Observ cu tristeţe că multe obişnuinţe bizare din epoca marilor adunări naţionale sînt perpetue. Atunci multă lume luase obiceiul să-şi inscripţioneze idealurile şi preferinţele politice pe garduri şi trotuare, pe pereţii blocurilor de locuinţe şi ai instituţiilor de stat. Acele inscripţii erau uneori indecente, jignitoare, puerile. Ele erau însă o prelungire a schimbărilor radicale din societate, a prăbuşirii unui sistem. Erau atunci oarecum explicabile.
Au trecut de atunci nişte ani, dar gardurile şi pereţii blocurilor continuă să găzduiască lozinci şi opţiuni politice. Bunăoară, în cartierul meu, pe pereţii unui bloc de locuinţe şi ai Colegiului de transporturi, cineva a scris cu litere măricele “Basarabia – pămînt romînesc!” O fi probabil un promotor fervent al românismului. Altcineva, probabil un fan al statalităţii moldoveneşti, a reacţionat cu promptitudine şi a obliterat inscripţia cu pricina. Acum pereţii aceia conţin nişte mîzgălituri ilizibile.
Pe un gard care împrejmuieşte o construcţie cineva a scris “Trăiască naţia! Sus cu ea!” Iar nu departe, în timpul campaniei electorale, a apărut o altă inscripţie: “Jos comuniştii!” Ce-i drept, ea nu a avut viaţă lungă. Altcineva a obliterat-o cu rapiditate şi a scris alături “Trăiască PCRM!” Nu demul ziarele au scris că pe peretele unui liceu a apărut o inscripţie ameninţătoare – “Davi rumîn!” Exemple de acest fel pot fi aduse cu duiumul.
Înţeleg că mulţi dintre concetăţenii noştri se simt mereu pe front şi simt nevoia să-şi exteriorizeze convingerile politice. Nu e obligatoriu însă ca aceste convingeri politice să fie afişate pe pereţii blocurilor şi pe garduri. La ce bun să sluţim oraşul cu inscripţii care numai împăciuitoare nu sînt? De asemenea, ar trebui să se înţeleagă odată că - în ciuda diferenţelor - ne mai şi uneşte cîte ceva. E anormal şi aberant să trăieşti mereu cu ideea că vecinul din scară îţi este duşman. Omenia nu e mai puţin importantă decît naţionalitatea sau apartenenţa la un oarecare partid.
Aceste inscripţii, care-mi sar şi astăzi în ochi în diferite cartiere ale oraşului, mă teleportează parcă la începutul anilor ’90. Am impresia uneori că timpul a încremenit…
Au trecut de atunci nişte ani, dar gardurile şi pereţii blocurilor continuă să găzduiască lozinci şi opţiuni politice. Bunăoară, în cartierul meu, pe pereţii unui bloc de locuinţe şi ai Colegiului de transporturi, cineva a scris cu litere măricele “Basarabia – pămînt romînesc!” O fi probabil un promotor fervent al românismului. Altcineva, probabil un fan al statalităţii moldoveneşti, a reacţionat cu promptitudine şi a obliterat inscripţia cu pricina. Acum pereţii aceia conţin nişte mîzgălituri ilizibile.
Pe un gard care împrejmuieşte o construcţie cineva a scris “Trăiască naţia! Sus cu ea!” Iar nu departe, în timpul campaniei electorale, a apărut o altă inscripţie: “Jos comuniştii!” Ce-i drept, ea nu a avut viaţă lungă. Altcineva a obliterat-o cu rapiditate şi a scris alături “Trăiască PCRM!” Nu demul ziarele au scris că pe peretele unui liceu a apărut o inscripţie ameninţătoare – “Davi rumîn!” Exemple de acest fel pot fi aduse cu duiumul.
Înţeleg că mulţi dintre concetăţenii noştri se simt mereu pe front şi simt nevoia să-şi exteriorizeze convingerile politice. Nu e obligatoriu însă ca aceste convingeri politice să fie afişate pe pereţii blocurilor şi pe garduri. La ce bun să sluţim oraşul cu inscripţii care numai împăciuitoare nu sînt? De asemenea, ar trebui să se înţeleagă odată că - în ciuda diferenţelor - ne mai şi uneşte cîte ceva. E anormal şi aberant să trăieşti mereu cu ideea că vecinul din scară îţi este duşman. Omenia nu e mai puţin importantă decît naţionalitatea sau apartenenţa la un oarecare partid.
Aceste inscripţii, care-mi sar şi astăzi în ochi în diferite cartiere ale oraşului, mă teleportează parcă la începutul anilor ’90. Am impresia uneori că timpul a încremenit…
