Preşedintele Statelor Unite Barack Obama doreşte să schimbe din temelie natura relaţiilor americano-ruse. Analiştii atrag însă atenţia că o asemenea schimbare nu va fi posibilă fără sprijinul puternic al ţărilor europene care sunt partenerii comerciali cei mai importanţi ai Rusiei. Într-un nou episod dintr-o serie de analize pe tema relaţiilor americano-ruse, corespondentul EL Gregory Feifer s-a oprit la diviziunile interne ale europenilor. Analiza a fost tradusă şi sintetizată de Mircea Ţicudean.
Vaclavske Namesti, inima Pragăi moderne, este plină de turişti, cafenele şi magazine cu mărfuri din toată lumea. Este greu de imaginat că în urmă cu numai 20 de ani, când cortina de fier încă era în picioare, acest loc arăta cu totul altfel. Cehia s-a schimbat mult de atunci, este din ce în ce mai prosperă, face parte din NATO şi din Uniunea Europeană. Dar teama unor cehi de fostul lor stăpân de la răsărit nu a dispărut cu totul.
Misa Prochazkova spune că, deşi Moscova nu mai are probabil puterea din anii Războiului Rece, rămâne o ameninţare. Acum, crede corespondentul EL Gregory Feifer, cehii şi alţi europeni nu se mai tem atât de mult de armata Rusiei, cât de capacitatea Moscovei de a le crea probleme folosind arma energiei. În ianuarie, Rusia a oprit livrările către Ucraina şi implicit spre centrul Europei, reamintind europenilor că îi are la mână.
Pe vremea aceea, Cehia era preşedinta Uniunii Europene. Premierul de atunci, Mirek Topolanek a încercat să medieze criza, ca să constate cât de diferite sunt părerile europenilor despre cum e mai bine să fie tratată Rusia. Fostele ţări comuniste au avertizat degrabă că Moscova nu şi-a pierdut dorinţa de a le domina, dar mai bogatele lor colege de UE din Vest au insistat că Rusia nu trebuie supărată prea tare.
Rusia cunoaşte prea bine aceste diferenţe de opinii din Uniunea Europeană, iar unii spun chiar că le creează sau cel puţin le încurajează. În domeniul energiei, Rusia a curtat din greu Germania, încercînd cu succes s-o convingă să pună interesul său naţional înaintea celui al întregii Uniuni Europene.
Compania germană E.ON Ruhrgas participă la construcţia unei conducte noi, care va lega Rusia direct de Germania, ocolind ţări de tranzit ca Ucraina. Iar consorţiul conductei North Stream este condus de nimeni altul decât de fostul cancelar german social-democrat Gerhardt Schroeder, care a preluat această funcţie la numai câteva săptămâni după încheierea mandatului.
Politologul rus Kiril Rogov spune că o nouă politică americană faţă de Rusia nu poate avea succes dacă preşedintele Obama nu este ajutat de europeni. Mai exact, de toţi europenii. „În absenţa unei viziuni unitare europene - ne-a spus Rogov - şansele Statelor Unite de a schimba politica faţă de Rusia vor fi foarte limitate. Asta pentru că Europa este principalul partener comercial al Rusiei, în vreme ce Statele Unite sunt mai degrabă un interlocutor abstract”.
Lipsa de coeziune în interiorul Uniunii Europene în probleme delicate de politică externă este deja proverbială. Dar unii spun că în ultima vreme, în ce priveşte Rusia, europenii au început să-şi apropie poziţiile, în primul rând din cauza unor gesturi neprieteneşti sau gafe ale Moscovei. Un exemplu este chiar criza gazelor de la începutul anului curent, pe care europenii au rezolvat-o până la urmă împreună. Iar în urma crizei, au început să vorbească mai serios despre diversificarea surselor de energie, punînd pe gânduri marele furnizor, adică Rusia.
Europenii au arătat apoi Rusiei că nu se lasă intimidaţi prea uşor promiţînd Ucrainei 3,5 miliarde de dolari pentru modernizarea reţelei sale de conducte. Acest ajutor ar reduce riscul unei noi crize europene a gazelor ruseşti şi ar face Ucraina, ţară de tranzit, mai puţin vulnerabilă la presiunile Kremlinului.
Unii demnitari europeni spun că Statele Unite şi Europa trebuie să discute mai mult despre Rusia, să înveţe unul de la altul şi mai ales să caute să influenţeze în bine felul cum se poartă Moscova cu Occidentul.
