„Pentru popor nimic, pentru fiul său – tot”

“Eu nu am văzut nimic să facă el în ţara noastră. A rămas ţara de râpă. Trebuie să stăm pe marginea drumului să vindem. Ce fel de ţară suntem?”

“Bătaie de joc de oameni. Ei au cumpărat toate carierele, toate fabricile, dar noi nu avem nicio speranţă. Parcă suntem vânduţi.”

“Sărăcie. Unde nu te duci te întreabă de bani, dar noi de unde să-i luăm? Acum medicina e foarte scumpă. Nu ai cu ce te lecui. Mergi pe drum şi cazi ca copacul.”

“Dvs nu ştiţi ce face el şi ce-o făcut? Moştenire o lăsat, dar nu poporului. Lumea suferă.”

“Rău nu o făcut nimic. El o trebuit să facă mult mai multe şi nu le-o făcut pe toate. Lefile le-o făcut, că înainte se dădeau o dată în trei – patru ani. Asta-i regulă.”

“Nu am de ce să mă plâng. Am avut de lucru, am avut ce mânca. Nu ştiu ce ne aşteaptă. Mi-i frică că în lipsa lui Voronin în ţară va fi tărăboi.”

„O fost bun. De unde o luat şi cum o pus, eu nu ştiu, dar ne-o dat pensia la timp şi o fost totul în ordine.”

„Că se laudă că o dat pensie? Astea-s nimicuri.”

„Şi-o luat lui mai mult. Dar nu ştiu cum va fi acum. Mi-i frică să nu fie mai rău.”

„Parcă şi bine şi rău.”

„Nimic deosebit. Consider că nu a fost nicio schimbare în tot acest timp, mă rog, decît farse de-a lor.”

„Pentru popor nimic, pentru fiul său – tot.”

„El a stârpit de pe arena business-ului toţi tâlharii – mititei. Dar cei mari – tâlhari de stat, au rămas şi conduc şi acum. Ţara nu pierde nimic dacă Voronin pleacă.”