Face parte din misterele functionarii complexe a institutiilor europene faptul ca un personaj atat de controversat cum este portughezul José Manuel Barroso a putut fi confirmat pentru un nou mandat de cinci ani intr-una din functiile cele mai importante si mai bine platite din lume. Barroso, presedintele Comisiei Europene, de care putina lume auzise in urma cu cinci ani, cand el a aparut ca un candidat de compromis, acceptabil pentru majoritatea capitalelor europene, este un fost activist maoist, care in timpul studentiei, cu putin inainte de caderea dictaturii in Portugalia, in 1974, fusese unul din liderii gruparii studentesti maoiste portugheze care se infrunta cu gruparea rivala, cea comunista, comunistii fiind considerati de catre maoisti ca nefiind suficient de revolutionari.
Chiar si dupa caderea dictaturii si democratizarea Portugaliei, Barroso a tinut infocate discursuri impotriva societatii burgheze, ca dupa aceea, in 1980, la numai 34 de ani, el sa se alture Partidului Popular, de centru dreapta, din care face parte si astazi. Victoria sa se datoreaza de altfel sprijinului pe care l-a primit de la majoritatea conservatoare din Parlamentul European.
A fost ministru de externe si sef al guvernului conservator al Portugaliei, calitate in care a sprijinit razboiul din Irak, iar incepand din 2004, in fruntea Comisiei Europene, a fost unul din cei mai activi promotori ai unei ideologii ultraliberale, conform careia guvernele trebuie sa intervina cat mai putin in functionarea economiei, totul fiind reglementat conform mecanismelor pietei. Criza economica l-a facut insa sa-si schimbe total discursul politic, lucru care nu a facut decat sa creasca criticile opozitiei de stanga si centru stanga din Parlamentul European.
S-a spus ca de-a lungul intregii sale vieti Barroso nu a facut decat sa imbratiseze teoriile cele mai la moda si mai profitabile pentru el pe masura ce avansa in cariera. Socialistii si ecologistii au fost scandalizati de felul in care, in ciuda avertismentelor lor repetate, guvernele Uniunii si majoritatea parlamentara conservatoare au decis sa sprijine noua candidatura a lui Barroso. Liderul factiunii socialiste din Parlamentul European, Martin Schulz a numit initial asta o "graba indecenta" si un "scandal politic, legal si institutional". Cu toate astea, Barroso a fost reales cu o majoritate absoluta. Cazul Barroso arata ca politica europeana nu functioneaza diferit de cea nationala.
Chiar si dupa caderea dictaturii si democratizarea Portugaliei, Barroso a tinut infocate discursuri impotriva societatii burgheze, ca dupa aceea, in 1980, la numai 34 de ani, el sa se alture Partidului Popular, de centru dreapta, din care face parte si astazi. Victoria sa se datoreaza de altfel sprijinului pe care l-a primit de la majoritatea conservatoare din Parlamentul European.
A fost ministru de externe si sef al guvernului conservator al Portugaliei, calitate in care a sprijinit razboiul din Irak, iar incepand din 2004, in fruntea Comisiei Europene, a fost unul din cei mai activi promotori ai unei ideologii ultraliberale, conform careia guvernele trebuie sa intervina cat mai putin in functionarea economiei, totul fiind reglementat conform mecanismelor pietei. Criza economica l-a facut insa sa-si schimbe total discursul politic, lucru care nu a facut decat sa creasca criticile opozitiei de stanga si centru stanga din Parlamentul European.
S-a spus ca de-a lungul intregii sale vieti Barroso nu a facut decat sa imbratiseze teoriile cele mai la moda si mai profitabile pentru el pe masura ce avansa in cariera. Socialistii si ecologistii au fost scandalizati de felul in care, in ciuda avertismentelor lor repetate, guvernele Uniunii si majoritatea parlamentara conservatoare au decis sa sprijine noua candidatura a lui Barroso. Liderul factiunii socialiste din Parlamentul European, Martin Schulz a numit initial asta o "graba indecenta" si un "scandal politic, legal si institutional". Cu toate astea, Barroso a fost reales cu o majoritate absoluta. Cazul Barroso arata ca politica europeana nu functioneaza diferit de cea nationala.
