Evoluţiile politice de la Chişinău continuă să fie urmărite cu atenţie, se pare, atît în capitale occidentale, cît şi în cele din Răsărit. Aprecierile făcute pînă acum de unele oficialităţi par a fi destul de prudente, dar şi suficient de transparente ca să dea analiştilor politici motive să constate că atît Uniunea Europeană, cît şi Rusia au recunoscut, de fapt, noua putere de la Chişinău, prin îndemnul pe care l-au făcut către toate forţele politice ca divergenţele existente să fie depăşite în cadrul actualului Parlament şi să fie creată în sfîrşit o structură stabilă a puterii în Moldova, cu care să poată coopera. Cît de întemeiată este această impresie, îl vom întreba pe expertul Victor Chirilă de la Asociaţia pentru Politică Externă.
Radu Benea: Dle Chirilă, mai întîi, vreau să vă întreb cît de pertinente vi se par aprecierile cum că şi Uniunea Europeană, şi Rusia, care au interese adesea divergente în regiune, au recunoscut deja noua putere de la Chişinău, în ciuda instabilităţii politice care mai planează încă deasupra Moldovei.
Victor Chirilă: Părerea mea este că nici Rusia, nici UE nu au luat o poziţie clară în acest sens. Deşi UE a recunoscut alegerile din 29 iulie ca fiind valabile, dar în acelaşi timp au fost transmise nişte mesaje din partea Rusiei de către purtătorul de cuvând al Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova şi din partea UE de către Kalman Miszei. Ambii au dat de înţeles că constituirea noului parlament este un fapt împlinit şi că sunt gata să coopereze cu noua guvernare. De remarcat că atât Nesterenco cât şi Kalman Miszei au îndemnat, au sugerat partidelor politice de la Chişinău, care se află în Parlamentul nou constituit, să creeze condiţiile necesare pentru o muncă constructivă şi pentru constituirea unei structuri a puterii stabile şi capabile să facă faţă acelor probleme sociale şi economice, cu care se confruntă actualmente ţara noastră. De aceea cred că, Partidul Comuniştilor trebuie să analizeze foarte profund şi serios noua situaţie şi mesajele care vin de la principalii noştri parteneri strategici.
Radu Benea: Credeţi că declaraţia reprezentantului oficial al externelor de la Moscova, Andrei Nesterenko, ar avea menirea să acţioneze ca un duş rece asupra comuniştilor moldoveni, care nu contenesc de altfel să inoculeze ideea, susţinută de o campanie mediatică masivă, cum că Rusia îi va susţine pînă la victoria zdrobitoare asupra alianţei liberale şi democrate?
Victor Chirilă: Eu vreau să remarc că declaraţia dlui Nesterenco a fost făcută la 3 septembrie, îndată ce dl Voronin a declarat că va alege mandatul de deputat şi va renunţa la funcţia de preşedinte a R. Moldova. Acest lucru este destul de semnificativ, în special pentru Partidul Comuniştilor şi pentru dl Voronin. Cred că Rusia se află acum într-o etapă de reflecţie. Probabil îşi reconsideră anumite părţi ale politicii sale în R. Moldova şi alianţele pe care le avea până acum în ţara noastră. Până acum, una din mize era că dl Voronin şi Partidul Comuniştilor este principala forţă cu care se poate coopera, cu care se poate iniţia un parteneriat în vederea apropierii Moldovei de Federaţia Rusă. Se pare că acum după eşecul Partidului Comuniştilor de a alege preşedintele ţării în Parlamentul constituit după alegerile din aprilie, şi mai ales după eşecul din 29 iulie, se pare că Rusia a înţeles că PCRM este într-o involuţie, iar dl Voronin nu mai este liderul care să inspire încredere majorităţii populaţiei din R. Moldova şi probabil că acum Rusia se află într-o perioadă în care caută noi aliaţi în R. Moldova.
