Ioan Itu aka Silent Strike e unul din puţinii artişti români care abordează muzica electronică. Despre acest gen muzical, şi despre preferinţele publicului românesc în materie de muzică modernă, în interviul pe care Silent Strike i l-a acordat lui Lucian Ştefănescu:
Lucian Ştefănescu: De ce muzică electronică? Aseară te-am surprins ieşind de la Festivalul George Enescu.... Există o legătură bineînţeles între cele două genuri. Ai venit însă din muzica electronică în muzica simfonică sau invers?
Silent Strike: Nu stiu dacă e o legătură numai cu muzica simfonică. Incerc să combin orice gen de muzică. De fapt, am pornit de la rock cînd eram mic şi am ascultat tot ce se poate, şi muzică clasică, şi jazz şi hip hop, şi am colaborat şi cu oameni din toate genurile asta şi am ajuns la ce e acum Silent Strike, nu cred că e neapărat muzică electronică strict, pentru exclusivişti. Sînt mulţi care ascultă doar muzică electronică sau doar rap etc.
LŞ: Tu eşti un muzician atipic, de fapt, pentru zilele astea în România, pentru că acolo există, cum ai spus, mai multe căprării, să le spunem aşa, rap, hip hop, rock, indie şi fiecare e doar în bisericuţa lui, fără să treacă dintr-o parte în alta ...
SS: Da, nu prea trec, e destul de greu. Chiar vorbeam ieri cu Matze, alt cunoscut din muzica electronică...
LŞ: Care a lucrat şi la "Europa Liberă", Cristian Stanciu...
SS: Da, Cristian Stanciu şi vorbeam de faza asta, că e greu un concert în care să combini toate genurile astea, pentru că nu ştii cum să coordonezi publicul. Am fost o dată la un concert, era o formaţie rock, una rap şi unii erau spre electronică şi auzeam comentarii urîte în public....
LŞ: E ceva care caracterizează publicul românesc sau aşa e şi în alte părţi?
SS: Am fost la festivaluri afară şi erau destul de variate muzical şi n-am păţit lucruri din astea, oamenii erau acolo pentru muzică şi atît. Cine voia stătea, asculta, nu erau cu răutăţi...
LŞ: Înseamnă că ar trebui să învăţăm publicul românesc să ciulească urechile, să fi tolerant şi să ia de aici şi de-acolo cîte puţin...
SS: Să se deschidă cumva, da. Sînt însă oameni, ... nu e chiar peste tot aşa în România, oamenii sînt deschişi... Ar trebui să se întîmple probabil mai multe fuziuni....
LŞ: O ultimă întrebare: de ce Silent Strike?
SS: Ideea a pornit de la o joacă, aveam cred 15 ani, ba chiar de la un joc electronic, nu se chema aşa, dar erau nişte opţiuni acolo, "silent" şi "strike" ... Mai apoi am păstrat numele pentru că mi-am dat seama că aşa se conturau piesele, erau nişte părţi în muzică mai sensibile, mai melodice, iar partea de "strike" era beat-ul, sau nişte sunete mai agresive, mai noisy, şi s-a legat foarte bine în muzică ca şi concept contrastul ăsta "silent" cu "strike". Am păstrat numele pentru că era un fel de definiţie a muzicii mele....
LŞ: Deşi, pentru că are înăuntru cuvîntul "silent", e aproape mai mult pentru privit decît pentru ascultat...
SS: Aşa e...
Silent Strike pentru Radio Europa Liberă, să ascultăm piesa "Noiembrie " de pe Albumul Alb, lansat în 2009 de Ioan Itu, pe numele lui de scenă Silent Strike.
Lucian Ştefănescu: De ce muzică electronică? Aseară te-am surprins ieşind de la Festivalul George Enescu.... Există o legătură bineînţeles între cele două genuri. Ai venit însă din muzica electronică în muzica simfonică sau invers?
Silent Strike: Nu stiu dacă e o legătură numai cu muzica simfonică. Incerc să combin orice gen de muzică. De fapt, am pornit de la rock cînd eram mic şi am ascultat tot ce se poate, şi muzică clasică, şi jazz şi hip hop, şi am colaborat şi cu oameni din toate genurile asta şi am ajuns la ce e acum Silent Strike, nu cred că e neapărat muzică electronică strict, pentru exclusivişti. Sînt mulţi care ascultă doar muzică electronică sau doar rap etc.
LŞ: Tu eşti un muzician atipic, de fapt, pentru zilele astea în România, pentru că acolo există, cum ai spus, mai multe căprării, să le spunem aşa, rap, hip hop, rock, indie şi fiecare e doar în bisericuţa lui, fără să treacă dintr-o parte în alta ...
SS: Da, nu prea trec, e destul de greu. Chiar vorbeam ieri cu Matze, alt cunoscut din muzica electronică...
LŞ: Care a lucrat şi la "Europa Liberă", Cristian Stanciu...
SS: Da, Cristian Stanciu şi vorbeam de faza asta, că e greu un concert în care să combini toate genurile astea, pentru că nu ştii cum să coordonezi publicul. Am fost o dată la un concert, era o formaţie rock, una rap şi unii erau spre electronică şi auzeam comentarii urîte în public....
LŞ: E ceva care caracterizează publicul românesc sau aşa e şi în alte părţi?
SS: Am fost la festivaluri afară şi erau destul de variate muzical şi n-am păţit lucruri din astea, oamenii erau acolo pentru muzică şi atît. Cine voia stătea, asculta, nu erau cu răutăţi...
LŞ: Înseamnă că ar trebui să învăţăm publicul românesc să ciulească urechile, să fi tolerant şi să ia de aici şi de-acolo cîte puţin...
SS: Să se deschidă cumva, da. Sînt însă oameni, ... nu e chiar peste tot aşa în România, oamenii sînt deschişi... Ar trebui să se întîmple probabil mai multe fuziuni....
LŞ: O ultimă întrebare: de ce Silent Strike?
SS: Ideea a pornit de la o joacă, aveam cred 15 ani, ba chiar de la un joc electronic, nu se chema aşa, dar erau nişte opţiuni acolo, "silent" şi "strike" ... Mai apoi am păstrat numele pentru că mi-am dat seama că aşa se conturau piesele, erau nişte părţi în muzică mai sensibile, mai melodice, iar partea de "strike" era beat-ul, sau nişte sunete mai agresive, mai noisy, şi s-a legat foarte bine în muzică ca şi concept contrastul ăsta "silent" cu "strike". Am păstrat numele pentru că era un fel de definiţie a muzicii mele....
LŞ: Deşi, pentru că are înăuntru cuvîntul "silent", e aproape mai mult pentru privit decît pentru ascultat...
SS: Aşa e...
Silent Strike pentru Radio Europa Liberă, să ascultăm piesa "Noiembrie " de pe Albumul Alb, lansat în 2009 de Ioan Itu, pe numele lui de scenă Silent Strike.
