În România furtul miroase a eternitate. Dacă găseşti maşina cu uşa forţată, fără radio şi ştergătoare nu spera că le vei mai recupera. Dacă reclami la poliţie te pomeneşti că trebuie să explici recentele zgârieturi din parcare sau absenţa rovignietei. E valabil pentru mai toate găinăriile, de la furtul găinilor adevărate, la covoraşele de la intrare. Bunurile de mică şi mare valoare sunt în continuă trecere. Se fură portofele, haine, proprietăţi, conturi, terenuri, programe politice, sloganuri electorale.
Dacă e un domeniu în care unii românii dau dovadă de tenacitate şi spirit antreprenorial, de furt e vorba. Poate pentru că foamea a găurit etica celor mulţi şi mai ales a celor care au mâncat din mierea puterii. Poate pentru că avuţia naţională, proprietate a celor ce muncesc, ajunsă în mâinile celor care nu muncesc din guverne, administraţie, consilii judeţene, se topeşte în subsolul economiei, în conturile fierbinţi ale fostei securităţi sau în orgiile demnitarilor trecuţi pe la putere. Mulţi stau cu ochii pe proprietate. Pe proprietatea altora.
Unul dintre furturile de tip nou este cel de bancomate. Nu se mai fură cu cardul bancar, ci la grămadă, după ce se sparge zidul sau după ce se sapă un tunel. Bancomatul este lovit cu barosul, tăiat cu flexul, ciocănit cu pickhamerul până îşi varsa bunătăţile pe masa hoţilor. Aparatul poate fi recuperat de la groapa de gunoi sau de la centrele de recuperare a metalului. Nimic nu se pierde, totul se transformă în bani.
Alţii fură în viteză, din maşini, din trenuri. Recent a fost descoperită o reţea de hoţi care acţiona în tren. Ţinta era vagonul de bagaje. În câteva minute, hoţii operau zeci de bagaje din care extrăgeau icrele cu măestrie chirurgicală. Filmul furturilor din camioane a fost reconstituit abia la destinaţie. Hoţii urmăreau maşina pe motocicletă, unul dintre ei sărea în maşină şi începea s-o descarce, aruncând marfa pe marginea drumului. Este un furt la modă, ca şi cel din tirurile accidentate pe drumurilor naţionale. Şi pentru că vorbim despre furtul la drumul mare, într-o tragedie petrecută pe şosele au pierit 14 persoane. A existat un caz în care rudele au constatat că persoana decedată a fost despovărată de bijuteriile purtate în clipa accidentului.
Multe şi mărunte furturi fac şi angajaţii nemulţumiţi. Angajata unei firme de turism din Vaslui, pentru că a fost dată afară, a profitat de preaviz şi a făcut cumpărături de 20 de mii de euro. Din contul patronilor. Alţii pleacă cu rezerva de pixuri şi flecuşteţe de birou, iar unul a luat hardul calculatorului, ca să nu rămână fără baza de date. Dintr-o fabrică bucureşteană s-a furat o matriţă de câteva tone şi a fost dusă la fier vechi. Au furat-o oamenii muncii ajutaţi de şeful lor de sindicat, să-şi crească şi ei salariul cum s-o putea. Iată doar câteva probe de inventivitate şi adaptare la vremurile noi. Se fură mult şi multe, din orice poziţie şi pe alese. Nu fără motiv s-a spus că România este un land of choice.
Dacă e un domeniu în care unii românii dau dovadă de tenacitate şi spirit antreprenorial, de furt e vorba. Poate pentru că foamea a găurit etica celor mulţi şi mai ales a celor care au mâncat din mierea puterii. Poate pentru că avuţia naţională, proprietate a celor ce muncesc, ajunsă în mâinile celor care nu muncesc din guverne, administraţie, consilii judeţene, se topeşte în subsolul economiei, în conturile fierbinţi ale fostei securităţi sau în orgiile demnitarilor trecuţi pe la putere. Mulţi stau cu ochii pe proprietate. Pe proprietatea altora.
Unul dintre furturile de tip nou este cel de bancomate. Nu se mai fură cu cardul bancar, ci la grămadă, după ce se sparge zidul sau după ce se sapă un tunel. Bancomatul este lovit cu barosul, tăiat cu flexul, ciocănit cu pickhamerul până îşi varsa bunătăţile pe masa hoţilor. Aparatul poate fi recuperat de la groapa de gunoi sau de la centrele de recuperare a metalului. Nimic nu se pierde, totul se transformă în bani.
Alţii fură în viteză, din maşini, din trenuri. Recent a fost descoperită o reţea de hoţi care acţiona în tren. Ţinta era vagonul de bagaje. În câteva minute, hoţii operau zeci de bagaje din care extrăgeau icrele cu măestrie chirurgicală. Filmul furturilor din camioane a fost reconstituit abia la destinaţie. Hoţii urmăreau maşina pe motocicletă, unul dintre ei sărea în maşină şi începea s-o descarce, aruncând marfa pe marginea drumului. Este un furt la modă, ca şi cel din tirurile accidentate pe drumurilor naţionale. Şi pentru că vorbim despre furtul la drumul mare, într-o tragedie petrecută pe şosele au pierit 14 persoane. A existat un caz în care rudele au constatat că persoana decedată a fost despovărată de bijuteriile purtate în clipa accidentului.
Multe şi mărunte furturi fac şi angajaţii nemulţumiţi. Angajata unei firme de turism din Vaslui, pentru că a fost dată afară, a profitat de preaviz şi a făcut cumpărături de 20 de mii de euro. Din contul patronilor. Alţii pleacă cu rezerva de pixuri şi flecuşteţe de birou, iar unul a luat hardul calculatorului, ca să nu rămână fără baza de date. Dintr-o fabrică bucureşteană s-a furat o matriţă de câteva tone şi a fost dusă la fier vechi. Au furat-o oamenii muncii ajutaţi de şeful lor de sindicat, să-şi crească şi ei salariul cum s-o putea. Iată doar câteva probe de inventivitate şi adaptare la vremurile noi. Se fură mult şi multe, din orice poziţie şi pe alese. Nu fără motiv s-a spus că România este un land of choice.