Radu Benea: Rusia însă a mizat întotdeauna pe mai mulţi aliaţi, iar în campania electorală comuniştii şi preşedintele Voronin, cum ziceţi, au avut întreaga susţinere a Rusiei şi la alegerile din aprilie, şi după violenţele ce au urmat. Acum, cînd există o nouă majoritate în Parlament, iar comuniştii nu se grăbesc să facă transferul de putere către alianţa liberal-democrată, la Moscova au răsunat critici dure la adresa lui Vladmir Voronin. Cum că el nu se comportă adecvat situaţiei, că ar trebui să voteze pentru un preşedinte democrat, să nu se agaţe cu orice preţ de putere pentru că asta duce de fapt la pierzanie întregul partid al comuniştilor. Asemenea declaraţii, pe care le-au făcut politicieni cunoscuţi ca Alexei Mitrofanov sau Constantin Zatulin ar vădi semnale de reorientare a mizelor ruseşti în relaţiile cu Moldova?
Victor Chirilă: Eu cred că aceste declaraţii, atît a lui Zatulin, cât şi a lui Mitrofanov, nu sunt întâmplătoare. De fapt, aş presupune că există o coordonare între Duma de Stat şi Guvernul Federaţiei Ruse, mă refer la Ministerul Afacerilor Externe şi Kremlin. Mesajele sunt clare, dl Voronin trebuie să plece de la conducerea R. Moldova şi să se gândească probabil, la viitorul partidului său. Partidul său are nevoie de o reformare internă, astfel încât să permită tinerei generaţii să preia conducerea acestui partid. De asemenea, cred că primul pas pe care dl Voronin şi PCRM ar trebui să-l facă acum, imediat, este să nu creeze obstacole în calea alegerii dlui Marian Lupu în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
Diana Răileanu: Dle Chirilă, dar orientarea mai pronunţată a noii guvernări către integrarea europeană, nu va stîrni gelozia Rusiei, care rămîne a fi principalul furnizor de carburanţi şi un actor important în reglementarea transnistreană?
Victor Chirilă: Sigur Rusia nu este încântată de acestă prioritate strategică pe care şi-o asumă Alianţa. Dar cred că ea nu va interveni brutal aşa cum ar face-o în cazul posibilei aderări a R. Moldova la NATO. Cred că Rusia priveşte calm lucrurile. Perspectiva de integrare europeană a R. Moldova este departe. R. Modova nici nu are de fapt o perspectivă clară de integrare europeană. Ea se află la faza negocierii unui acord de asociere, care deocamdată nu ne va oferi perspectiva aderării într-un viitor previzibil. De aceea, calea este lungă, de aceea Rusia nu are motive să se îngrijoreze prea mult. Dimpotrivă, ea este interesată să iniţieze nişte contacte pragmatice cu noua conducere de la Chişinău. Şi atîta timp cât Alianţa va ţine cont de anumite interese ale Federaţiei Ruse în regiunea noastră şi mă refer şi la interese economice şi la interese politice şi în ceea ce ţine de Transnistria. Dacă Rusia va vedea că noua Alianţă ia în considerare rolul regional al Rusiei, probabil că ea va fi mult mai calmă şi va acţiona mult mai prudent vizavi de ţara noastră.
Radu Benea: Şi o ultimă întrebare, stabilitatea guvernării comuniste a fost adesea contrapusă haosului guvernării democrate, de altfel tot în formula unor coaliţii, din România şi mai ales Ucraina. Cît de justificată vi se pare o asemenea comparaţie?
Victor Chirilă: Noi când vorbim despre alianţe politice, nu trebuie să ne aşteptăm la armonie totală. Mai bine ar trebui să cerem de la noua Alianţă o coordonare mai bună a acţiunilor. Întotdeauna vor fi divergenţe de opinie, întotdeauna vor fi divergenţe vizavi de tactici şi strategii. Dar este important să existe un dialog. Un dialog deschis şi transparent. Aceasta contează foarte mult în cadrul Alianţei. S-a vorbit foarte mult că în trecut, în cei opt ani, a existat o voinţă politică. Această voinţă a fost reprezentată de un singur om. R. Moldova are nevoie însă, de o voinţă politică reprezentată de majoritatea elitei politice de la noi. Iată adevărata voinţă politică de care avem nevoie pentru a promova reformele, pentru a transforma ţara, pentru a ne apropia de UE. Cred că Alianţa are şansa să demonstreze că, în ciuda tuturor divergenţelor, există o voinţă politică clar exprimată.
