Deunăzi a avut loc Acţiunea Europeană „În oraş, fără automobilul meu” încununată cu un maraton biciclistic VeloHora – 2009. Ieri şoferii au fost îndemnaţi să renunţe pentru o zi la automobilele lor şi să se deplaseze prin oraş pe jos sau cu bicicletele. Edilul Dorin Chirtoacă le-a cerut cinovnicilor primăriei să vină marţi la serviciu pe biciclete. Tot el a obligat Direcţia Transport Public să delimiteze piste biciclistice pe şoselele capitalei.
Asistăm cumva la prefigurarea unui viitor biciclistic? Vor umbla pe biciclete zeci de mii de chişinăuieni peste o vreme? Vor renunţa cinovnicii la automobile şi vor deveni biciclişti inveteraţi? Să fim serioşi!
Mi se pare de-a dreptul improbabil acest viitor dacă nici marţi nu am remarcat schimbări pe străzile oraşului. Aceeaşi armadă automobilistică, aceleaşi ambuteiaje şi nici biciclişti fericiţi-zîmbitori nu prea am văzut. Şi apoi, chiar dacă ziua de marţi s-ar fi transformat cu adevărat într-o sărbătoare biciclistică, cu o singură zi nu faci mare lucru. Asemenea acţiuni la noi nu durează prea mult şi au de cele mai multe ori un caracter formal. A doua zi revenim cu toţii la obişnuinţele vechi, urcăm satisfăcuţi în automobilele confortabile.
Admit că, la cererea primarului, pistele biciclistice vor fi delimitate pe şoselele capitalei. Şi vom avea piste fără biciclişti. Iar dacă, printr-un miracol, vor apărea bicicliştii, lucrurile ar putea să se complice şi mai mult. Cum să mai încapă toate automobilele pe străzile şi aşa neîncăpătoare dacă bicicliştii vor ocupa o porţiune a carosabilului?
În realitate, puţini sînt cei gata să renunţe la confortul imediat de dragul ecologiei şi viitorului. Cunosc familii care au cîte două-trei automobile şi nu vor să renunţe la nici unul. Ca să-i convingi să umble pe biciclete e prea puţin să organizezi o dată pe an maratoane biciclistice şi să rogi cinovnicii să vină o dată pe an la serviciu fără maşini. Probabil, numai atunci cînd smogul va înghiţi cu desăvîrşire oraşul iar ambuteaijele vor paraliza ore-n şir circulaţia, oamenii îşi vor cumpăra de nevoie biciclete.
Asistăm cumva la prefigurarea unui viitor biciclistic? Vor umbla pe biciclete zeci de mii de chişinăuieni peste o vreme? Vor renunţa cinovnicii la automobile şi vor deveni biciclişti inveteraţi? Să fim serioşi!
Mi se pare de-a dreptul improbabil acest viitor dacă nici marţi nu am remarcat schimbări pe străzile oraşului. Aceeaşi armadă automobilistică, aceleaşi ambuteiaje şi nici biciclişti fericiţi-zîmbitori nu prea am văzut. Şi apoi, chiar dacă ziua de marţi s-ar fi transformat cu adevărat într-o sărbătoare biciclistică, cu o singură zi nu faci mare lucru. Asemenea acţiuni la noi nu durează prea mult şi au de cele mai multe ori un caracter formal. A doua zi revenim cu toţii la obişnuinţele vechi, urcăm satisfăcuţi în automobilele confortabile.
Admit că, la cererea primarului, pistele biciclistice vor fi delimitate pe şoselele capitalei. Şi vom avea piste fără biciclişti. Iar dacă, printr-un miracol, vor apărea bicicliştii, lucrurile ar putea să se complice şi mai mult. Cum să mai încapă toate automobilele pe străzile şi aşa neîncăpătoare dacă bicicliştii vor ocupa o porţiune a carosabilului?
În realitate, puţini sînt cei gata să renunţe la confortul imediat de dragul ecologiei şi viitorului. Cunosc familii care au cîte două-trei automobile şi nu vor să renunţe la nici unul. Ca să-i convingi să umble pe biciclete e prea puţin să organizezi o dată pe an maratoane biciclistice şi să rogi cinovnicii să vină o dată pe an la serviciu fără maşini. Probabil, numai atunci cînd smogul va înghiţi cu desăvîrşire oraşul iar ambuteaijele vor paraliza ore-n şir circulaţia, oamenii îşi vor cumpăra de nevoie biciclete.
