedam si noi. Asa vom proceda si cu actuala putere. Eu nu vad o problema in relatia noastra cu puterea. Noi i-am avertizat de foarte mult timp ca in cazul in care vin la putere, vor avea acelasi tratament pe care l-au avut comunistii, ba poate chiar vom fi mai rigurosi si mult mai exigenti.
Vasile Botnaru: Noii, democratii, sint mai receptivi, au o reactie mai civilizata?
Val Butnaru: Mi se pare categoric da, din simplul motiv ca ei citesc presa, se uita la televizor si asculta posturile noastre de radio, in momentul in care reactioneaza - nu conteaza cum reactioneaza, dar reactioneaza, vor sa intre in dialog, si par a fi interesati de viata societatii noastre - mie mi se pare categoric, este o diferenta extraordinar de mare.
Vasile Botnaru: Scriitorul Val Butnaru declara recent intr-un interviu acordat pentru Jurnal TV ca are impresia ca tara asta a pierdut 20 de ani fara sa isi gaseasca identitatea. De acum incolo crezi ca se va porni de la un punct zero?
Val Butnaru: Noi intotdeauna, basarabenii in special, am avut aceste sperante sau cel putin intelectualii care au facut parte din aceasta populatie, ca au existat multe puncte de cotitura in istoria noastra. Dupa 1812 - deci peste trei ani vor fi 200 de ani de ocupatie ruseasca – am avut aceste iluzii si aceste sperante. Mi se pare ca ele intotdeauna s-au dovedit a fi daca nu desarte, atunci cel putin exagerate. Si bineinteles ca acum iarasi trebuie sa speram. Dar nu cred ca intr-un timp rapid cel putin pentru generatia noastra, Vasile, sa putem sa vedem aceasta schimbare pe care ne-o dorim.
