După stoparea, în 2007, a exportului în România de ouă şi carne de pui din Republica Moldova, şi după interzicerea în 2008 a exportului de miere în Uniunea Europeană, Moldova nu mai exportă nici un produs alimentar de origine animală pe piaţa comunitară. Specialiştii evită să facă prognoze când ar putea fi redeschis exportul în UE însă apreciază că în domeniu a demarat un intens proces de modernizare.
Pentru a avea acces la consumatorul european, produsele de origine animală trebuie să corespundă mai multor criterii, la fel ca şi tot procesul de producere a lor. O parte din această responsabilitate revine instituţiilor de stat, care trebuie să-şi pună la punct laboratoarele de expertiză a calităţii şi, de fapt, întreg sistemul de certificare, iar a doua – înşişi producătorilor.
Cu sprijinul Uniunii Europene din 2002 şi până în prezent, Centrul republican de diagnostic veterinar îşi îmbunătăţeşte capacităţile de lucru, echipamentul şi specialiştii ca într-un final să obţină acreditare internaţională astfel ca certificatele de calitate eliberate aici să fie recunoscute şi pe piaţa europeană. Acum centrul expertizează produse ce se livrează pe piaţa internă şi în CSI.
În aceste zile specialiştii centrului îşi perfecţionează abilităţile de lucru cu un set nou de aparate de testare, procurate în cadrul unui proiect de aproape 2 milioane de euro al Comisiei Europene.
Experţii spun că laboratoarelor din România le-a luat cam 3-5 ani de paşi consecvenţi de modernizare ca să obţină acreditare pentru export în UE. Cât ar dura în cazul Moldovei? Experţii evită să facă prognoze dar spun că iniţial se va solicita acreditarea pe etape a unor verigi din lanţul de certificare a produselor de origine animală.
Maximilian Dragan, expert în domeniul securităţii alimentare în cadrul unui proiect finanţat de Comisia Europeană: „Vom solicita nu acreditarea întregului laborator, ci vom selecta acele metode care ne permit să ne prezentăm în mod corect şi bine pregătiţi la auditul care va avea loc. Laboratoarele sunt doar un instrument în întregul sistem de inspecţie şi certificare. Un lucru important este construcţia instituţională. Partenerii din UE doresc garanţii din partea instituţiilor abilitate din ţara exportatoare cum că aceste produse sunt conforme cu cerinţele stabilite”.
„Important este faptul că există producători care doresc să exporte produse pe piaţa europeană. Ei trebuie să ştie că obţinerea dreptului de export într-o ţară UE depinde foarte mult şi de producători”, spune Speranţa Olaru, manager de proiecte la Delegaţia Comisiei Europene în Moldova: „Depinde în primul rând de producător. Dacă producătorul vrea să exporte, atunci el va îndeplini toate condiţiile necesare ca unitatea lui de procesare să îndeplinească condiţiile UE. În afară de faptul că sistemul de control din RM în ce priveşte siguranţa produselor de origine animalieră trebuie să fie la nivel, trebuie să menţionăm că înainte de a primi dreptul de a obţine dreptul de export într-o ţară terţă, va veni din nou DGSANKO, Directoratul pentru sănătatea animalelor şi protecţia consumatorilor, va merge la fiecare din întreprinderile care au depus cerere că vor să exporte, fiecare producător în parte va fi evaluat. Să fie clar că faptul că vor fi întrunite condiţiile ce ţin de legislaţie, vor fi la punct testele de laborator şi certificatele, nu înseamnă că toţi vor putea exporta. Depinde şi de producător. Se va începe de la edificiu, igienă etc. În primul rând depinde de producător. Principalul este că am înţeles că există oameni care vor să exporte şi din acest motiv Moldova a şi aplicat pentru a obţine dreptul de ţară terţă de export”.
În prezent, potenţialul de export al produselor de origine animală îl constituie ouăle şi carnea de pui. Carnea de porc produsă în Moldova este consumată de piaţa internă, iar carne de vită aproape că nu se produce pe cale industrială.
Pentru a avea acces la consumatorul european, produsele de origine animală trebuie să corespundă mai multor criterii, la fel ca şi tot procesul de producere a lor. O parte din această responsabilitate revine instituţiilor de stat, care trebuie să-şi pună la punct laboratoarele de expertiză a calităţii şi, de fapt, întreg sistemul de certificare, iar a doua – înşişi producătorilor.
Cu sprijinul Uniunii Europene din 2002 şi până în prezent, Centrul republican de diagnostic veterinar îşi îmbunătăţeşte capacităţile de lucru, echipamentul şi specialiştii ca într-un final să obţină acreditare internaţională astfel ca certificatele de calitate eliberate aici să fie recunoscute şi pe piaţa europeană. Acum centrul expertizează produse ce se livrează pe piaţa internă şi în CSI.
În aceste zile specialiştii centrului îşi perfecţionează abilităţile de lucru cu un set nou de aparate de testare, procurate în cadrul unui proiect de aproape 2 milioane de euro al Comisiei Europene.
Experţii spun că laboratoarelor din România le-a luat cam 3-5 ani de paşi consecvenţi de modernizare ca să obţină acreditare pentru export în UE. Cât ar dura în cazul Moldovei? Experţii evită să facă prognoze dar spun că iniţial se va solicita acreditarea pe etape a unor verigi din lanţul de certificare a produselor de origine animală.
Maximilian Dragan, expert în domeniul securităţii alimentare în cadrul unui proiect finanţat de Comisia Europeană: „Vom solicita nu acreditarea întregului laborator, ci vom selecta acele metode care ne permit să ne prezentăm în mod corect şi bine pregătiţi la auditul care va avea loc. Laboratoarele sunt doar un instrument în întregul sistem de inspecţie şi certificare. Un lucru important este construcţia instituţională. Partenerii din UE doresc garanţii din partea instituţiilor abilitate din ţara exportatoare cum că aceste produse sunt conforme cu cerinţele stabilite”.
„Important este faptul că există producători care doresc să exporte produse pe piaţa europeană. Ei trebuie să ştie că obţinerea dreptului de export într-o ţară UE depinde foarte mult şi de producători”, spune Speranţa Olaru, manager de proiecte la Delegaţia Comisiei Europene în Moldova: „Depinde în primul rând de producător. Dacă producătorul vrea să exporte, atunci el va îndeplini toate condiţiile necesare ca unitatea lui de procesare să îndeplinească condiţiile UE. În afară de faptul că sistemul de control din RM în ce priveşte siguranţa produselor de origine animalieră trebuie să fie la nivel, trebuie să menţionăm că înainte de a primi dreptul de a obţine dreptul de export într-o ţară terţă, va veni din nou DGSANKO, Directoratul pentru sănătatea animalelor şi protecţia consumatorilor, va merge la fiecare din întreprinderile care au depus cerere că vor să exporte, fiecare producător în parte va fi evaluat. Să fie clar că faptul că vor fi întrunite condiţiile ce ţin de legislaţie, vor fi la punct testele de laborator şi certificatele, nu înseamnă că toţi vor putea exporta. Depinde şi de producător. Se va începe de la edificiu, igienă etc. În primul rând depinde de producător. Principalul este că am înţeles că există oameni care vor să exporte şi din acest motiv Moldova a şi aplicat pentru a obţine dreptul de ţară terţă de export”.
În prezent, potenţialul de export al produselor de origine animală îl constituie ouăle şi carnea de pui. Carnea de porc produsă în Moldova este consumată de piaţa internă, iar carne de vită aproape că nu se produce pe cale industrială.
