Locatarii unor blocuri din satul Ghindeşti au blocat deunăzi, vreo cinci ore, traseul Soroca – Orhei. Oamenii erau revoltaţi din cauză că nu mai aveau apă. Unul dintre locatarii care împiedicau circulaţia vehiculelor ţinea în mîini o pancartă pe care scria VREM APĂ!
Mda, mi-am zis, prea multe nu s-au schimbat în ultimii o sută şi ceva de ani. Pe vremea lui Coşbuc sătenii voiau pămînt, acum vor apă…
Blocurile din Ghindeşti erau alimentate cu apă de o instalaţie a Fabricii de zahăr din vecinătate. Iar acea instalaţie, dacă am înţeles eu bine, nu mai funcţionează fiindcă a falimentat Fabrica de zahăr. Însă din reportajul difuzat de PRO TV eu unul am înţeles că locatarii cu pricina erau mai mult speriaţi de consecinţă (absenţa apei) decît de cauză (falimentul fabricii). Cel puţin, nu am văzut o pancartă pe care să fie scris VREM SĂ LUCREZE FABRICA!
În principiu, locatarii aceia s-ar fi resemnat cu faptul că nu mai au apă în robinete dacă ar fi avut o fîntînă bună în apropiere. Însă în jur sînt numai fîntîni cu apă dubioasă, iar izvorul bun cel mai apropiat e la un kilometru depărtare. O doamnă chiar asta zicea: dacă am fi avut o fîntînă bună alături, nu era nici o problemă.
Eu unul o cred. Pentru că în ţara noastră, în multe centre raionale, trăiesc în blocuri fără apă, ani de zile, o sumedenie de oameni. Acei oameni sînt bucuroşi că au o fîntînă alături şi cară zilnic căldări cu apă în apartamentele lor. Unii se întind la o muncă sisifică, urcînd scările, cu căldările în mîini, pînă la etajele superioare, pentru că în blocurile acelea şi lifturile au încremenit demult.
Omul nostru nu-i pretenţios. El nu vrea cu tot dinadinsul apă la robinet. E suficient să aibă o fîntînă arteziană în curtea blocului.
Mda, mi-am zis, prea multe nu s-au schimbat în ultimii o sută şi ceva de ani. Pe vremea lui Coşbuc sătenii voiau pămînt, acum vor apă…
Blocurile din Ghindeşti erau alimentate cu apă de o instalaţie a Fabricii de zahăr din vecinătate. Iar acea instalaţie, dacă am înţeles eu bine, nu mai funcţionează fiindcă a falimentat Fabrica de zahăr. Însă din reportajul difuzat de PRO TV eu unul am înţeles că locatarii cu pricina erau mai mult speriaţi de consecinţă (absenţa apei) decît de cauză (falimentul fabricii). Cel puţin, nu am văzut o pancartă pe care să fie scris VREM SĂ LUCREZE FABRICA!
În principiu, locatarii aceia s-ar fi resemnat cu faptul că nu mai au apă în robinete dacă ar fi avut o fîntînă bună în apropiere. Însă în jur sînt numai fîntîni cu apă dubioasă, iar izvorul bun cel mai apropiat e la un kilometru depărtare. O doamnă chiar asta zicea: dacă am fi avut o fîntînă bună alături, nu era nici o problemă.
Eu unul o cred. Pentru că în ţara noastră, în multe centre raionale, trăiesc în blocuri fără apă, ani de zile, o sumedenie de oameni. Acei oameni sînt bucuroşi că au o fîntînă alături şi cară zilnic căldări cu apă în apartamentele lor. Unii se întind la o muncă sisifică, urcînd scările, cu căldările în mîini, pînă la etajele superioare, pentru că în blocurile acelea şi lifturile au încremenit demult.
Omul nostru nu-i pretenţios. El nu vrea cu tot dinadinsul apă la robinet. E suficient să aibă o fîntînă arteziană în curtea blocului.