Radu Benea: Dle Chirilă, mai întîi, vreau să vă întreb cît de pertinente vi se par aprecierile cum că şi Uniunea Europeană, şi Rusia, care au interese adesea divergente în regiune, au recunoscut deja noua putere de la Chişinău, în ciuda instabilităţii politice care mai planează încă deasupra Moldovei.
Victor Chirilă: Părerea mea este că nici Rusia, nici UE nu au luat o poziţie clară în acest sens. Deşi UE a recunoscut alegerile din 29 iulie ca fiind valabile, dar în acelaşi timp au fost transmise nişte mesaje din partea Rusiei de către purtătorul de cuvând al Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova şi din partea UE de către Kalman Miszei. Ambii au dat de înţeles că constituirea noului parlament este un fapt împlinit şi că sunt gata să coopereze cu noua guvernare. De remarcat că atât Nesterenco cât şi Kalman Miszei au îndemnat, au sugerat partidelor politice de la Chişinău, care se află în Parlamentul nou constituit, să creeze condiţiile necesare pentru o muncă constructivă şi pentru constituirea unei structuri a puterii stabile şi capabile să facă faţă acelor probleme sociale şi economice, cu care se confruntă actualmente ţara noastră. De aceea cred că, Partidul Comuniştilor trebuie să analizeze foarte profund şi serios noua situaţie şi mesajele care vin de la principalii noştri parteneri strategici.
Radu Benea: Credeţi că declaraţia reprezentantului oficial al externelor de la Moscova, Andrei Nesterenko, ar avea menirea să acţioneze ca un duş rece asupra comuniştilor moldoveni, care nu contenesc de altfel să inoculeze ideea, susţinută de o campanie mediatică masivă, cum că Rusia îi va susţine pînă la victoria zdrobitoare asupra alianţei liberale şi democrate?
Victor Chirilă: Eu vreau să remarc că declaraţia dlui Nesterenco a fost făcută la 3 septembrie, îndată ce dl Voronin a declarat că va alege mandatul de deputat şi va renunţa la funcţia de preşedinte a R. Moldova. Acest lucru este destul de semnificativ, în special pentru Partidul Comuniştilor şi pentru dl Voronin. Cred că Rusia se află acum într-o etapă de reflecţie. Probabil îşi reconsideră anumite părţi ale politicii sale în R. Moldova şi alianţele pe care le avea până acum în ţara noastră. Până acum, una din mize era că dl Voronin şi Partidul Comuniştilor este principala forţă cu care se poate coopera, cu care se poate iniţia un parteneriat în vederea apropierii Moldovei de Federaţia Rusă. Se pare că acum după eşecul Partidului Comuniştilor de a alege preşedintele ţării în Parlamentul constituit după alegerile din aprilie, şi mai ales după eşecul din 29 iulie, se pare că Rusia a înţeles că PCRM este într-o involuţie, iar dl Voronin nu mai este liderul care să inspire încredere majorităţii populaţiei din R. Moldova şi probabil că acum Rusia se află într-o perioadă în care caută noi aliaţi în R. Moldova.
Radu Benea: Rusia însă a mizat întotdeauna pe mai mulţi aliaţi, iar în campania electorală comuniştii şi preşedintele Voronin, cum ziceţi, au avut întreaga susţinere a Rusiei şi la alegerile din aprilie, şi după violenţele ce au urmat. Acum, cînd există o nouă majoritate în Parlament, iar comuniştii nu se grăbesc să facă transferul de putere către alianţa liberal-democrată, la Moscova au răsunat critici dure la adresa lui Vladmir Voronin. Cum că el nu se comportă adecvat situaţiei, că ar trebui să voteze pentru un preşedinte democrat, să nu se agaţe cu orice preţ de putere pentru că asta duce de fapt la pierzanie întregul partid al comuniştilor. Asemenea declaraţii, pe care le-au făcut politicieni cunoscuţi ca Alexei Mitrofanov sau Constantin Zatulin ar vădi semnale de reorientare a mizelor ruseşti în relaţiile cu Moldova?
