În fiecare sâmbătă, de patru luni de zile, mamele celor ucişi în protestele post-electorale din Iran se adună într-un parc din Teheran. Cea mai cunoscută este Parvin Fahimi. Fiul ei, Sohrab Arabi, a fost împuşcat mortal în zilele de după alegeri, în împrejurări neclare. Iranienii îi spun, simplu, „mama lui Sohrab”.
Corespondenta EL Libere Golnaz Esfandiari a vorbit cu mama lui Sohrab la telefon. A găsit-o supărată de un eveniment recent. Trei participanţi la protestele din vară au murit în arestul poliţiei. Opoziţia şi opinia publică au cerut investigarea deceselor, dar mai mulţi oameni ai puterii n-au fost de acord, spunînd că protestele ar trebui uitate.
Mama lui Sohrab spune că asemenea îndemnuri la reconciliere, mai precis la muşamalizare, o scot din fire. Ea nu s-a împăcat şi nu se va împăca niciodată cu cei care i-au ucis fiul. Cum poţi ucide nişte copii pentru că demonstrează paşnic, pentru că vor înapoi voturile furate? – se întreabă Parvin Fahimi.
Fiul ei a dispărut la data de 15 iunie, la trei zile după alegerile prezidenţiale contestate, câştigate până la urmă din nou de Mahmud Ahmadinejad. Parvin a fost informată atunci că Sohrab a fost arestat. Apoi, însă, vreme de câteva săptămâni, n-a mai reuşit să afle nimic. Iar la 11 iulie, i-au spus că e mort.
Până în ziua de astăzi, n-a putut afla se s-a întâmplat.
Poliţia i-a spus că Sohrab a fost împuşcat de la o distanţă de 3 până la 15 metri. O propoziţie care sună foarte precis, dar nu spune nimic. Cine l-a împuşcat? De ce? A murit pe loc, sau la spital?
Parvin l-a văzut ultima dată pe Sohrab în dimineaţa zilei când a dispărut. 15 iunie. Mama şi fiul, ambii suporteri ai candidatului reformist Mir Hossein Musavi, au ieşit pe străzile Teheranului împreună cu sute de mii de alţi iranieni, indignaţi de ceea ce socoteau a fi alegeri falsificate. În mulţime, s-au pierdut unul de celălalt. Mama s-a întors acasă şi l-a aşteptat pe Sohrab. Văzînd că nu mai vine, ştiind ce se întâmplă în oraş, a mers direct la închisoarea Evin, unde se spunea că se află mulţi dintre cei arestaţi la proteste. Nu l-a găsit la Evin. În zilele şi săptămânile care au urmat, a mers zilnic la procuratură şi la poliţie. A bătut la toate uşile de unde putea să vină un răspuns, dar n-a aflat nimic.
Pe 11 iulie, fratele lui Sohrab a adus acasă vestea, identificînd fotografia fratelui printre zecile de morţi de după proteste. Înmormântarea a fost două zile mai târziu. La înmormântare n-au fost numai lacrimi. Mama lui Sohrab a cerut socoteală ucigaşilor, şi continuă să facă acelaşi lucru şi acum, în ciuda presiunilor enorme ale autorităţilor asupra ei şi a familiei sale.
Parvin Fahimi a devenit o portavoce a mamelor îndoliate din Iran. O misiune pe care nu şi-a dorit-o. Dar odată ce soarta i-a dat-o, vrea s-o ducă până la capăt.
Corespondenta EL Libere Golnaz Esfandiari a vorbit cu mama lui Sohrab la telefon. A găsit-o supărată de un eveniment recent. Trei participanţi la protestele din vară au murit în arestul poliţiei. Opoziţia şi opinia publică au cerut investigarea deceselor, dar mai mulţi oameni ai puterii n-au fost de acord, spunînd că protestele ar trebui uitate.
Mama lui Sohrab spune că asemenea îndemnuri la reconciliere, mai precis la muşamalizare, o scot din fire. Ea nu s-a împăcat şi nu se va împăca niciodată cu cei care i-au ucis fiul. Cum poţi ucide nişte copii pentru că demonstrează paşnic, pentru că vor înapoi voturile furate? – se întreabă Parvin Fahimi.
Fiul ei a dispărut la data de 15 iunie, la trei zile după alegerile prezidenţiale contestate, câştigate până la urmă din nou de Mahmud Ahmadinejad. Parvin a fost informată atunci că Sohrab a fost arestat. Apoi, însă, vreme de câteva săptămâni, n-a mai reuşit să afle nimic. Iar la 11 iulie, i-au spus că e mort.
Până în ziua de astăzi, n-a putut afla se s-a întâmplat.
Poliţia i-a spus că Sohrab a fost împuşcat de la o distanţă de 3 până la 15 metri. O propoziţie care sună foarte precis, dar nu spune nimic. Cine l-a împuşcat? De ce? A murit pe loc, sau la spital?
Parvin l-a văzut ultima dată pe Sohrab în dimineaţa zilei când a dispărut. 15 iunie. Mama şi fiul, ambii suporteri ai candidatului reformist Mir Hossein Musavi, au ieşit pe străzile Teheranului împreună cu sute de mii de alţi iranieni, indignaţi de ceea ce socoteau a fi alegeri falsificate. În mulţime, s-au pierdut unul de celălalt. Mama s-a întors acasă şi l-a aşteptat pe Sohrab. Văzînd că nu mai vine, ştiind ce se întâmplă în oraş, a mers direct la închisoarea Evin, unde se spunea că se află mulţi dintre cei arestaţi la proteste. Nu l-a găsit la Evin. În zilele şi săptămânile care au urmat, a mers zilnic la procuratură şi la poliţie. A bătut la toate uşile de unde putea să vină un răspuns, dar n-a aflat nimic.
Pe 11 iulie, fratele lui Sohrab a adus acasă vestea, identificînd fotografia fratelui printre zecile de morţi de după proteste. Înmormântarea a fost două zile mai târziu. La înmormântare n-au fost numai lacrimi. Mama lui Sohrab a cerut socoteală ucigaşilor, şi continuă să facă acelaşi lucru şi acum, în ciuda presiunilor enorme ale autorităţilor asupra ei şi a familiei sale.
Parvin Fahimi a devenit o portavoce a mamelor îndoliate din Iran. O misiune pe care nu şi-a dorit-o. Dar odată ce soarta i-a dat-o, vrea s-o ducă până la capăt.