Stefan Fule, ministrul ceh al afacerilor europene, a spus că aliaţilor europeni ai Statelor Unite le revin răspunderi majore în acest proces de schimbare a relaţiilor cu Moscova. Demnitarul ceh a adăugat că scopul comun al eforturilor diplomatice americane şi europene este de a pune capăt atitudinii adverse faţă de Occident care predomină în prezent în Rusia.
Vaclavske Namesti, inima Pragăi moderne, este plină de turişti, cafenele şi magazine cu mărfuri din toată lumea. Este greu de imaginat că în urmă cu numai 20 de ani, când cortina de fier încă era în picioare, acest loc arăta cu totul altfel. Cehia s-a schimbat mult de atunci, este din ce în ce mai prosperă, face parte din NATO şi din Uniunea Europeană. Dar teama unor cehi de fostul lor stăpân de la răsărit nu a dispărut cu totul.
Misa Prochazkova spune că, deşi Moscova nu mai are probabil puterea din anii Războiului Rece, rămâne o ameninţare. Acum, crede corespondentul EL Gregory Feifer, cehii şi alţi europeni nu se mai tem atât de mult de armata Rusiei, cât de capacitatea Moscovei de a le crea probleme folosind arma energiei. În ianuarie, Rusia a oprit livrările către Ucraina şi implicit spre centrul Europei, reamintind europenilor că îi are la mână.
Pe vremea aceea, Cehia era preşedinta Uniunii Europene. Premierul de atunci, Mirek Topolanek a încercat să medieze criza, ca să constate cât de diferite sunt părerile europenilor despre cum e mai bine să fie tratată Rusia. Fostele ţări comuniste au avertizat degrabă că Moscova nu şi-a pierdut dorinţa de a le domina, dar mai bogatele lor colege de UE din Vest au insistat că Rusia nu trebuie supărată prea tare.
Rusia cunoaşte prea bine aceste diferenţe de opinii din Uniunea Europeană, iar unii spun chiar că le creează sau cel puţin le încurajează. În domeniul energiei, Rusia a curtat din greu Germania, încercînd cu succes s-o convingă să pună interesul său naţional înaintea celui al întregii Uniuni Europene.
Compania germană E.ON Ruhrgas participă la construcţia unei conducte noi, care va lega Rusia direct de Germania, ocolind ţări de tranzit ca Ucraina. Iar consorţiul conductei North Stream este condus de nimeni altul decât de fostul cancelar german social-democrat Gerhardt Schroeder, care a preluat această funcţie la numai câteva săptămâni după încheierea mandatului.
Politologul rus Kiril Rogov spune că o nouă politică americană faţă de Rusia nu poate avea succes dacă preşedintele Obama nu este ajutat de europeni. Mai exact, de toţi europenii. „În absenţa unei viziuni unitare europene - ne-a spus Rogov - şansele Statelor Unite de a schimba politica faţă de Rusia vor fi foarte limitate. Asta pentru că Europa este principalul partener comercial al Rusiei, în vreme ce Statele Unite sunt mai degrabă un interlocutor abstract”.
Lipsa de coeziune în interiorul Uniunii Europene în probleme delicate de politică externă este deja proverbială. Dar unii spun că în ultima vreme, în ce priveşte Rusia, europenii au început să-şi apropie poziţiile, în primul rând din cauza unor gesturi neprieteneşti sau gafe ale Moscovei. Un exemplu este chiar criza gazelor de la începutul anului curent, pe care europenii au rezolvat-o până la urmă împreună. Iar în urma crizei, au început să vorbească mai serios despre diversificarea surselor de energie, punînd pe gânduri marele furnizor, adică Rusia.
Europenii au arătat apoi Rusiei că nu se lasă intimidaţi prea uşor promiţînd Ucrainei 3,5 miliarde de dolari pentru modernizarea reţelei sale de conducte. Acest ajutor ar reduce riscul unei noi crize europene a gazelor ruseşti şi ar face Ucraina, ţară de tranzit, mai puţin vulnerabilă la presiunile Kremlinului.
Unii demnitari europeni spun că Statele Unite şi Europa trebuie să discute mai mult despre Rusia, să înveţe unul de la altul şi mai ales să caute să influenţeze în bine felul cum se poartă Moscova cu Occidentul.
Stefan Fule, ministrul ceh al afacerilor europene, a spus că aliaţilor europeni ai Statelor Unite le revin răspunderi majore în acest proces de schimbare a relaţiilor cu Moscova. Demnitarul ceh a adăugat că scopul comun al eforturilor diplomatice americane şi europene este de a pune capăt atitudinii adverse faţă de Occident care predomină în prezent în Rusia.