Victor Chirilă: Eu cred că aceste declaraţii, atît a lui Zatulin, cât şi a lui Mitrofanov, nu sunt întâmplătoare. De fapt, aş presupune că există o coordonare între Duma de Stat şi Guvernul Federaţiei Ruse, mă refer la Ministerul Afacerilor Externe şi Kremlin. Mesajele sunt clare, dl Voronin trebuie să plece de la conducerea R. Moldova şi să se gândească probabil, la viitorul partidului său. Partidul său are nevoie de o reformare internă, astfel încât să permită tinerei generaţii să preia conducerea acestui partid. De asemenea, cred că primul pas pe care dl Voronin şi PCRM ar trebui să-l facă acum, imediat, este să nu creeze obstacole în calea alegerii dlui Marian Lupu în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
Diana Răileanu: Dle Chirilă, dar orientarea mai pronunţată a noii guvernări către integrarea europeană, nu va stîrni gelozia Rusiei, care rămîne a fi principalul furnizor de carburanţi şi un actor important în reglementarea transnistreană?
Victor Chirilă: Sigur Rusia nu este încântată de acestă prioritate strategică pe care şi-o asumă Alianţa. Dar cred că ea nu va interveni brutal aşa cum ar face-o în cazul posibilei aderări a R. Moldova la NATO. Cred că Rusia priveşte calm lucrurile. Perspectiva de integrare europeană a R. Moldova este departe. R. Modova nici nu are de fapt o perspectivă clară de integrare europeană. Ea se află la faza negocierii unui acord de asociere, care deocamdată nu ne va oferi perspectiva aderării într-un viitor previzibil. De aceea, calea este lungă, de aceea Rusia nu are motive să se îngrijoreze prea mult. Dimpotrivă, ea este interesată să iniţieze nişte contacte pragmatice cu noua conducere de la Chişinău. Şi atîta timp cât Alianţa va ţine cont de anumite interese ale Federaţiei Ruse în regiunea noastră şi mă refer şi la interese economice şi la interese politice şi în ceea ce ţine de Transnistria. Dacă Rusia va vedea că noua Alianţă ia în considerare rolul regional al Rusiei, probabil că ea va fi mult mai calmă şi va acţiona mult mai prudent vizavi de ţara noastră.
Radu Benea: Şi o ultimă întrebare, stabilitatea guvernării comuniste a fost adesea contrapusă haosului guvernării democrate, de altfel tot în formula unor coaliţii, din România şi mai ales Ucraina. Cît de justificată vi se pare o asemenea comparaţie?
Victor Chirilă: Noi când vorbim despre alianţe politice, nu trebuie să ne aşteptăm la armonie totală. Mai bine ar trebui să cerem de la noua Alianţă o coordonare mai bună a acţiunilor. Întotdeauna vor fi divergenţe de opinie, întotdeauna vor fi divergenţe vizavi de tactici şi strategii. Dar este important să existe un dialog. Un dialog deschis şi transparent. Aceasta contează foarte mult în cadrul Alianţei. S-a vorbit foarte mult că în trecut, în cei opt ani, a existat o voinţă politică. Această voinţă a fost reprezentată de un singur om. R. Moldova are nevoie însă, de o voinţă politică reprezentată de majoritatea elitei politice de la noi. Iată adevărata voinţă politică de care avem nevoie pentru a promova reformele, pentru a transforma ţara, pentru a ne apropia de UE. Cred că Alianţa are şansa să demonstreze că, în ciuda tuturor divergenţelor, există o voinţă politică clar exprimată.
