Decernarea premiului Nobel pentru literatură Hertei Müller a declanşat în Germania o adevărată explozie de bucurie. Din decembrie 1989, cînd s-a derulat revoluţia anti-ceauşistă, România nu a mai fost aşa de mediatizată ca şi acum. Toate canalele de radio-televiziune au acordat evenimentului un loc prioritar. Televiziunea publică, ZDF, de pildă, şi-a început jurnalul cu Herta Müller, a transmis o relatare despre decizia acordării Nobelului, apoi a difuzat un portret al autoarei şi un interviu cu unul dintre directorii programelor culturale.
Anunţul neaşteptat al Academiei Suedeze a sosit în Gemania ca un trăsnet. Într-o conferinţă de presă organizată ad-hoc la Berlin, Herta Müller era atît de emoţionată, încît nu găsea cuvintele: „Ştiu. Nici nu-mi vine să cred. Încă n-am conştientizat. Nu m-am aşteptat.“
Numeroase personalităţi oficale au ţinut s-o felicite pe scriitoarea germană, originară din România. Între acestea s-au aflat preşedintele Germaniei Köhler şi şefa guvernului Angela Merkel.
Laureatul german al Premiului Nobel pentru literatură, Günter Grass s-a arătat satisfăcut, calificînd-o pe Herta Müller, drept o „foarte bună scriitoare“.
Criticul litarar Iljoma Mangold, de la hebdomadarul „Die Zeit“, a elogiat-o pe Herta Müller ca o scriitoare care într-un mod extraordinar a reuşit să trateze experienţele totalitare şi dictatoriale dintr-o ţară din spatele cortinei de fier.
Într-un interviu difuzat de televiziunea ZDF, Herta Müller a explicat ce anume o determină să scrie mereu despre un trecut apăsător şi, de unii, sublimat: „A fost acel fascism nedepăşit care a jucat şi mai joacă un rol în biografia mea. Asta pentru că tatăl meu era în [batalioanele] SS şi pentru că acasă n-am aflat niciodată nimic despre această perioadă. Adică ceva critic.“
Presa germană dedică evenimentului un loc de frunte. Mai toate ziarele publică relatări, analize şi interviuri legate de acordarea Premiliului Nobel unei scriitoare născută într-o enclavă minoritară germană din Banat. Ernest Wichner, fost membru al Grupului de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat), astăzi director al Casei de literatură din Berlin, relatează în „Die Welt“ dintr-o perspectivă personală despre Herta Müller.
„Neue Zürcher Zeitung“ scrie că Müller „a izbutit să menţină trează memoria legată de regimurile dictatoriale răsăritene“ utilizînd în acest scop „o forţă poetică şi vehemenţă narativă” demnă de admirat.
Elogii similare se pot citi şi în „Frankfurter Allgemeine“, în „Süddeutsche Zeitung“ din München, în „Frankfurter Rundschau“ sau în „Die Tageszeitung“ (taz) din Berlin. „Mulţi dintre noi ar trebui s-o citim pe Herta Müller, conchide ziarul est-german, „Thüringer Allgemeine“, pentru că ea are ceva de spus despre ceea ce a fost şi ceea ce poate fi şi astăzi".
Anunţul neaşteptat al Academiei Suedeze a sosit în Gemania ca un trăsnet. Într-o conferinţă de presă organizată ad-hoc la Berlin, Herta Müller era atît de emoţionată, încît nu găsea cuvintele: „Ştiu. Nici nu-mi vine să cred. Încă n-am conştientizat. Nu m-am aşteptat.“
Numeroase personalităţi oficale au ţinut s-o felicite pe scriitoarea germană, originară din România. Între acestea s-au aflat preşedintele Germaniei Köhler şi şefa guvernului Angela Merkel.
Laureatul german al Premiului Nobel pentru literatură, Günter Grass s-a arătat satisfăcut, calificînd-o pe Herta Müller, drept o „foarte bună scriitoare“.
Criticul litarar Iljoma Mangold, de la hebdomadarul „Die Zeit“, a elogiat-o pe Herta Müller ca o scriitoare care într-un mod extraordinar a reuşit să trateze experienţele totalitare şi dictatoriale dintr-o ţară din spatele cortinei de fier.
Într-un interviu difuzat de televiziunea ZDF, Herta Müller a explicat ce anume o determină să scrie mereu despre un trecut apăsător şi, de unii, sublimat: „A fost acel fascism nedepăşit care a jucat şi mai joacă un rol în biografia mea. Asta pentru că tatăl meu era în [batalioanele] SS şi pentru că acasă n-am aflat niciodată nimic despre această perioadă. Adică ceva critic.“
Presa germană dedică evenimentului un loc de frunte. Mai toate ziarele publică relatări, analize şi interviuri legate de acordarea Premiliului Nobel unei scriitoare născută într-o enclavă minoritară germană din Banat. Ernest Wichner, fost membru al Grupului de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat), astăzi director al Casei de literatură din Berlin, relatează în „Die Welt“ dintr-o perspectivă personală despre Herta Müller.
„Neue Zürcher Zeitung“ scrie că Müller „a izbutit să menţină trează memoria legată de regimurile dictatoriale răsăritene“ utilizînd în acest scop „o forţă poetică şi vehemenţă narativă” demnă de admirat.
Elogii similare se pot citi şi în „Frankfurter Allgemeine“, în „Süddeutsche Zeitung“ din München, în „Frankfurter Rundschau“ sau în „Die Tageszeitung“ (taz) din Berlin. „Mulţi dintre noi ar trebui s-o citim pe Herta Müller, conchide ziarul est-german, „Thüringer Allgemeine“, pentru că ea are ceva de spus despre ceea ce a fost şi ceea ce poate fi şi astăzi".
